The punishment

[Rosalie Vivienne Alden]

Ma uitam la Bell si intr-adevar puteam sa imi dau seama cat de greu ii va fi cand se va desparti de casa ei, de fapt practic, nu stiu daca asta se va intampla vreodata fiindca sunt sigura ca si dupa ce va renunta la sefia casei tot ii va ocroti pe Cercetasi. Stiam asta,dupa spusele ei - din proprie experienta. Am oftat usor,apoi am zambit nevrand sa existe un moment de tensiune care ne-ar fi intristat acum pe amandoua.
"Va veni Melody,nu-i asa?",am intrebat-o eu pe sefa de casa de la Cercetasi stiind ca raspunsul ei este si cel adevarat. In tot acest timp ajunsese sa isi cunoasca foarte bine colegii de casa.
"Da!".raspunse ea hotarata.
Acest raspuns mi-a confirmat ceea ce gandeam si da,intr-adevar eleva 'pedepsita' va veni.

[Bell Evans]

• Era sigura ca Melly va fi acolo; nu avea cum sa nu vina. Desi se schimbase, asta nu insemna ca nu mai exista nimic din vechea Melody Stuart in noua fata. Iar faptul ca isi daduse cuvantul reprezenta un atuu foarte important. Astepta ca din clipa in clipa sa se deschida usa, dar cand isi pironi privirile asupra ceasului vazu ca mai avea destul de mult de asteptat.
  
  Ofta usor, asezandu'se pe o banca; Rosalie ii zambi impaciutoare iar cercetasa chicoti.
  "-Imi va fi dor de atat de multe lucruri" remarca ea.
  Rose clatina din cap.
  "-Stiu" raspunse aceasta.
  "-Ma acomodez foarte greu cu lucrurile noi.." continua Bell.
  Asa se intampla de fiecare data.
  "-Iar schimbarea asta va fi una radicala" remarca Rosalie.
  
  Zambi slab; parea ca ii citeste gandurile.
  "-Adevarat" aproba ea.
  Simtea cum o data cu plecarea de la cercetasi se va rupe o parte din ea; dar pe de alta parte, era mandra de tot ce realizase. Spera ca aceasta casa sa ramana pentru totdeauna asa cum fusese in timpul sefiei sale - dreapta si curajoasa.

[Rosalie Vivienne Alden]

Stiam,intelegeam cum se simtea Bell. In curand va renunta la sefie si mai grav,nu va mai face parte din Casa Cercetasilor. Cu siguranta toti Cercetasii sunt mandrii de ea,eu sunt mandra de ea pentru tot ce a facut pentru propriia-i casa. Si garantez ca nici dupa ce va termina anul VII de studiu nu va renunta la ei,ii va ajuta in continuare,fiindca aceasta este Bell Evans: o persoana care are grija de lucrurile la care tine si cel mai important: aprecieaza orice efort a cuiva.
"Bell,sa stii ca nu iti va fi usor,dar nu se va schimba prea mare lucru,doar aparent. Tu vei fi mereu alaturi de ei!",am remarcat eu zambind melancolic.

[Bell Evans]

• Aproba usor din cap, cu un mic zambet; nu avea de gand sa'si paraseasca cercetasii, chiar daca nu va mai fi la conducerea lor. Practic, nu fusese niciodata un adevarat "conducator". Doar ii coordonase, incercand sa'si dea toata silinta in ceea ce facea. Spera ca de data aceasta sa'i conduca la victorie. Pentru ca la cupa trecuta, aparusera cateva mici inconveniente. De data asta, avea sa fie totul diferit.
  
  "-Intr'un fel vreau sa vad cum e sa nu mai fiu sefa pentru Cercetasi" remarca Bell.
  Avea o curiozitate acerba pentru asta; vroia sa cunoasca acel sentiment dupa ce dai drumul unui lucru, la care nu te'ai fi gandit niciodata sa renunti.
  "-Va fi aiurea la inceput" murmura Rosalie.
  Zambi trist.
  "-Asa ma incurajezi tu?" chicoti fata.
  Rosalie incepu sa rada.
  
