Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon

1 2 3 4 Next »

/ just by my left brain

me and Berny
"Your time will come if you wait for it. It's hard, believe me. I've tried, but I keep coming up short."

• Nina îşi aruncă breteaua lungă a genţii pe umăr şi se ridică de pe scările magazinului. Habar nu avea cine era proprietarul, însă nici că-i păsa dacă nu venea nimeni să o alunge de pe-acolo.
  Avea de gând să trimită scrisoarea, însă pentru asta îi trebuia o bufniţă. Şi cum ea nu avea una şi nu era niciun prieten prin jur ca să împrumute, se îndreptă spre Menajerie, locul ei cel mai nepreferat din lume pentru că toate animalele de acolo îi doreau răul.
  
  Intră în magazin cu un mic clinchet şi fu primită de fâşâituri de aripi şi mieunături slabe. Se îndreptă spre tejghea, cu ochii suspicioşi pe cuştile de animale, şi i se adresă vânzătorului.
  "Aş vrea să închiriez o bufniţă."
  Omul îi zâmbi politicos şi o îndemnă să o aleagă pe care o vrea. Nina pufni în mintea ei şi alese o bufniţă maro cu portocaliu, obişnuită, care i se părea ei că are faţa mai inofensivă. Îi plăti vânzătorului şi semnă într-un carneţel pentru a se ştii cine ce a închiriat, apoi ieşi din magazin cu bufniţa într-o colivie urât mirositoare.
  
  Se aplecă şi scoase bufniţa din colivie, apoi îi legă scrisoarea de picioruş. Bufniţa fâlfâi din aripi mândră, apoi îşi luă zborul spre locaţia pe care i-o şoptise Nina.
  Se ridică în picioare şi se întoarse pe călcâie, lovindu-se brusc de cineva. Se împiedică câţiva paşi înapoi, recăpătându-şi într-un final echilibrul.
  "Scuze," bombăni fata, ridicându-şi privirea.

Bernard se trezi in acea dimineata speriat de o bufnita ce ii batu cu putere in geamul de la camera. Tot timpul detestase bufnitele. In afara de faptul ca duceau si aduceau scrisori , nu intelegea de ce oamenii ar tine asa ceva in casa. In afara de privirea aia nebuna, ghearele ascutite si pene imprastiate peste tot, nu aveau nimic. Nu erau deloc amuzante si nici pe atat folositoare. Daca aveai nevoie sa trimiti o scrisoare, te puteai la fel de bine deplasa cativa metri pana la un magazin specializat sau sa roage un vecin.

In scrisoare era un mesaj de la mama lui care il punea sa vina de urgenta acasa sa-l ajute pe tatal sau la dezpiticit gradina deoarece piticii pusesera stapanire peste straturile ei de cartofi. Bineinteles ca oricat de multa treaba ar fi avut, nu putea sa-si refuze mama deoarece unoeri putea fi chiar foarte insistenta. Ultima data cand Berny nu ii daduse ascultare, se trezi cu mama lui nervoasa aparand cu ajutorul retelei Zvarr, in mijlocul unei sedinte de Minister. Niciodata nu a putut uita momentul ala si s-a decis sa o asculte mereu si sa lase orice treaba pentru a fi prezent atunci cand il cheama.

'Off...si s-a zis cu weekend-ul meu liber' gandi Berny oftand in timp ce isi taraia pasii incet de-a lungul Aleei Diagon cu o scrisoare in mana cum ca va veni acasa cat de repede va putea.
Nu intelegea de ce niciodata nu o punea pe sora lui sa il ajute pe tatal sau la dezpiticit. Ea avea cu mult mai mult timp liber si cu siguranta mult mai multa energie.

Mergand asa ganditor, nu ii dadu atentie fetei ce statea in fata lui cu spatele la el iar neatentia il facu sa se izbeasca cu putere de aceasta.
"Scuze" o auzi Berny pe fata zicand.
"Ah..defapt scuza-ma pe mine. Eu nu eram atent si ma plimbam cu capul in nori" zambi vrajitorul cu toti dintii, scarpinandu-si ceafa.

