Dark Lord of the Ring

[Bell Evans]

Bell ofta; deja vedea padurea deschizandu'se in fata ei. Lucru ce insemna ca ajunsesera deja in apropierea lacului. Era speriata..putin spus. Stia ca putea muri in orice clipa, atacata de o creatura interzisa a Padurii. Sau inecata in cateva momente in apa rece si intunecata a Lacului.

Poate avea sa fie un sfarsit; sau un inceput pentru o noua viata. Nu puteai stii dinainte. Trebuia doar sa'ti incerci norocul..era un singur lucru de care te puteai agata - speranta. Nemarginita, dupa spusele unor intelepti. In cazul de fata, cele doua nu vroiau sa nu lupte in continuare..dar se temeau pentru propriile vieti.

Lacul aparu impozant in fata lor, unduindu'si apele involburate sub intunericul nemilos al serii; o briza slaba si sarata plutea in aer. Lasasera padurea in urma, iar acum vedeau doar intinderea nemarginita de apa. Un peisaj superb..si in acelasi timp infiorator.

"-Intram in apa?" murmura Bell.
Rosalie o privi cu indoiala; sigur era groaznic de rece, nici nu trebuiau sa mai spere la ceva mai bun.
"-Nu cred ca ne ramane altceva de facut" ofta tanara, incepand sa se dezbrace.

[Rosalie Vivienne Alden]

Nu aveam nici o tragere de inima si se pare ca totusi aveam sa cautam Horcruxul. Ma gandesc ca probabil nici nu ne-am dat seama inca ce facem...Dar era singura noastra sansa de reusita,existau doua posibilitati: ori incercam si probabil vom trai sau muri,ori pur si simplu vom avea de suferit din cauza celor doi Devoratori ai Mortii. In caz ca vom reusi sa distrugem acest Horcrux Porrin se va simti mult mai slabit,mai vulnerabil...Cam ca si atunci cand am fost cu Emma la Azkaban in vizita la el.

Am oftat adanc dupa care am facut primul pas in apa,simteam ca faceam primul pas spre o moarte sigura,apa era absolut inghetata,iar valurile sale linistite dar totodata sobre provocau un efect in plus pentru a ma ingrozi pe mine,dar si pe Bell.

M-am uitat in urma cercetasei incercand sa ii transmit sa vina,aveam sa cautam ceva probabil imposibil de gasit. Sau in caz ca il vom gasi,cu siguranta drumul pana acolo ne va fi foarte plin de capcane. Dar aveam sa ne asumam acest risc. ... !

[Bell Evans]

Bell continua sa scape de haine, oftand la fiecare minut; se simtea atat de rau. Si nu doar fizic, chiar daca ninsoarea inca nu se oprise iar frigul se transformase in ger, ci si psihic. Avea vaga impresie ca se invarte in jurul unui cerc inchis, in care nu exista sanse sa intri.

Renunta si la sosetele albastre, pe care le abandona peste ultimele haine; infruntand frigul doar intr'un tricou si niste pantaloni scurti, subtiri, o privi pe Rosalie, care deja o luase inainte. Era pana la genunchi in apa inghetata, lucru ce o impulsiona si pe cercetasa. Trebuia sa faca asta!

Pasi in lac, cu o strangere de inima; primul impact fu devastator. Fiori de frig ii imbratisara tot corpul. Mai facu un ps, si de data aceasta starni mici valurele la suprafata apei intunecate. Era acum sau niciodata..continua sa mearga, pana cand ajunse in dreptul lui Rosalie. Era deja pana la piept in apa, iar corpul ii tremura din toate incheieturile. Daca nu mureau inecate, mureau de hipotermie.

"-E..atat..de..frig" spus ea, balbaindu'se.
"-Stiu..dar trebuie sa cautam" ofta Rosalie.
"-Trebuie sa luptam" murmura cercetasa, cu o voce limpede..

[Rosalie Vivienne Alden]

Acum intelegeam de ce Porrin aruncase Horcruxul. Bineinteles,nimeni in afara de noi doua,dupa cum a spus Lestrange in acel dialog. Desi il uram pe Porrin la fel cum o facea el trebuia sa recunosc ca este un tip foarte inventiv,dar acest lucru se datoreaza doar ratutatii sale. Am privit-o pe Bell,apoi m-am uitat doar in jur...pur si simplu fara nici o tinta anume.

Inghetam...ne simteam amandoua de parca am intrat intr-o incapere plina cu gheata. Am privit-o si voiam sa ii spun ca va fi bine dar nu stiam ce se va intampla,daca va fi intr-adevar asa. Am oftat in limita ... a cat am putut.

"Bell,ce facem...acum?",am intrebat-o eu cat de clar am putut.

[Bell Evans]

Cercetasa era acum in apa pana la gat, si ii simtea raceala prin toti porii pielii; era ca un curent inghetat ce ii trimitea fiori in intreaga fiinta, iar la fiecare pas stia ca mai pierde un punct in fata mortii. Inima i se zbatea aproape dureros in piept, protestand. Era o tampenie!

"-Oare unde e?" intreba ea, clantanind din dinti.
"-Sa speram ca nu foarte departe" raspunse tanara.
"-Cred..cred ca am calcat pe ceva" murmura Bell, nelinistita. Simtise intr'adevar cum atinse ceva cu piciorul, dar nu se indura sa bage capul sub apa. Si nu stia nici sa inoate foarte bine
"-Haide, iti tin eu bagheta" replica Rosalie.

