Never again

[Ema Snow]

' Londra. Perfect! ' gandi ea. Pentru o clipa, se intreba cum de nu o vazuse pe Rose in oras in toti acesti ani, dar isi aminti ca Londra era totusi un oras mare.
" - Matematica, informatica, muzica, literatura engleza si biologia" raspunse ea aproape instantaneu.
De cat timp nu mai fusese intrebata asa ceva oare? Si oricum, ultima oara daduse un raspuns cu materiile de la Hogwarts, o lista mult mai lunga.
Chicoti scurt, gandindu-se la raspunsul pe care tocmai il daduse. In principal, ii placeau stiintele exacte, dar cu timpul isi deschisese sufletul spre materii mai 'artistice', precum literatura si muzica. Adevarat, informatica orice pointer memoreaza adresa unei variabile, iar in literatura, opera lui Cutare descrie cutare. Dar in ultimul caz, fiecare vede lucrurile diferit. Daca pentru o persoana conteaza o descriere a casei, pentru alta poate conta descrierea unui chip. La informatica, daca vedeai lucrurile in alta perspectiva, erai cam pe dinafara.
Ema se gandi iar la Londra.
" - Cum e camera ta?" intreba ea simplu, de parca jucau un joc.

[Rosalie Vivienne Alden]

Ramasese din nou surprinsa dandu-si seama ca si la materiile Incuiate se asemanau putin. Biologia si chimia ii placeau destul de mult fiindca odata visase sa ajunga un medic vestit, dar .. si matematica ii placea insa nu prea se pricepea ca inainte. Avand in vedere ca nici Aritmantia nu era unul dintre punctele sale forte .. Muzica: adora muzica, dar din voce canta ..hm,nu prea frumos. Chicotise la acest gand, apoi isi spuse ca la restul materiilor aveau cam aceleasi gusturi. Era bucuroasa ca si Emei ii placea engleza si literatura, iar faptul ca amandoua au fost eleve la Ochi-de-Soim era o dovada pura pentru asta. Soimeanca inca mai era, dar Rosalie trecuse de etapa asta. Sincer, cam cu greu. Apoi auzise intrebarea si raspunse pe nerasuflate:
"E turcoaz. Ti-am spus ca ador culoarea aceasta. Am un birou, un computer, oglinda,dulap si bineinteles - un pat . Potrivit pentru mine. Mobila e o culoare destul de deschisa. Eu zic ca are o ambianta placuta camera mea. Dar a ta?" , chicotise Rose.

[Ema Snow]

Ema clipi des, cu o expresie blocata.
" - Pereti albastri, parchet deschis la culoare, mobila alba si simpla, un birou in fata patului, o masuta cu oglinda intr-un colt si o gramada de papitoaie cu animale marine in celalalt. Cand eram in anul V am desenat niste bule de aer pe un perete si am pus niste scoici pe noptiera. Imi place sa ma gandesc ca incaperea mea duce cu gandul la apa. Si am foarte multe flori la fereastra" chicoti ea.
Era uimita de toate aceste informatii aflate. Desigur, camera Emei nu era prea demna de un Soimean; desi avea albastru pe pereti, culorile pale, deschise, linistitoare, dominau intotdeauna. Era una dintre cele mai odihnitoare camere din casa, deoarece tanara, balanta fiind, facuse tot posibilul sa-si decoreze singura spatiul personal si incercase sa-l faca cat mai echilibrat.
Pufni fara aer de cateva ori. Cum de statuse atatia ani langa Rosalie, luptand cu situaitii dificile umar la umar si nu stiau ca se aseamana atat de mult?!

[Rosalie Vivienne Alden]

Da, era clar. Se asemanau extrem de mult. Pufnise si ea la randul sau. Parca o avea pe sora sa in fata si pana la urma daca se gandeau bine erau 'surori de casa'. Un gand brusc ii acaparase din nou mintea ramanand putin blocata gandindu-se cum sa formuleze totul. Apoi incepuse sa rada. Se uitase catre Ema,dupa care isi drese glasul si murmurase cu un glas scazut:
"Si mie imi place tot ce apartine de apa. Iar faptul ca avem camerele decorate in albastru e un semn clar. Ei bine, probabil se datoreaza si faptului ca suntem Soimence. Fiindca eu inca ma consider asa .." , rostise absenta Rosalie, apoi adaugase:
"Abia astept sa iti arat casa Incuiata si in special camera mea albastra si biroul tatalui. Cu siguranta iti va placea .." , chicotise din nou simtindu-se in largul sau.

[Ema Snow]

" - Soimence pana la moarte" spuse Ema zambind, cu un ton demn de imnul national. " Si desigur, o sa fie strasnic! Dar apoi e randul meu"
Rase pentru a mia oara in acea zi. Deja si-o imagina pe Rose pasind pe scarile tipic englezesti din casa ei.
Ii veni in minte un gand si rase cu pofta.
" - Stii, exista o teorie care spune ca fiecare persoana are o copie undeva pe pamant. Poate ca noi doua suntem astfel de copii. Dar nu, ma insel, caci exista diferente. Ne asemanam la gusturi, dar avem cateva probleme la infatisare cand vine vorba de aceasta teorie. Ar trebui sa aratam aproape ca doi gemeni"
Zambi amuzata si isi analiza repede corpul. Ea fusese dintotdeauna scunda. Chiar si acum, nu depasea cu mult pragul de 1, 60. Doar trei centimetri. Avea ochii verzi si un ten palid, cu o fata ovala, par saten si usor ondulat inspre varfurile ce-i gadilau talia.

