You fight me.

[Desiree Rose Goth]

Desiree rasufla adanc, gandindu-se ce ar putea scrie catre matusa sa. Daca avusese un plan de scrisoare pana in acel moment, atunci pana si acela se spulberase. Mintea ii era goala, niciun cuvant nu ii statea pe buze, gata pentru a fi scris.
Se uita la Ainsley, care se retrasese intr-un colt al camerei. Se bucura ca incerca sa-i lese putin spatiu. Apoi isi aminti de toate lucrurile prin care trecuse impreuna cu ea si isi promise sa fie mai buna cu ea. Merita.
Simti compasiune, apoi furie din cauza tututor intamplarilor prin care au trecut. Asta numai pentru a afla ce se petrecuse cu ea, cu parintii ei. Un foc mocnit ardea in ea si, cu ajutorul lui, incerca sa-si transpuna furia pe foaia de hartie. Trebuia sa o convinga pe matusa ei sa-i dea mai multe informatii, altfel calatoria pusa la cale pana la Minister avea sa fie zadarnica.
Isi puse toate sentimentele pe acea foaie, impreuna cu rugaminti si amenintari, sperand ca de data aceasta vor conta.

[Ainsley S. Everdeen]

Isi dadu seama cand Desiree termina scrisoare, fiindca nu mai auzea scrijelitul penitei pe pergament. Cand se intoarse catre colega ei, o observa sigiland scrisoarea pe care dorea sa o trimita matusii ei.
- Ai terminat? o intreba.
Colega ei aproba din cap, apoi incepu sa caute o bufnita. A ales una bruna, perfecta pentru calatorii indelungate, si lega scrisoarea de piciorul acesteia. Ii dadu apoi drumul sa zboare pe fereastra deschisa si amandoua au urmarit-o pierzandu-se in intuneric.
Desiree se intoarse catre ea, apoi spuse:
- Putem merge acum in Turnul Cercetasilor? Sau mai avem ceva de facut?

[Desiree Rose Goth]

Ainsley aproba din cap, apoi ezita inainte de a-i raspunde la intrebare:
- Cred ca putem pleca acum..
Iesira din Hambarul bufnitelor, inchizand cu grija usa in urma lor. S-au uitat ca sa vada daca Filch se mai afla pe acolo, desi Desiree era convinsa ca plecase de ceva timp. Se bucura ca noaptea se terminase in sfarsit, dar nu voia sa se intoarca in camera ei din Turnul Cercetasilor. Se simtea in nesiguranta acolo, de parca oricine o putea ataca din nou. Bine, data trecuta nu o atacase nimeni; doar cineva ii lasase un mic suvenir in camera. Tresari cand isi aminti.
Auzi in spatele ei zgomot de pasi, iar cand se intoarse, o vazu pe Ainsley cu bagheta in mana , gata sa rosteasca o incantatie.

[Ainsley S. Everdeen]

Auzise de dinainte pasii, stiuse ca cineva le urmarea. S-a intors si a vazut ca avusese dreptate. Din umbra, un student se oprise , vazandu-se descoperit. A incercat sa fuga, dar Ainsley rostise "Petrificus Totalus!" inainte sa apuce sa mai faca un pas.
O simti pe Desiree inghetand langa ea, dar nu o baga in seama. O lua la fuga pe dalele de piatra, sperand ca Filch nu auzise cand acel student cazuse. Ingenunche la picioarele lui si vazu ceva care o lua prin surprindere.
Medalionul Ariei, atarnand lejer in buzunarul robei sale. Il lua, incapabila sa gandeasca, si il privi la lumina slaba a baghetei. De ce se afla tocmai acolo?