• Nina îl studie în câteva scurte secunde pe bărbatul peste care dăduse. La cei 160 de centimentri pe care îi avea, trebuia să se uite în sus la el. Era un bărbat şaten, cu maxilare bine conturate şi cu o figură fermecătoare. Era chipeş şi bine făcut şi o fixa pe Nina cu nişte ochi albaştri. Fata se întrebă dacă el măcar ar fii simţit că se trântise de cineva, dacă ea nu şi-ar fii cerut scuze. Părea că nici cu un tanc nu l-ai putea doborî.
  
  Voi să-l contrazică, să spună că era vina ei, pentru că, în fond era vina ei, însă se gândi că ar fii fost pre clişeic. Observă că bărbatul ţinea în mână un plic şi presupuse că vroia să trimită o scrisoare.
  "Dacă vrei să închiriezi o bufniţă, îţi cer inacceptabil de mulţi bani," zâmbi ea, făcând un gest cu capul spre menajeria din care tocmai ieşise.

Din cauza impactului nu avusese prea mult timp sa o observe pe fata. Vedea ca este destul de scunda in schimb ii placea la nebunie blondul parului ei. Era acelasi blond pe care il au bebelusii cand sunt mici.
"Imi inchipui. Pe ce altceva vrei sa faca bani?" intreba ironic vrajitorul schitand la urma un zambet sincer.

Berny se muta din loc, indreptandu-se in acelasi pas spre Menajerie.
"Hei.. ai vrea sa ma insotesti?" intreba Berny pe fata de langa el.
"Aaa...si de asemenea as aprecia daca mi-ai spune si cum te numesti" continua vrajitorul incolacindu-si mana dreapta in jurul gatului ei. Era gestul cu care mereu isi enerva sora facandu-i o placere imensa.

Vroia sa trimita mai repede scrisoarea aia pentru a nu risca ca mama lui sa apara in mijlocul a ceva important si sa-l deranjeze. Daca era cu o femeie in pat? Asta ar fi fost mai mult decat penibil.
Acesta intra in magazin trantind puternic usa de perete. Familia McNair avea o problema cu trantitul usilor. De aia la ei in casa cele mai multe camere nu aveau usi. De-abia il convisese pe tatal sau sa puna o usa la baie pe motiv ca pot intra gandaci irlandezi care sa le roada tevile. Bineinteles ca era o minciuna, dar tatal sau nu putea risca ca tevile lui pretioase din argint sa fie mancate de un gandac inflamanzit.

• Nina consideră puţin varianta de a-şi cere scuze şi a fugi, însă ce altceva avea de făcut? Străinul nu părea neplăcut sau ceva, iar Nina nu plănuia să-şi termine plimbarea aici, aşa că, de ce nu?
  Normal că nu apucă să spună nimic: bărbatul îşi aruncă braţul pe după gâtul ei şi o porni spre menajerie.
  
  În mod normal, ceva de genul ăsta n-ar deranja-o. De fapt, nici acum nu o deranja, doar că ea era scundă şi mică, iar mâna lui era aşa de mare, încât o făcea să pară un copil. Nina rezistă cu stoicism mâinii grele a bărbatului, până când ajunseră în magazin.
  "Mă cheamă Nina," răspunse fata printr-un zâmbet.
  
  Nina râse când Berny trânti uşa de perete. Aşa îşi imagina ea că intrau mereu supereroii într-o cameră.
  Se lovi din greşeală de o colivie şi bufniţa dinăuntru începu să croncăne şi să fâlfâie din aripi. Fata sări trei metri în sus, şi se trase departe de colivii, retrăgându-se astfel şi de sub braţul bărbatului. Bufniţele puteau să omoare! Nina sâsâi strâmbându-se la bufniţă şi îşi urmă noul prieten spre tejgheaua de la care vânjătorul privea scena suspicios.

