Never again

[Ema Snow]

" - Da, desi atunci nu eram asa sigura cum sunt acum" zambi Soimeanca.
Nu prea stia cum sa dea de stire pentru a organiza auditii. Poate ar fi trebuit sa vorbeasca cu directorul si sa le faca in Marea Sala intr-un weekend. Ar fi putut pune fluturai si anunturi prin toata scoala. Artemait, Toothless si Ariadne ar fi avut ceva de lucru ca sa-i dea o mana de ajutor. Sau poate doar cainele si bufnita... Stirbul devenea ostil in anumite situatii.
Mintea Emei zbura imediat spre ce anume cauta: voce, chitara, chitara bas si tobe. Chiar si un alt pian sau, ma rog, orga. Ei i-ar fi placut sa faca partea aceasta. Chiar si alte instrumente care ar fi dat un 'strop' special formatiei: vioara, corn. Si mai trebuia un compozitor, asta in cazul in care nimeni din formatie nu era prea talentat la aceasta parte.
Zambi si rase usor, ametita de gandul ce-i aparuse in minte.
" - O sa fie distractiv. Cand incepe scoala, asta fac! Trebuie sa am ca sa planific totul"
Tonul ei era atat de hotarat, incat si Ema isi dadea seama ca incerca, inconstient, sa se imbarbateze singura si sa capete curaj.

[Rosalie Vivienne Alden]

Observase cat de mult isi dorea Ema sa inainteze in planurile sale, cat de mult isi dorea sa faca acea formatie, iar acest gand o facea pe fosta Soimeanca sa zambeasca sincer. I-ar surade ideea ca in Hogwarts sa existe o formatie de muzica asemenea a celor Incuiate. Stia ca daca prietena sa va reusi sa formeze asta toti vor avea un succes imens cu asta. Si pana la urma nu exista 'daca' , ci 'sigur'. Avea incredere in visele ei si in tot ceea ce gandea acum Soimeanca. Stia ca se poate bizui pe ea si ca peste doar cateva luni - cel mult - vor exista cantereti in castel.
"Stii ca ma bazez pe tine,nu? Si ah, abia astept sa iti ascult formatia cantand!" , ii daduse Rosalie aripi in planul sau.

[Ema Snow]

Ema zambi sincer.
" - Multumesc pentru incredere, Rose. Si va trebui sa fie un spectacol"
Cazuse iar prada gandurilor si isi imagina tot felul de scene. maginile erau putin cam neclare, caci nu stia cine avea sa primeasca ce 'misiune', dar cat de cat, vedea.
" - Si sper ca si restul elevilor vor fi incantati"
Se uita complice spre fosta Soimeanca si zambi.
" - Poate ne vei onora intr-o zi cu acceptarea unei invitatii" spuseea, gandindu-se la noi variante de viitor.
Abia astepta sa poata face ceva de genu'. Poate va st nopti in sir treaza numai ca sa faca planificari. Nu ar conta. Atata timp cat iese, va merita orice efort.

[Rosalie Vivienne Alden]

Daduse aprobator din cap fiind sigura ca elevii vor fi onorati sa faca parte din formatie, iar restul vor fi fericiti sa isi urmareasca noii sau vechii colegi cantand instrumental si probabil si din voce. Acest gand doar o dusese spre lumea Incuiatilor, spre formatiile ei preferate si spre cativa prieteni vechi Incuiati care pur si simplu cantau splendid. Oftase acum simtind un dor imens fata de toti si fata de tot ceea ce exista acolo, dar stia ca inca nu poate sa faca o vizita acolo. Era neviue la Vrajustitie de ea si avea atat de multe lucruri de facut si prin castel, deci nu ar fi avut nicio sansa sa scape putin.
"Uneori imi e dor de amicii mei Incuiati! Sincer..." , rostise Rosalie melancolica, fiind deja cu gandul departe.

[Ema Snow]

Ema zambi si ea.
" - Si mie"
Dupa un moment de tacere, Soimeanca isi ridica privirea. Se ivise o ocazie pe care nu prea o avusese inainte.
" - Cum a fost, Rose, inainte sa vii la Hogwarts? Ai stiut dintotdeauna ca esti vrajitoare?"
Tanara era curioasa, dar nu intr-o asemenea maniera incat sa scoata cuvintele cu forta. Daca Rosalie va dori sa-i raspunda la intrebare, apoi era libera sa spuna doar atat cat ii poftea inima.
Descoperisera intr-o singura zi ca se asemanau din multe puncte de vedere. Poate ca si trecutul lor era relativ asemanator. Emm zambi in anticipatie, usor amuzata de intreaga situatie.

