Always come back here

[Rosalie Vivienne Alden]

In ultimul timp statea aproape zilnic cu Bell,iar acest lucru imi facea bine,ma mai linisteam,incercam sa uit de problemele de zi cu zi. Insa mai mereu in ultimul timp imi aminteam de Jake,era ceva absolut firesc. Cum poti sa uiti o fiinta atat de draga?

Am tresarit cand cercetasa imi puse din nou o intrebare:
"-Deci..nu inseamna ca o fur, nu?"
Am zambit atat de sincer,eram chiar emotionata pentru faptul ca avea sa aiba de acum inainte o amintire din partea lui,una de nepretuit apoi am continuat:
"Bell,cand este vorba de un lucru atat de drag bineinteles ca nu se poate numi furt. Pana la urma aceasta medalie iti apartine pe drept. Daca ar mai fi..trait...sunt absolut convinsa ca ti-ar fi daruit-o tie. Ai fost cea mai importanta persoana din viata sa.!"

Am oftat gandindu-ma cum ar fi sa gasesc si eu ceva de-a lui Jake,insa zambetul imi reaparu pe buze cand mi-am adus aminte de colierul minunat pe care l-am primit de la el,cel in care aveam amintire de la Asla,apoi de inelul de logodna..si nu in ultimul rand de trandafirii presarati prin carti. Astazi va trebui sa ma duc sa imi iau din nou colierul si inelul. Uitasem de ele,dar acum aveam sa le port din nou.

[Bell Evans]

Bell stranse la piept micuta medalie, si zambi; o apropie de buze, si atinse usor metalul rece. Un fior de emotie ii inviora tot corpul, facand'o sa tresare. Simtea ca Hayden e alaturi de ea..simtea ca si el se bucura ca ea ii gasise aceasta medalie. O strecura in buzunarul robei, si zambi.

"-Ma simt mai bine" sopti ea.
"-Normal..cand ai o dovada material ca cel iubit a trait intr'adevar cu tine.." murmura Rosalie, visatoare.
"-Tu ce amintiri ai de la Jake?" o intreba Bell. "Asta daca nu sunt indiscreta.." continua ea, repede.
"-Un lantisor..si inelul de logodna" raspunse tanara.
"-Inelul de logodna" ingana Bell, privindu'l pe al sau.
"-Si trandafirii din toate cartile pe care i le'am imprumutat" continua Rosalie.
"-..ce romantic" sopti cercetasa, zambind.

Nu stia ca Rosalie si Jake erau logiditi; era ceva nou. Dar afland aceste lucruri, realiza ca durerea fetei era mai mare..mai puternica. Nu numai isi pierduse cel mai bun prieten, ci isi pierduse adevarata dragoste. Gandul ii fugi instinctiv la Edward; probabil dormea in dormitorul sau din Turn la ora asta.

[Rosalie Vivienne Alden]

Ii povesteam Cercetasei despre amintirile mele materiale primite de la Jake. Sunt singurele dovezi ca el a existat cu adevarat,in rest...amintirile mele cu el le pastrez doar in sufuletul meu. Am observat cu cata afectiune tinea Bell acea medalie in mana. Intr-adevar avea motive si sunt sigura ca Hayden de acolo de unde este ii trimite un zambet cald si o imbratisare si mai calda. Sunt sigura ca este complet fericit observand ca ea gasise acel micut trofeu care pentru el cand era in viata a insemnat mult... Am zambit dupa care am adaugat:

"Bell...Stii,in vara in care am devenit Adulta..ar fi trebuit sa ne casatorim."
Cand am rostit aceste cuvinte o lacrima imi alunecase pe obraz,insa am sters-o inainte ca durerea sa devina tot mai mare.

[Bell Evans]

Cercetasa o privi pe Rosalie, si zambi trist; ea si Jake urmau sa se casatoreasca. Dar Porrin alesese alt destin pentru baiat; un destin crunt, lipsit de fericire, sau zambete. Isi gasise sfarsitul sub strafulgerarea nemiloasa a baghetei unui devorator ce nu merita de mult sa mai fie in viata.

De ce facuse atat de mult rau? De ce ii placea sa simta gustul mortii, de fiecare data cand folosea blestemul de neiertat asupra unor oameni nevinovati? De ce Jake? De ce Hayden..prea multe intrebari care aveau sa ramana fara raspuns probabil pentru totdeauna.

"-Probabil ai fost distrusa.." incepu Bell. "Si inca esti" sopti ea, cu glasul ragusit.
Rosalie dadu usor din cap. Nici nu putea vorbi.
"-Scuze ca te intreb..si probabil e ceva stupid din partea mea" murmura Bell.
"-Spune" replica Rosalie, ridicandu'si privirile inlacrimate spre ea.
"-..dar te'ai gandit vre'odata la posibilitatea sa apara altcineva in viata ta? Cineva pe care sa'l iubesti, care sa'ti fie alaturi la bine si la rau? Cineva care sa nu fie Jake.." sopti cercetasa.

[Rosalie Vivienne Alden]

Banuiam ca o sa ma intrebe cineva asta,daca nu o facea Bell m-ar fi intrebat altcineva. Dar nu stiam ce sa ii raspund,nu stiam daca pot face asta,puteam sa zic ca da si in realitate nu as reusi,dar de asemenea puteam sa zic ca nu si sa fie totul pe neasteptate,exact atunci cand ne asteptam mai putin.

Mi-am dres glasul dupa care i-am raspuns lui Bell putin cam trista:
"Nu,nu este o intrebare stupida. Ma asteptam la asa ceva. Si nu prea m-am gandit la acest lucru,desi Jake mi-a spus inainte sa moara...parca presimteam ceva...mi-a spus ca va trebui sa ma indragostesc de altcineva chiar daca el imi va ramane mereu in gand si in suflet. Daca va aparea cineva pe care sa iubesc..nu stiu,cred ca da..probabil voi putea iubi din nou."

