Never again

[Ema Snow]

Ema ridica din umeri.
" - Am vazut cateva stele marunte si m-am gandit la poveste, nu stiu de ce. Cat despre prima intrebare, asta e ciudat. Povestea nu are un final. Se termina cu explicatia baiatului si ai tendinta, cand o auzi, sa te gandesti la ce va urma. Eu mereu imi imaginam ca ea ajunge in acel loc. Poate ca tocmai asta e chicita. Cred ca e singura poveste care te lasa 'pe fata' sa te gandesti la ce urmeaza. Este un final deschis foarte... ei bine, deschis"
Chicoti cand spuse ultima propozitie, dar stia ca nu gasea alte cuvinte mai bune.
" - Poate ca tocmai asta e invatatura: o poveste nu trebuie sa aiba neaparat un final asa cum zic unii. Fiecare is poate schimba finalul"
Soimeanca cazu pe ganduri. Ori avea dreptate, ori cine inventase povestea murise ininte sa o termine.

[Rosalie Vivienne Alden]

Daduse aprobator din cap stiind ca are dreptate. Acum era randul ei sa isi aduca aminte de o intamplare. Cand era la scoala Incuiatilor invatase o anumita povestire care i se spune nuvela si .. ei bine, nu avea un sfarsit foarte clar asa ca fiecare au avut tema pentru acasa sa construiasca ei unul, iar ea fiindca adora literatura facuse un final aproape mai mare decat cuprinsul. Chicotise la acest gand. Abia acum sesiza cat de multe amintiri frumoase avea printre Incuiati. In tot acest timp de cand ajunsese ca eleva la Hogwarts nu avusese timp macar sa se gandeasca la asa ceva. Se uitase catre Ema si tresari,apoi spuse intr-o soapta aproape surda:
"Stii ...? Iar mi-am amintit de lumea Incuiatiilor. "
De data aceasta o apucase melancolia din nou.

[Ema Snow]

Ema ii zambi drept raspuns. O studie o clipa, uitand-se la chipul lui Rose si ii ridica cu un deget coltul gurii.
" - Daca ai amintiri frumoase printre Incuiati, atunci trebuie sa zambesti, nu sa fi asa" spuse Soimeanca pe un ton ce se dorea mustrator, dar desigur ca nu-i reusise.
Vorbise cu blandete si prietenie.
Isi arunca privirea peste umar, spre peretele pustiu si clipi des. Nu stia de ce o facuse. Pur si simplu se uita, de parca avea sa apara o fantoma. Ema isi scutura capul si se intoarse iar spre Rosalie.
" - Spune-mi te rog, ai facut vreo nazbatie cu prietenii Incuiati canderai mica?"
Se gandi ca asa ceva trebuia sa-i aduca zambetul pe buze prietenei ei.

[Rosalie Vivienne Alden]

O sclipire speciala ii aparuse in ochi Rosaliei. Nu stia cum facea, dar de fiecare data cand vorbeau Ema o facea sa zambeasca sau sa rada, desi din adancul sufletului i-ar fi venit sa planga. Acum isi dadea seama ca nu mai era nici macar asa. Practic .. de ce sa sufere? Oricand ar fi vrut putea sa revina printre Incuiati pentru un timp, ba chiar se gandea serios la o vacanta acolo cu tot cu Soimeanca cu ea. Chicotise la acest gand, apoi se intrebase cu ce povestire sa inceapa. Ema parea chiar foarte curioasa, iar acest lucru nu ii displacea profesoarei fiindca acum tocmai ii daduse aripi sa povesteasca.
"Ah,atat de multe intamplari sunt .. De exemplu eu mi-am dat seama de puterile mele si m-am dus direct sa ii spun mamei in clipa in care o fata m-a enervat si practic am distrus o jucarie doar prin priviri. Eram .. nici foarte mica, dar nici foarte mare. Abia un an dupa aveam sa ajung la Hogwarts. Tu ce ai facut?" , intrebase cu o unda de speranta in voce.

[Ema Snow]

" - Hmm" medita Ema, alegand o intamplare. " Am multiplicat un anunt. Adica, nu stiu, pur si simplu. Ne holbam la un poster despre numai stiu ce concert. Foaia a inceput sa se ingroase, dand nastere unei gramezi impresionante de copii. Le-am spus colegilor ca poate este o farsa, am incercat sa nu le dau de banuit si asta imi merge chiar si azi."
Din cine stie ce motiv, inima Emei se stranse putin cand realiza ca doar doi prieteni Incuiati stiau ca ea e vrajitoare. Se simtea ca si cand i-ar trada. Dar nu isi batu prea mult capul si chicoti.
" - E foarte ciudat, caci nu sunt buna la vraja asta cand incerc s-o fac intentionat. Si nici macar cand nu incerc s-o fac nu-mi iese" rase ea.
Atatea vremuri bne in doar cativa ani! Ema se smtea de parca ar fi trait 50 de ani, desi nu era asa. Nici macar nu atinsese douazeci.