[Desiree Rose Goth]

- De ce naiba l-ai impietrit?
Veni in fuga langa Ainsley si o vazu privind medalionul Ariei. Stiu ca ceva nu era in regula.
- Ne urmarea, ii raspunse ea, aproape soptind. Se uita la acel medalion de parca ar fi fost hipnotizata. A trebuit sa ma asigur ca nu ne toarna cuiva.
Desiree clatina din cap. Nici macar nu-l cunostea pe tipul care zacea pe podea- de ce sa le fi urmarit in timpul noptii? Ceva nu avea sens.
- De unde ai chestia aia? intreba ea, aratand inspre medalion.
Ainsley arunca o privire scurta studentului, apoi ii raspunse pe un ton rece:
- Era in buzunarul lui.

[Ainsley S. Everdeen]

- Cum adica in buzunarul lui? ingaima Desiree.
Disperarea din vocea ei era aproape tangibila. Sufocanta in aerul incarcat.
Ainsley ridica din umeri. Ura astfel de intrebari. De unde sa aiba ea idee din ce cauza ajunsese acolo? Ultima oara aruncase medalionul in fundul cufarului, in siguranta in Turnul Cercetasilor. Sau cel putin asa crezuse ea..
- Arat eu de parca as sti asta? replica ea, iritata. Abia l-am gasit aici.
O vazu pe Desiree inspirand adanc, incercand sa gaseasca piesa lipsa din puzzle.
- Nu are niciun sens, clatina ea din cap.

[Desiree Rose Goth]

Punea totul cap la cap - Aria, faptul ca ea era Reptomit, animalele moarte din camera ei.. si, in final, medalionul. Cineva le urmarise toata seara - dar oare a fost din proprie initiativa sau obligatie?
- Stiu, ii zise Ainsley, scurt.
Se invarti in jurul trupului Impietrit al studentului, dorindu-si sa gandeasca limpede. Solutia pe care o intrezarea era atat de usoara- numai ca nu putea ajunge la ea.
- L-ai mai intalnit vreodata in viata ta? o intreba pe Ainsley.
Tanara ridica din umeri.
- Nu.

[Ainsley S. Everdeen]

Desiree pufni, vadit enervata. Ainsley se intreba daca se mai vazuse vreodata intr-o situatie ca aceasta. Parea ca stie ce face, iar acest lucru o linistea. Nu voia ca tot Castelul sa afle ca a atacat un student in miez de noapte.
- Nu va trebui sa stie de noi, gandi Desiree cu voce tare, privind in jos. Seara asta va trebui sa dispara din mintea lui - impreuna cu toate momentele in care le-a urmarit.
Ainsley inghiti in sec. Ea dorise sa foloseasca Veritaserum, dar era destul de riscant in situatia de fata. Aproba din cap.
- Si cum vom face asta?
Cercetasa ridica din umeri.
- Cred ca un farmec de memorie e indeajuns.

[Desiree Rose Goth]

- Un farmec de memorie bine aplicat, preciza Desiree, accentuand fiecare cuvant in parte.
Ainsley rase la auzul remarcii ei, iar atmosfera incarcata sa mai destinse putin.
- Sper ca stii ce faci, ii zise ea.
- Sigur ca nu stiu. La ce te asteptai?
Rasufla adanc, apoi il privi pe student direct in ochi. Oricat dorea sa afle ce era cu el, trebuia mai intai sa se gandeasca la protectia lor. Sopti "Confundo!", iar privirea lui deveni instantaneu visatoare. Desiree spera ca nu-i provocase prea multe pagube prin minte.. poate ca intr-o buna zi va fi normal.
Desi avea putine sperante in legatura cu asta.

[Ainsley S. Everdeen]

Privi medalionul surorii ei surgandu-i-se printre degete, apoi il strecura in buzunarul robei. Se simtea ca si cand Aria ii reamintea incontinuu ca ea se afla inca acolo.
- Nu il putem lasa aici, sopti Desiree.
Il privea pe studentul care zacea pe podea, Impietrit din cauza lui Ainsley. Cercetasei nu ii pasa ce se mai intampla cu el atata timp cat nu mai tinea minte nimic.
- Ce vrei sa facem cu el? intreba ea, ironica. Il aruncam pe geam?
Nu mai adauga ca asta i se parea o idee buna. Din privirea lui Desiree, realiza ca ea se asteptase la o replica ca asta.