  Era constienta ca ii va fi greu; dar va trece si peste asta. La fel cum trecuse si peste celelalte piedici pe care viata i le pusese in cale. Nu'i mai statea nimic in cale acum.
  "-Deci..cat mai e pana vine Melly?" sopti cercetasa.
  Rosalie privi ceasul, zambind.
  "-Inca un sfert de ora" raspunse ea.

[Rosalie Vivienne Alden]

Am chicotit usor gandindu-ma cat de repede a trecut o ora aproape ... mai un sfert de ora si Melody isi va face aparitia. Bell era convinsa ca asa va fi si intr-un final m-a convins si pe mine. De fapt si stiam ca Stuart este o eleva foarte buna si nu a avut parte de penalizari sau nimic de genul din partea mea. Nici macar o problema pana acum,de fapt nici acum nu este! Vreau doar sa ii dau cateva sfaturi si daca este si sefa de casa de la Cercetasi - Bell aici este ... si mai bine! Am zambit linistita si am rostit:
"Va veni... poate si mai devreme cu cateva minute!"
Bell chicoti si ea alaturi de mine si stia ca eu gandesc exact ceea ce spun.

M-am uitat din nou la ceas mirandu-ma cat de repede trece timpul,cat de repede se invart acele de la ceasornic facandu-ma sa ma gandesc la timp .. si reveindu-mi, am spus:
"Va veni..."

[Bell Evans]

• Cercetasa chicoti.
  "-Stiu" remarca ea, cu un mic zambet in coltul gurii.
  Aproape simtea cum secundele se tarasc mai repede, grabind clipa cand usa avea sa se deschida. Intr'un fel, nu mai avea rabdare. Vroia sa se intalneasca cu prietena ei. Sa vada ce probleme avea; pentru ca asta era clar - ceva se intampla cu Melody. Ceva o schimbase.
  Un ciocanit timid la usa le facu sa tresara.
  
  "-Intra!" spuse Rosalie, hotarata.
  Mica cercetasa deschise usa si intra; cand o vazu pe Bell facu ochii mari, insa aceasta ii zambi incurajatoare.
  "-Buna, Melly" murmura ea.
  Fata o saluta la randul sau, dupa care se aseza intr'una din banci.
  "-Cred ca stii ca nu te'am chemat aici ca sa te cert" incepu Rosalie.
  
  Bell ii analiza figura; parea foarte concentrata pe ceva.
  "-Da?!" remarca Melly, dupa cateva clipe de liniste.
  Rosalie o privi ingrijorata.
  "-Da" raspunse ea.
  Melody zambi, putin ironica.
  "-Si atunci de ce m'ati mai chemat aici?" intreba ea, cu o voce mica.

[Rosalie Vivienne Alden]

Am privit-o pe Melody incercand sa o incurajez din priviri. Adevarul este ca nu o cunosteam atat de bine,dar stiu ca este o fata foarte de treaba si ca isi face casa mandra. Am zambit apoi catre Bell stiind ca si ea este nerabdatoare sa vada ce ii voi spune domnisoarei Stuart,insa eu asteptam sa o sfatuim amandoua. De fapt,daca ma gandesc mai bine,cred ca cel mai bine ar fi sa o convingem sa ne spuna ea singura probleme ei si sa o ajutam cum stim noi mai bine,bineinteles fara sa o fortam sa ne spuna.
"Melody, pai .. Te-am chemat aici fiindca am observat ca nu mai esti atat de atenta ca inainte .. si sa nu crezi ca as vrea sa iti reprosez asta,vreau sa te ajut. Si crede-ma ca si Bell are aceeasi intentie!"
In timp ce asteptam raspuns din partea fetei ma uitam catre sefa de casa de la Cercetasi intreband-o din priviri daca nu am luat-o prea dur .. daca este bine asa.

