Never again

[Ema Snow]

' Destinul e... ei bine, destin' medita Ema in gand. Poate ca nu puteai scapa de ce te astepta la capatul drumului si poate ca aveai momente in care credeai cu tarie ca soarta nu a ales ce e mai bun pentru tine. Dar tocmai asta era smecheria. Trebuia sa pleci din punctul A si sa ajungi in punctul B. Cum o faceai nu conta. Trebuia mereu sa existe sansa de a alege.
Cuvintele fostei Soimence o adusera la realitate. Zambi.
" - Presupun ca cititul este parte din viata noastra din moment ce suntem inobilate cu insemnele Casei albastre" chicoti Ema.
Isi aminti cu multa claritate momentul sortarii. 'Unde sa te trimit pe tine?' auzise vocea meditativa a Jobenului Magic. In acea clipa, isi adusese aminte de citatele dintr-o carte veche, a lui Sir Thomas Malory. Probabil ca acest gand neoprit convinsese jobenul in privinta Casei la care micuta Snow s-ar fi potrivit. Izbucni intr-un ras tacut si ii povesti intamplarea lui Rosalie.
" - Cred ca am paream atat de neobisnuita printre elevii altor Case. Asa cum imi pareau Viperinii prin rautatea lor."

[Rosalie Vivienne Alden]

Ramasese uimita fiindca niciodata nu ii povestise cum ajunsese ea la Ochi-de-Soim. Chicotise sincer si se gandise cat de apropiata era povestea lor de la sortare. Abia acum sesiza ca nu prea vorbisera despre asa ceva pana acum. Avusesera atat de mult timp sa discute despre lucruri normale, dar nu .. ele au trecut prin cu totul alte intamplari. Desi nu voia macar sa isi aduca aminte de acel nume, brusc o facuse. Sunt slabi cei cruţaţi de suferinţă. . Ii venise acest citat in minte fiindca se gandise cat de mult le-a facut Porrin sa sufere pe ele si nu numai. Culmea .. era un citat tot al lui Shaekspeare si nu o surprinse deloc gandurile sale. Mereu gasea ceva potrivit pentru vorbele sau gandurile sale ascunse printre citatele cunoscutului William. Ii povestise Emei cum atunci cand a fost sortata Jobenul Magic i-a ascultat cuvintele. Se gandise la ceva ce citise de curand - o piesa de teatru foarte buna. Rase din nou usor dandu-si seama cat de mult se asemana cu Soimeanca in unele privinte.
" Ei .. asa se intampla. " , rostise cu o voce joasa Rosalie.

[Ema Snow]

Ema se puse picior peste picior si isi prinse barbia in mana, in timp ce sotul ii statea sprijinit pe marginea fotoliuliu. Era o pozitie total necaracteristica ei, dar poate ca o facuse numai pentru un efect dramatic vizual. O privi pe Rosalie cu ochi mari si seriosi.
" - Mai urmeaza sa-mi spui ca iti place salata de vinete in aceeasi masura cu cea de rosii, ca nu ai putea refuza o inghetata de ciocolata intr-o zi de vara si ca esti fana a muzicii clasice. Sa punem accent pe Mozart si Chopin"
Clipi doar la finalul vorbelor. Le spusese cu rapiditate si dintr-o singura respiratie.
Rase din nou, relaxata, dupa doar o clipa. Din cine stie ce motiv, deja si-o imagina pe Rose aproband.
Se uita amuzata la chipul prietenei sale, cu acea privire specifica Emei, o combinatie intre grija fraterna si incredere. Ridica din sprancene si isi musca varful limbii.
" - Esti?" intreba ea dupa un moment scurt de liniste.