Am oftat,apoi mi-am sters o lacrima care isi facu aparitia fara sa vreau eu acest lucru.

[Bell Evans]

Cercetasa ofta la randul ei, privind in jur; nici nu vroia sa se gandeasca ce ar fi facut, daca Edward ar fi patit ceva. Era prea ciudat sa te gandesti asa, inainte, ce ai fi putea pati..destinul iti rezerva intotdeauna mici..sau mari surprize. Trebuia sa traiesti fiecare clipa, de parca ar fi fost ultima.

Isi privi inelul mic ce stralucea usor in lumina de pe degetul stang; parea atat de firav, si atat de finut, incat Bell il privea de fiecare data cand se simtea trista. Ii amintea de el, de zambetul lui, de toata fiinta lui. Il iubea, si nu avea sa renunte niciodata la el. Edward facea parte din ea acum..de parca sufletul sau se intregise in cele din urma, aducandu'i un zambet pe buze.

"-Si te'ao gandit vreodata daca te simti in stare sa primesti pe cineva in viata ta?" sopti Bell, brusc.
"-Sincer..nu" murmura Rosalie.
"-Probabil vei simti cand persoana respectiva isi va face loc in sufletul tau" ofta cercetasa, cu un zambet mic.

[Rosalie Vivienne Alden]

Imi facea atat de bine sa vorbesc cu Bell,mereu ma linisteau cuvintele ei. Da,avea dreptate...O sa imi dau seama cand va aparea acea persoana. Am zambit gandindu-ma oare ce va urma? Dar totusi am alungat acest gand cat de repede am putut fiindca niciodata nu se stie ce ne rezerva destinul,totul este atat de imprevizibil. M-am uitat la Cercetasa dupa care am rostit:

"Hmm,mult timp nu am reusit sa port inelul,nici medalionul,desi jurasem ca le voi purta mereu. Pur si simplu nu am putut. Dar cred ca de astazi incepand le voi lua din nou cu mine pentru a simti ca imi este alaturi si la probleme,dar si la bine!"

Asa si era , mereu mi-a spus ca imi va fi alaturi , ca nici moartea nu ne va desparti,ca va fi mereu in sufletul meu,iar eu stiam ca asa si este,chiar si acum.

[Bell Evans]

Bell dadu usor din cap; era atat de bine sa ai o amintire a unui om care nu mai era alaturi de tine. De parca incercai sa te agati cu disperare de acel obiect..de parca ar fi fost ultima amintire pe care ti'ar fi lasat'o. O adevarata usurare, care iti pricinuia cea mai mare durere.

Stia ca intotdeauna va fi asa..stia ca nu poate sa uite trecutul, pentru ca asta insena sa'l uite si pe el. Dar mai stia ca durerea o face mai puternica. Iar acest fapt reprezenta o consolare destul de favorabila. Era atat de constienta de pierderea lui, de parca s'ar fi stins un soare.

Propriul ei soare..pentru ca in cele din urma, asta era. Ca un frate mai mare..mereu acolo, cand avea nevoie de el..mereu acolo, sa o stranga in brate si sa'i spuna o vorba buna. Iar atunci cand Rose sau Edward lipseau, el reusea sa le tina locul amandurora, printr'un singur zambet. Cum sa nu observi o asemenea lipsa? Era nepamantesc sa nu suferi..

[Rosalie Vivienne Alden]

O priveam pe Bell si am reusit sa imi dau seama ca este absenta,cu siguranta se gandea la Hayden. De fapt cum ar putea sa nu se gandeasca la o persoana atat de minunata care i-a fost alaturi mereu,a sprijint-o? Sunt sigura ca inca sufera enorm pentru moartea lui fiindca golul pe care acesta l-a lasat in sufletul ei in urma nu putea sa il umple nimeni. Era o suferinta ingrozitoare,simteai cum inima iti este sfasiata cand cineva drag iti moare,iar cand este vorba de cineva cu adevarat apropiat este absolut teribil. La inceput dupa moartea lui Jake nu concepeam viata mea fara prezenta sa in ea,probabil ca nici acum nu doresc sa o fac,probabil ca si acum as dori sa ma prefac ca ma aflu intr-un cosmar si ca daca ma trezesc il voi gasi pe el langa mine,dar din pacate nu este asa..si trebuie sa traiesc in aceasta lume fara el, pentru el fiindca asa si-ar fi dorit el sa ma vada: luptand in continuare pentru ceea ce vreau,pentru a avea o viata si fara unele fiinte dragi alaturi,cum ar fi el so Asla,

[Bell Evans]

Cercetasa se desprinse din invalmaseala de ganduri ce ii cuprinse mintea in cele cateva minute, pentru a'i arunca o privire pe furis lui Rosalie. Parea atat de abatuta, atat de ingandurata, incat cercetasa dadu uitarii suferinta ei pentru cateva clipe si se indrepta spre ea.

"-Spune'mi..cum era Jake" sopti ea.
"-Nu pot sa vorbesc" remarca Rosalie, cu lacrimi in ochi.
"-Incearca..iti face bine" ofta cercetasa.

Rosalie o privi in continuare, parca rupta din peisajul castelului; gandurile ei erau atat de departe, probabil la zilele de demult, petrecute alaturi de iubitul sau, Jake. Secundele treceau, cu o incetineala agonizanta, aducand noi idei in mintea Bellei. Puteai sa suferi, si sa treci peste moartea cuiva. Cum puteai foarte bine in acelasi timp sa te inchizi in tine si sa nu lasi pe nimeni sa te ajute..