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie rase cu pofta, dar apoi daduse negativ din cap. Stia ca nu erau doua 'copii', nici nu ar fi putut sa fie asa ceva si probabil ca nu le-ar fi placut niciuneia sa se plimbe prin Hogwarts fiind leite si lumea confundandu-le strigand pe Ema Rosalie si pe Rose Ema. Chicotise doar la gandul acestei situatii penibile,apoi inspira aer adanc in piept. Nu ii venise sa creada inca cat de mult au vorbit despre ele si lasand orice alt subiect deoparte. Nici macar nu considera ca era posibil asa ceva avand in vedere ca ele se intalneau mai mult cand totul incepea cu cate-o gafa. Si daca ziua de astazi s-ar fi terminat prost macar era fericita ca a aflat atat de multe si ca a ineput bine. Apoi spuse:
"Ei bine - nu suntem noi copii indentice, dar in afara de inaltime semanan destul de mult. Am fata palida - la fel ca tine si eu o am usor ovala, desi a ta se vede mai clar asa. Sa nu uitam de par care este aproximativ la fel ca al tau - cu bucle!" Rase din nou fiindca pana acum nici macar nu observase asemenea asemanari.

[Ema Snow]

Ema se multumi sa ridice din umeri, incapabila sa zica ceva.
" - Ei, oricum, e bine ca suntem prietene" vorbi, iar cuvintele ii sunara ciudat in minte.
Se obisnuise atat de mult cu Rosalie si avea atata incredere in ea, incat i se parea o aberatie sa nu fie prietene. Pentru o secunda se intreba ce s-ar fi intamplat daca nu ar fi fost in aceeasi Casa. Probabil ca ar fi legat o prietenie si asa, dar foarte posibil nu. Daca Emm ar fi fost in alta Casa, ar fi avut alt temperament, alte trasaturi dupa care fusese sortata. Dar nu-si batu prea mult gandul cu asta.
Se uita la noaptea neagra din spatele ferestrei si la stelele micute.
" - Rose? Ai auzit vreodata de povestea Fetei de Lumina?" se trezi Soimeanca intreband, inca privind spre cerul ce se zarea prin sticla.

[Rosalie Vivienne Alden]

Tresarise cand auzise cuvintele fostei sale colege fiindca se mirase cum de nu a auzit de acea poveste. Cu siguranta .. ah, oare aparea asa ceva in cartile de la biblioteca? Sau pur si simplu a omis asta? De obicei citea mult,uneori chiar foarte mult tinand cont de ochii sai destul de sensibili , dar pentru ea era ca un hobby, deci in zadar ar fi incercat sa nu mai lectureze atat de mult. Apoi se uitase si ea pe fereastra urmand gestul Emei. Era un intuneric de nepatruns nici macar cu vraja 'Lumos', dar nu ii pasa fiindca nu voia sa iasa prea curand afara si incaperea in care se aflau era doar putin luminata, dar totusi se simteau destul de bine povestind intruna. Palavrageau de ceva vreme, dar nu pareau sa observe cum trecea timpul. Brusc, chicotise dupa care murmura:
"Nu, nu stiam .. Dar mi-ar placea sa o ascult!" De data aceasta era entuziasmata ca avea sa afle ceva nou,probabil... cel mai probabil, de fapt.

[Ema Snow]

Ema zambi si ii drese vocea. Se aseza comod si incepu sa o spuna, incercand sa imite tonul pe care il avea mama ei cand i-o spunea, inainte de culcare, cu atat de multi ani in urma.
" - Exista un taram indepartat, invizibil ochiului uman. Era un loc pur si luminos, neatins de mana raului din lume sau de tehnologia avansata a civilizatiei. Aici traiau doar suflete la fel de curate ca pamantul insusi."
Incerca sa faca niste propozitii cat mai asemanatoare celor din cartile vechi.
" - Povestea aceasta este despre o micuta fata, numita Lohale. Isi dorea sa ajunga departe in viata, sa faca ceva de care oamenii sa fie mandri, iar ea sa le ramana in amintiri multe secole dupa ce nu va mai exista. In ziua in care soarele a fost muscat de intuneric, adica in ziua unei eclipse, tanara cunoscuse un barbat. Era poate cel mai frumos chip ce exista pe pamant, cu par blond si ochi albastri, cu un mers elegant demn de un print. Si asa cum se intampla in toate povestile de genu', Lohale s-a indragostit de el. Pe durata eclipsei, ea a observat ca pielea lui stralucea delicat. Crezand ca este vreun vrajitor sau un zeu al cerurilor, fata l-a rugat sa-i spuna ce se intampla. Iar cum si el se indragostise de ea, nu putea sa o refuze. Ii explica de taramul de unde venea, acel loc indepartat plin de lumina"
Stalcise povestea in ultimele minute. Incepea sa devina prea tehnica si incerca sa se redreseze, iar cuvintele ii scapau fara sa fie imbracate si placute urechii.

[Rosalie Vivienne Alden]

In timp ce povestise ascultase practic fara sa clipeasca. I se parea o poveste foarte interesanta si nu voia deloc sa o intrerupa pe Ema , deci tacuse chitic fiind atenta la fiecare cuvintel in parte. Nu pierduse nimic din scurta povestioara, insa cand terminase de vorbit clipise usurata. Fusese ceva efort pentru ea sa stea asemenea unei statui. Chicotise la acest gand,apoi se gandise ce poveste uimitoare tocmai a auzit. Zambise din adancul inimii la gandul ca fericirea eterna existase pentru unii, dar apoi si-a dat seama ca era doar o povestire si nimic mai mult. Si totusi .. surase in continuare si murmura:
"Ma bucur ca mi-ai povestit asta. Ma simt .. hm, increzatoare dupa asa ceva. Dar .. de ce ai facut-o? Se ascunde ceva anume in spatele acestei povesti sau .. voiai doar sa o spui?" , intrebase Rosalie din nou curioasa. Uneori chiar nu se putea abtine!