[Rosalie Vivienne Alden]

Ascultase ca prin punga cuvintele Emei. Nu prea fusese in acea clipa prezenta la discutie, mai degraba putea sa jure ca s-a lasat mult prea mult scufundata in ganduri si daca ar fi continuat asa ar fi putut sa adoarma. Insa bineinteles ca nu era asa. Vorbele Soimencei o trezisera pentru a treia oara pe ziua de astazi la realitate. Desi in alte circumstante s-ar fi simtit jenata, in prezenta Emei nu se simtise incomoda. Desi nu se asteptase daduse aprobator din cap aproape instinctiv. In mare parte avusese dreptate, cu exceptia muzicii clasice. Desi .. hm , aici fusese pe aproape. Ii placea muzica de acest gen,dar nu tocmai Mozart si asa ceva, desi din cand in cand o linistea acel tip . Dar nimic mai mult. Se uitase catre amica sa care o privise din nou incercand sa scoata cat mai repede un raspuns din partea fetei. Chicotise usor , dupa care isi mascase inca un cascat spunand pe un ton lejer:
" Da, in parte ai dreptate. Muzica clasica .. pai ascult Laura Pausini daca o poti numi muzica clasica. Eu zic ca asa e. Imi plac mult melodiile sale. Ma linistesc enorm!"

[Ema Snow]

Ema cazu pe ganduri.
" - Laura Pausini. Cred ca e pe acelasi loc cu Clayderman in preferintele mele" medita ea cu voce tare. " Iar muzica ei intr-adevar calmeaza"
Asta nu mai era o afirmatie, era o axioma.
Cat de ciudata ar fi trebuit sa i se para situatia. Statuse cu Rose atatia ani in aceeasi camera, in paturi ce nu se aflau la mai mult de doi metri unul de celalalt. Si totusi, nu statusera niciodata prea mult sa discute despre banalitatile adolescentine. Banalitati ce probabil le-ar fi conturat felul de a comunica. Ce situatie! Si totusi, ar fi trebuit sa i se para ciudata. Ema se simtea perfect, in largul ei si relaxata. Se simtea asa bine incat mai avea putin si incepea sa cante melodii de cabaret.
Ii veni in minte o intrebare poate cam indiscreta, dar stia cumva, instinctiv, ca Rose nu avea sa se supere. Sau nu avea sa se supere prea tare. Nesiguranta cu care crescuse isi spunea intotdeauna cuvantul.
" - Rosalie? Cum ti se par noii colegi? S-au schimbat destul de multi profesori anul acesta"

[Rosalie Vivienne Alden]

Ii venise din nou sa izbucneasca in plans amintindu-i fara sa vrea faptul ca nu mai era eleva. Era ceva inevitabil si de fiecare data cand mergea sa predea sau era chemata la Vrajustitie pentru vreun nou caz magic isi dadea din nou seama cine era ea acum cu adevarat: o profesoara si o angajata la Vrajustitie. Anii pe care si-i petrecuse eleva fiind au disparut mai repede ca vantul. Si totusi .. vechiile sale obisnuinte nu disparusera. Inca mai se furisa in padurea Interzisa, inca mai facea anumite lucruri si nazbatii despre care un profesor nu ar fi trebuit nici macar sa vorbeasca. Clayderman .. cand auzise acest nume se trezise din nou la realitate. Ii placea si Clayderman. Zambise doar incuvintand usor din cap, apoi se uitase catre Ema. Trebuia sa ii raspunda la intrebare, desi ii era greu... Chicotise usor aducandu-si aminte de altceva,apoi murmurase cu un suras larg pe buze:
"Ma simt foarte bine alaturii de noii colegi. In plus pe unii ii cunosc de dinainte. Unii sunt inca elevi in ultimul an si .. o am si pe sor-mea profesoara , colega cu mine! Doar pe Edward nu il cunosteam, dar am ajuns sa il cunosc si pe el" , spuse Rosalie sincer.

[Ema Snow]