[Rosalie Vivienne Alden]

Doamne, cum putusera sa fie atat de ametite? Adica da, acum realizau ca odata si odata ar fi trebuit s aisi descopere puterile si ar trebui sa multumeasca faptului ca nu s-a ajuns la mai mult. Si acum se infiora la gandul ca ar fi descoperit ca sunt Vrajitoare cand erau deja mult mai mari si mai 'periculoase' in ale vrajilor. In plus - deja le statea in fire , erau de cand s-au nascut,probabil. Deci .. ei bine, nu mai avea de gand sa isi piarda vremea gandindu-se cum ar fi fost .. daca .. si povesti de adormit copii. Rase in hohote la povestirea Emei,apoi spuse timida:
"Pai de obicei ne iasa cand ne aseptam mai putin. Asa a fost sa fie. Cand vrem,insa .. putem sa ne chinuim ca tot degeaba. Noua tot ne iasa pana la urma!" , rostise Rosalie simtindu-se mandra de caracterul lor puternic. Rase din nou. Se simtea bine in clipa aceasta.

[Ema Snow]

Emm isi ridica barbia cu mandrie si vorbi pe un ton plin de sine, chiar daca era numai o gluma.
" - Si daca nu iese asa cum dorim, omoram oamenii dintr-o singura privire"
Isi misca scurt capul, facandu-si bretonul sa tremure. Dar o pufni rasul.
Desigur ca totul era doar o poanta. Ele luptasera de atatea ori ca sa-i protejeze pe cei dragi. Era cea mai gogonata minciuna sa spui ca una dintre ele va deveni un criminal inrait. Cel putin, era o minciuna daca o spuneai cu serizitate, nu in gluma sau ironie.
" - Ei.. toate grijile la momentul lor" zambi Ema. " O sa ma gandesc cum sa vrajesc oamenii alta data" chicoti ea.
Isi legana picioarele in fata, asa cum facea cand era vesela. Se bucura ca scapase de acel prost obicei cand isi manifesta fericirea copilareste, prea fata. Lumea putea zice cu usurinta ca mancase cantitatea de zahar pe un an intr-o singura zi. Si cat de mult se inselau! Ema nu reactiona niciodata la zahar. O amuza asta.

[Rosalie Vivienne Alden]

Rase involuntar de aceasta data, dar zambetul ii pierise de pe chip cand isi amintise de .. ah,las-o balta! Nu avea voie sa discute despre asa ceva si nici macar sa se gandeasca. Isi inchise ochii, trase adanc aer in piept si isi revenise la normal. Clipise pe furis, apoi se intrebase ce ar mai putea sa spuna. Aflase atat de multe in aceasta zi, dar era sigura ca putea acumula fiecare informatie. Nu stia daca pe viitor nu cumva i-ar folosi , poate odata sa ii cumpere ceva Emei cadou .. sau in caz ca ii va face o capcana intreband-o ceva despre ea daca voia sa afle daca mai stie. Chicotise la acest gand , apoi murmura:
"Stii ceva? Am aflat atat de multe astazi, dar mai vreau .. adica pur si simplu vreau sa stim mai multe. De exemplu: ce fructe iti plac?" Stia ca tocmai intrebase o chicita, dar curiozitatea era mai mare, la fel ca si dorinta e a afla cat mai multe.

[Ema Snow]

Ema se vazu iar nevoita sa taca cateva secunde. Preferintele ei se diversificasera. Ii placeau atat de multe! Dar poate ca exista un castigator. Sau doi..
" - Mar si lamaie... Da! Mar si lamaie"
Avusese nevoie doar de o secunda ca sa se convinga si sa se decida. Nu credea ca exista ceva care sa intreaca gustul acestor doua fructe.
" - Dar nu pot alege intre ele" zambi ea. " Si ca tot a adus in discutie subiectul, care e fructul tau favorit? Si leguma?"
Zambi, imaginandu-si ce s-ar fi intamplat daca ar fi pus ultima intrebare unui copil de gradinita. O facuse candva si primise drept raspuns 'inghetata'.

[Rosalie Vivienne Alden]

Ei bine, la inceput paruse stupida intrebarea, dar acum chiar ca nu stia ce sa raspunda. De obicei in urmatoarele secunde spunea ceva, dar acum stia ca trebuie sa raspunda atat sincer, cat sa fie si cat mai .. real posibil. Ii placeau multe fructe, dar nu stia exact ce sa spuna, de fapt ce sa aleaga. Isi puse mana sub barbie in gestul 'stai sa ma gandesc' , apoi chiar se concentrase putin,dupa care murmura pe o voce putin nesigura, dar hotarata intr-un mare final:
"Pai imi place mult ananasul, dar si marul. Lamaia nu prea .. iar ca leguma probabil rosia. Dar tu?" , chicotise din nou. Dupa intrebarea aceasta avea sa urmeze altele mai adevarate .. astepta ca Ema sa ii raspunda si sa o intrebe si ea ceva la randul sau. Chiar era nerabdatoare. Asa era firea ei,ce sa faca?