Vrajitorul zambi multumit cand fata acceptase sa il insoteasca. Si asa nu ii placea sa mearga singur. Mereu se plictisea si ajungea sa vorbeasca singur pe strada, parand nebun.
"Nina...frumos nume" spuse el mangaind-o incet pe crestetul capului. Il amuza inaltimea fetei si il facea sa se simta ca un frate mai mare.

Bernard ajunse in fata tejghelei si ii zise vanzatorului ca vrea sa inchirieze o bufnita. Repeta aceeasi pasi plictisitori ca de fiecare data, ii multumi barbatului si iesi cu colivia afara fara sa uite sa o ia si pe Nina care statea speriata intr-un colt. Observand si acest detaliu al fetei, el o considera destul de interesanta si draguta in acelasi timp.
"Bernard..." ii zambi vrajitorul fetei de langa el. Vazand privirea mirata a acesteia, acesta continua "Bernard este numele meu dar mi se spune Berny..."

Vrajitorul pusese colivia jos si se ridicase punandu-si mainile in sold. Se invarti de trei ori in jurul coliviei si isi dadu seama ca este o bufnita de culoarea neagra iar mamei sale nu ii placeau deoarece considera ca aduc ghinion. Cu toate ca era un impediment destul de mare, Berny deschise totusi cusca, scoase incet bufnita dinauntru, o mirosi in semn de dezgust si ii legase de piciorusul micut scrisoarea ce o tinuse pana acum in buzunarul interior al robei. Ii dadu drumul si inchise cusca, trantind-o in fata magazinului. Isi batu mandru palmele intre ele si zambi satisfacut.
"Asa se face o treaba buna..."

Dandu-si seama ca a fost cam nepoliticos, Berny se intoarse entuziasmat spre fata de langa el si o intreba "Ai chef de o plimbare sau de o cafea?"
Stia ca ar fi trebuit sa se grabeasca spre casa, dar chiar dorea putina companie inainte sa petreaca un weekend intreg vorbind doar cu pitici de gradina plus ca afara erau minus douazeci de grade iar o cafea fierbinte ar fi prins numai bine. Nu ii placea sa ajunga acasa niciodata prin Reteaua Zvarr deoarece astfel se putea mereu razgandi si sa nu mai plece. In schimb, daca mergea cu trenul nu mai avea ce face si era obligat sa ajunga la capatul drumului. Se simtea prost ca nu prea isi placea familia dar nu avea ce face. In urma incercarilor lui nenumarate, parintii lui s-au dovedit a fi extrem de enervanti.

• Nina aşteptă cuminte până când el îşi alesese o bufniţă, apoi îl urmă cât de repede putu afară din magazin. Se gândi la cât de ironică era situaţia: îi era frică de murea de bufniţe, dar avea acasă un tigru care i se întindea la picioare în fiecare noapte.
  
  Berny. I se potrivea. Exprima putere şi masculinitate.
  Nina zâmbi la propunerea lui. "'Cafea' sună bine," răspunse ea, ridicând din umeri.
  Se îndreptară în pas de plimbare spre cea mai apropiată cafenea. Nina se întrebă de ce Berny era aşa de... drăguţ cu ea. Nu-şi mai amintea să fii întâlnit o persoană care să se comporte drăguţ cu ea din prima... de fapt, poate că din prima ar fii mai uşor pentru că o dată ce o cunoşteau, oamenii mai de grabă se speriau.
  
  "Deci, Berny," începu Nina cu un oftat, "cu ce te ocupi?"