[Rosalie Vivienne Alden]

Ramasese putin surprinsa de intrebarea prietenei sale, dar se astepase si la asa ceva. Pana la urma se parea ca astazi era ziua in care 'se cunosteau de-adevaratelea'. Nu putea nega ca si anii de dinainte au fost minunati si prietenia lor stransa in ciuda faptului ca nu prea stiau nimic despre ele dovedise asta, dar totusi .. acum aveau ocazia sa afle cat mai multe, deci nu ar fi pierdut-o pentru nimic in lume. Isi drese glasul si murmura:
"Pai .. eu nu am stiut de la inceput ca sunt Vrajitoare, desi e ciudat fiindca ambii parinti sunt. Am trait in lumea Incuiatiilor cand eram mai mica si m-am imprietenit foarte bine cu ei. Uneori ma duc sa ii vizitez acolo, dar bineinteles nespunand de unde vin. Adevarul e ca nici nu sunt prea curiosi, doar .. sa ma vada acolo printre ei pentru putin timp. M-am adaptat acolo si consider si lumea aceea casa mea. Dar tu ?" , intrebase Rosalie curioasa.

[Ema Snow]

Ema zambi.
" - Mama e Incuiata. Mi-au spus mereu ce sunt si cred ca le era greu sa ascunda din moment ce Dawn trebuia sa fie la Hogwarts. Dar spre deosebire de sora mea mai mare, eu am vrut sa merg la o scoala Incuiata inainte de a veni aici. Mi-am facut cativa prieteni cu adevarat dragi si de multe ori ma trezesc imaginandu-mi ca-i aduc la Hogwarts, in vizita. La un moment dat, chiar crezusem ca unul dintre ei, Colin, de care ti-am spus mai devreme, este vrajitor, dar s-a dovedit sa fie fals. Oricum, respect Incuiatii si ii consider egali cu Vrajitorii"
Vorbise iar prea mult si zambi rusinata. Intotdeauna avea senzatia ca monopolizeaza conversatia.

[Rosalie Vivienne Alden]

Un suras de toata frumusetea i se aseza pe buze. Deci aveau o poveste asemanatoare si la partea Incuiatilor. Era bine atunci. Da - si ea fusese la o scoala Incuiata si nu ii parea rau ca experimentase si asa ceva. I-au placut unele materii si si-a facut adevarati prieteni. Ii era greu uneori sa nu ii vada si se gandea foarte des la ei. Oricum nu ar renunta la ei pentru nimic si daca -Doamne fereste- ar fi un caz in care Devoratorii Mortii i-ar ataca cu siguranta si fara se ezite i-ar apara pe toti. Pur si simplu apartin de viata ei, adica a crescut, a copilarit langa ei.
"Poate odata facem o vizita in lumea Incuiata impreuna!" , chicotise Rosalie , dar vorbele sale au fost sincere. Chiar i-ar fi placut sa faca asta.
Poate avea sa isi viziteze din nou si casa Incuiata pe care o avea in lumea lor. Ii era dor de tot, acum ca tot adusese in discutie Incuiatii.
"Si eu ii consider egali!" , adaugase fosta Soimeanca cu tarie in voce.

[Ema Snow]

" - In ce oras ai copilarit?" intreba Ema, gandindu-se la posibilitati.
Ea se nascuse si traise toata viata in Londra. Si acum, casa Snow de la periferia orasului arata ca orice alta casa, peretii ei protejand magia locatarilor de ochii curiosi ai Incuiatilor. Nimeni nu stia ca draguta familie din vecini este o familie de vrajitori - exceptand-o, desigur, pe Addison, mama Emei.
Soimencei i-ar fi placut sa plece chiar acum la drum, sa se duca la prima ei scoala si sa-si imbratiseze inclusiv profesorul de istorie, un domn pe care pur si simplu il ura. Orice incerca Ema sa faca, nu era bine. Tanara nu dorise niciodata sa-i intre in gratii. Vroia doar sa fie considerata o eleva cuminte, ceea ce si era, de fapt. Dar profesorul nu isi schimba parerea fixata despre invataceii sai, parere creata cu mult inainte de a le vedea macar chipurile.
Ema isi scutura capul si reveni cu gandul in sala. Isi intoarse capul la timp ca sa auda raspunsul lui Rose.

[Rosalie Vivienne Alden]

De data asta fusese mult prea scufundata in ganduri. Incepea sa ii deruleze prin minte un filmulet cu toti prietenii ei si profesorii materiilor Incuiate. Ii placea romana, engleza si bineinteles , geografia. Poate putin si istoria, dar ura ca trebuia sa invete atatia ani. Pana la urma pe ea nu o prea interesa decat parte din trecutul Incuiatilor si asta putea chiar sa afle din lumea magica avand in vedere ca la ministerul magiei este o sectie speciala unde este vorba despre lumea Incuiatilor.
"In Londra!" , spuse Rosalie cand isi revenise in prezent. Era ciudat cum pana acum nu se mai gandise la acea lume in care parte mare din copilarie a trait.
"Ce materii Incuiate iti plac?" , intrebase brusc Rosalie fara sa se gandeasca fiind uimita de propria intrebare. Trase adanc aer in piept asteptand ca Soimeanca sa ii dea un raspuns. Ea adora literatura - pur si simplu.