[Bell Evans]

• Bell continua sa o priveasca cu interes pe Melody; simtea ca ceva era in neregula cu ea. Insa nu putea sa isi dea seama ce era. Care era motivul pentru care se comporta asa. Probabil trebuia sa fie ceva suficient de grav, pentru ca figura cercetasei incepea sa o dea de gol.
  "-Pot sa plec?" intreba ea, brusc.
  Avea ochii in lacrimi, iar Bell o invalui intr'o privire plina de compatimire.
  
  "-Mai stai putin" sopti aceasta.
  Melody insa se intoarse cu spatele si se ridica din banca; incepu sa cutreiere clasa fara sa le spuna vre'un cuvant; era ceva ciudat cu ea. Iar acum sentimentul de neliniste se raspandise si in sufletele celor doua tinere.
  "-Poti sa ne spui daca ai vre'o problema" murmura Rosalie, cu o voce incurajatoare.
  
  Melly se intoarse si zambi trist.
  "-Nu stiu daca ar fi de spus numai o problema; sunt un dezastru. Din toate punctele de vedere" raspunse ea.
  "-Ba nu, nu esti" spuse Bell, apropiindu'se.
  Nu intelegea care era motivul spuselor ei.
  "-Nu am reusit sa ma integrez la Hogwarts; ma simt ca o straina aici" sopti fata, cu teama in voce.

[Rosalie Vivienne Alden]

Cand Melody Stuart rostise aceste cuvinte parca nu era ea. Din cate stiam eu, se simtea bine printre toti colegii si profesorii sai,insa se pare ca m-am inselat. Am oftat discret incercand sa nu ma auda niciuna dintre fete si ma gandeam la tot felul de optiuni pentru care ar putea Cercetasa sa nu se simta bine pe aici. Mi-am dres glasul si am rostit pe o voce calma:
"Melody,suntem aici ca sa te ajutam!"
Stiu ca i-am mai spus asta odata,dar asa am impresia ca o incurajez,ca o ajut intr-adevar in propriul meu fel.
"Ti-a facut cineva ceva?"
Stiu ca nu era tocmai in regula cu ea,iar faptul ca a izbucnit in plus m-a socat de-a dreptul. Asteptam raspunsul fetei ridicandu-ma de pe scaun si plimbandu-ma in jurul catredei.

[Bell Evans]

• Bell sari ca arsa cand vazu lacrimile fetei curgandu'i siroaie pe obraji. Se ridica in fuga de pe banca pe care statea si se indrepta spre ea.
  "-Melly, stii ca poti sa'mi spui" sopti ea, luand'o in brate.
  Putea simti fiecare sughit al micutei cercetase, care se lupta din rasputeri sa se calmeze. Isi ridica ochii albastri, plini de lacrimi spre chipul ei si ofta zgomotos.
  "-Imi pare rau ca te pun intr'o asemenea situatie" murmura ea.
  Bell zambi, mangaind'o usor pe crestet.
  "-De asta sunt aici" sopti aceasta, privind'o cu blandete.
  
  Rosalie se tot foia in jurul catedrei, in timp ce Bell o linistea pe Melody; in cele din urma, ultimele lacrimi fura sterse iar un nou zambet aparu pe chipul fetei.
  "-Acum poti sa ne spui?!" murmura Rose, apropiindu'se.
  Parea sa ezite; si intr'un fel, era de inteles.
  "-Asta e singurul motiv" raspunse Bell.
  Vocea ii sunase hotarat; intr'un mod in care nu putea fi contrazisa. Era constienta ca asta era adevarul, chiar daca durea.
  
  "-Nu am reusit sa ma adaptez" ofta Melody.
  Desi participase la petrecerile din Turn si o vazuse adesea stand de vorba cu diferiti elevi pe hol, era lesne de inteles dupa expresia fetei sale ca nu se simtea bine. O incomoda prezenta necunoscutilor care se chinuiau sa'i devina prieteni.
  "-Nu e vina lor; e doar vina mea" murmura fata.
  "-Asa esti tu; nu te poate judeca nimeni" ii spuse Bell, incet.
  Fiecare avea lipsurile si calitatile lui; trebuia sa inveti doar cum sa le folosesti.