Vrajitorul se simti incantat cand fata ii acceptase propunerea. Zambi nonsalant si o cuprinse incet, punandu-si mana pe spatele ei. I se parea nepoliticos ca un barbat sa umble langa o femeie stand cu mainile in buzunar sau facand orice altceva in afara de sa o atinga. Din moment ce umbli cu o femeie pe strada, trebuie sa pretuiesti momentul si sa ai grija de ea.
Auzind intrebarea, Berny hlizi.
"De ce absolut toata lumea ma intreaba asta? Am inceput sa invat raspunsul ca pe o poezie! Lucrez la Minister in Departamentul de Accidente Magice. Este destul de greu dar incerc sa impac munca cu timpul liber. Tu?" intreba el frecandu-si incet mana pe spatele ei si intorcandu-se inspre ea in asa fel incat fata sa vada ca el zambeste.

Nu astepta ca fata sa termine ce are de zis, deoarece ajunsera in fata cafenelei. Baiatul ii deschise usa, o astepta sa intre, o lasa sa aleaga o masa si ii lua scaunul. Cu un gest scurt al mainii Berny chema chelnerul.
Se mira el insusi de faptul ca a reusit sa nu flirteze in mod nesimtit cu fata de langa el si se aseza relaxat pe scaun sperand sa ramana in felul asta. Se saturase sa bata apropouri fiecarei fete pe care o intalneste. Era destul de obosit din cauza lucrului intens de la Minister asa ca putea fi si asta un motiv dar vroia sa ramana asa.
"Asa..acum poti continua..." raspunse baiatul jucandu-se cu o bucata de hartie ce se afla pe masa.

• Nina uită numele departamentului la care lucra Berny cum terminase să-l spună. Se întrebase mai mult de o dată de ce naiba nu se inventau ceva prescurtări la chestiile astea. Oricum, se părea că era o slujbă cam solicitantă.
  Nina îşi înclină capul în semn de mulţumire când Berny îi deschise uşa şi din nou când îi trase scaunul. Îşi dădu jos geaca de pe ea şi o aşeză pe spătarul scaunului. Îşi aduse un picior sub ea, ca de obicei, într-o poziţie mai comodă.
  
  "Sincer, eu nu mă omor cu munca," râse Nina. "Suntem doar eu şi sora mea şi familia noastră ne-a lăsat destule cât să ajungă pentru încă două generaţii, aşa că încerc să-mi folosesc timpul mai inteligent. De exemplu, m-am întors la Hogwarts într-un impuls de personalitate de moment, iar acum eu sunt fraiera care e la şcoală la 21 de ani."
  Nina răse încet.
  

Berny o privi ingandurat. Nu i se parea ciudat faptul ca s-a reintors la scoala dupa o perioada mai lunga. Pana la urma, nu era o chestie atat de rara. Si sora lui se reintoarse dupa un an la scoala dupa ce a fost extrem de depresiva din cauza plecarii surorii ei in lumea incuiatilor cu un incuiat.
"Daca nu este o intrebare inadecvata, ai putea sa imi spui de ce ai plecat de la Hogwarts?"

Intrebarea lui fu intrerupta de chelnerul care se opri in dreptul mesei pentru a cere comanda. Era un obicei incuiat insa lui Berny ii convenea deoarece niciodata nu ii placea sa se deplaseze pana la bar si inapoi. I se parea o pierdere de timp.
"O cafea te rog..." zise Bernard fara sa-l bage in seama pe barbatul care statea langa el. "Tu ce vrei?" zise el cu o curiozitate pentru care nu avea motiv.

Se simtea bine in compania fetei si asta conta cel mai tare. Nu simtea acea nevoie incredibila de a se da la ea sau de a-i bate apropouri indecente. Era pur si simplu o fata draguta care-i inspira caldura caminului sau. Bineinteles ca daca fata s-ar fi aratat interesata nu ar fi refuzat, dar nu dorea sa strice nimic in momentul de fata. Daca cumva ar fi facut ceva sa-l provoace macar un pic, ar fi fost primul care s-ar fi aprins.
"Ador cafeaua de aici" zise Berny dupa ce chelnerul plecase. "Are un gust perfect...ca la mama acasa."