Ema zambi. Ginny, profesoara de Istorie a Magiei. Ii placea ora ei.
Tacerea nu i se parea deloc deranjanta. Nu mai avusese parte de liniste in ultimul timp. De doua luni, Soimeanca se trezise in mijlocul agitatiei intregului castel, fiind nevoita sa fuga de aici dincolo si sa faca tot felul de lucruri si trebusoare. Si in plus, mai erau si noptile de calvar, noptile in care Ema nu putea sa se odihneasca. Acum, cat de cat, mai trecuse de acea perioada, mai reusise sa fure timp. Cearcanele ce ii bantuisera chipul timp de doua saptamani disparusera aproape complet. Nu mai era molesita si putea gesticula in voie cand vorbea cu cineva. Toate acestea o trimisera cu gandul intr-o singura directie. Ofta. Daca nu o intreba pe Rosalie, care ii era profesoara de Previziuni, atunci la cine sa mai apeleze?
" - Rose? Poate e aiurea, dar m-ai putea ajuta, te rog, sa deslusesc sensul ascuns al unor vise? De fapt, al unuia singur. S-a tot repetat."
Soimeanca privi putin podeaua, studind o zgarietura si alegandu-si cuvintele.
" - Sunt undeva, intr-un loc intunecat. Mereu simt cum se cuibareste frica in mine. Si intotdeauna fug, cautand sa scap, cautand o lumina... La un moment dat, fie ma opresc, fie se intampla altceva... Ideea e ca visez mereu aceasi silueta neagra si mladioasa. Seamana destul de mult cu o pisica enorma, un ghepard sau ceva de genu' acesta... Nu ii vad niciodata detaliile. Culoarea ochilor, varful botului... Doar conturul corpului. Si mereu ma simt de parca mai are putin si ma ataca. Inainte, visul asta ma trezea mereu. Acum, se pare ca il am dimineata, cand sunt gata sa ma trezesc. Ajung in acelasi punct, desi nu mai simt tensiunea mentala si totul se sfarseste."

[Rosalie Vivienne Alden]

Ramasese putin surprinsa cand Ema adusese vorba despre vise .. 'Hm, o lectie mai veche' isi spusese chicotind, dar tacuse pe moment. Doar daduse aprobator din cap si o lasase sa isi istoriseasca visul. Asculta cu atentie totul incercand sa desluseasca cosmarul care o tortura pe Soimeanca de atatea zile. Se infiorase pentru o clipa, iar pielea i se facuse de gaina. Un sentiment puternic de groaza o cuprinse, dar cand ajunsese la capatul visului se mai linistise. Trebuia sa ii explice Emei ceva nu foarte complicat, iar ea cu siguranta va intelege totul. O imbratisase scurt aratandu-i prin asta ca ii era alaturi,dar totodata nu semnificase nimic foarte rau visul sau. Inspirase adanc aer in piept gandindu-se cum sa inceapa, apoi murmurase pe o voce joasa, dar cu multe iluzii in ea:
"Emm .. ceea ce ai visat tu inseamna ca ai fugit de cineva, iar acum .. ei bine,esti pe cale sa scapi de acel cineva. Iar pisica aceea neagra poate insemna frica ta care se diminueaza pe zi ce trece. Nu o sa mai visezi asta des, crede-ma!" , ii rostise zambind.

[Ema Snow]

Soimeanca rasufla usurata. Macar avea sa scape de ceva. O imbratisa pe Rose si ii multumi in soapta.
" - Intotdeauna imi ridici moralul" constata ea, fara sa fie surprinsa. " Nu stiu cum o faci, dar ma bucur ca o faci"
Se stramba usor, asa cum se intampla cand repeta un cuvant fara sa vrea. Stia cat de urat suna propozitia. Cu toate acestea, trecu peste mica gafa fara sa-si bata mintea prea mult.
" - Multumesc" continua Ema, fara a face o pauza prea nepoliticoasa.
Se uita la lumina ce dansa pe fereastra. Se reflecta in placutele de arama de la baza geamurilor, desenan haotic pe podea si pe cea mai apropiata parte a peretilor. Era un joc inocent si placut, ceva pur, neatins de griji.

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie doar daduse aprobator din cap transmitandu-i prin asta si un sincer cu placere , dar si faptul ca o intelegea pentru acea propozitie. Stia ce de aceea se simtise incomod timp de un minut, de multe ori facea asa si ea. Acum ea fusese cea care se strambase dandu-si seama cu placere, totusi .. cum semanau la atat de multe lucruri sau gusturi. Pur si simplu se intelesesera atat de bine de-a lungul anilor,dar absolut niciodata nu vorbisera despre caracterul lor sau despre cum vedeau ele viata. Mereu intampinasera si trecusera totodata cu bine peste probleme, dar pana in aceasta zi nu avusesera o clipa de liniste in care sa povesteasca despre viata lor normala ! Chicotise la acest gand,apoi daduse frau liber gandurilor:
Stiai ca pana acum nu am mai vorbit cu tine despre asa ceva ? Stiai ca pana acum noi nu am mai vorbit despre .. orice maruntisuri? Si imi place ce facem acum. , chicotise din nou fosta Soimeanca.