Lua o gura mare de aer si intra cu totul in adancul lacului; lumina baghetei tinuta de Rosalie razbatea apa pana la fundul nisipos, iar cercetasa putu osberva fiecare detaliu. Nu era nici urma de inel..doar o piatra rece, ascutita. O privi inca o data, dupa care scoase capul la suprafata si respira oxigenul ce ii arse plamanii.

"-Nimic" sopti ea, gafaind.

[Rosalie Vivienne Alden]

Am fost atat de dezamagita in momentul in care Bell crezuse ca a gasit ceva si din pacate..nu era nimic. De fapt,doar ceva ...probabil o piatra , dar in niciun caz un inel care sa ne duca cu gandul la Horcrux. Acum eram ingrijorata , nu doar din cauza inelului dar o priveam pe Bell si o asemanam cu un turture de gheata. Nu se simtea prea bine in aceasta apa inghetata complet,nici eu nu ma simteam deloc bine,dar totusi nu vroiam sa renunt...I-am facut semn Cercetasei sa iesim daca nu se simte prea bine,insa degeaba...Era clar ca vrea sa luptam pana la capat. Si eu vreau la fel. Am zambit melancolic,dar totusi si admirativ apoi mi-am intors privirea de jur imprejur. Totul era atat de pustiu incat intr-adevar puteam sa ne gandim ca nimeni nu ar fi avut curajul sa vina aici.

"E atat de ...rece...de pustiu!"
Nu puteam sa nu ma gandesc la moarte cand observam acest 'peisaj' in jurul nostru. Poate chiar...la moartea noastra.

[Bell Evans]

Bell mai facu un pas, inaintand in apa rece ca gheata. Curios era ca adancimea nu mai crestea. Mergeau de minute intregi, si inca nu dadusera de apa mai adanca. Era ciudat..si in acelasi timp infricosator. Puteai da de apa adanca pe neasteptate.

"-Nu mai pot de frig" murmura Bell.
"-Nici eu" replica Rosalie.
"-Dar nu ne putem intoarce" mormai cercetasa.

Intr'adevar..nu se puteau intoarce; dar mergeau orbeste. Doar lumina de la baghete le lumina calea, iar teama le insotea peste tot. Se indreptau spre moarte, dar nu aveau idee in ce parte trebuiau sa o ia ca sa o evite. Nu puteau alege. Peste tot, era aceeasi solutie.

[Rosalie Vivienne Alden]

Ma simteam atat de pierduta,eram confuza de faptul ca inaintam si inaintam si apa tot asa ramase,nu mai se ridica. Ma uitam la Bell curioasa,dar nici ea nu prea stia ce se intampla. Acum imi era frica sa nu fi fost vreo capcana...Cine stie? Oriunde,cand ne asteptam mai putin puteam sa cadem si sa nu ne mai ridicam de acolo. Acest gand si in plus si apa rece ca gheata ma facuse sa ma infior si sa mi se faca pielea de gaina. Am oftat,nu stiam ce sa fac. Inaintam,dar degeaba...Nu gasisem nici un inel,lumina era prea slaba.
"Lumos Maxima",am rostit eu pentru ca bagheta sa fie cat mai luminoasa insa se mari intensitatea auriului cu prea putin,tot intuneric era in fata noastra,nu stiam ce ne asteapta in fata...doar speram.

"Bell,ma simt..cam ciudat!",am reusit eu sa ii spun si si-a dat seama ca nu era vorba de frig,de un Dementor sau ceva de acest gen. Pur si simplu ma simteam pierduta..

[Bell Evans]

"-Si eu.." ofta cercetasa.
Adevarul era ca se invarteau in cerc; ajunsesera atat de in larg, incat nici nu mai vedeau unde e malul. Asta insemna ca se ratacisera. Lucru care nu era deloc favorabil. Intr'o mare de apa inghetata, intunecata si periculoasa - asa aveau sa'si gaseasca sfarsitul.

Simtea moartea atat de aproape, incat putea sa'i atinga rasuflarea rece, aproape glaciara. Nu avea idee cum de ajunse iar in bratele ei, atat de aproape incat sa renunte. Era ultima sansa..sa lupte pana la capat, sau sa se lase prada curentului de apa rece ce ii invaluia intreg trupul.

"-Bells?" murmura Rosalie.
"-Da" ofta cercetasa. "Si mie mi'e frig..daca asta vroiai sa spui" continua ea.
"-Nu, nu e asta..cred ca am gasit ceva" balbai tanara, cu un zambet larg.

[Rosalie Vivienne Alden]

Eram atat de deznadajduita,nu stiam ce sa fac , ma simteam atat de pierduta,in mijlocul unei intinderi de apa inghetata,fara nici o speranta...Oare vom reusi sa duce aceasta misiune pana la capat? Ma intreb intr-un acest lucru,dar ... nu stiu daca asa va fi. Am privit-o pe Bell si parea si ea foarte suparata,de fapt...asa si era. Am intrat probabil intr-o mare capcana din care cine stie daca vom mai iesi vreodata. Simteam cum gheata imi patrunea in vene,in sange,in tot corpul.

Am calcat pe ceva destul de ciudat,i-am spus lui Bell sa imi tina putin bagheta in timp ce am patruns in apa. Nu mi-a luat foarte mult sa ma ridic inapoi si sa spun:
"Bell...aici sunt mii de inele...!"
Cu siguranta Porrin facuse o vraja pentru a le inmulti ca sa ne iduca in eroare,apoi am adaugat:
"Tot ce ne ramane este...sa le distrugem pe toate!"