Never again

[Ema Snow]

Ema ii urmari privirea, uitandu-se si ea in jur.
" - Pai, intotdeauna putem gasi ceva de facut" chicoti ea si se ridica.
Isi scoase bagheta si o roti de cateva ori, facand sa apara ceva asemanator unui disc lat. Stralucea vag, iar Soimencei ii dadea senzatia de nava extraterestra.
" - Ai jucat vreodata Cluempe?" o intreba tanara, zambind incantata.
Cluempe era un joc destul de usor. Ema juca mai mereu cu Dawn. un jucator trebuia sa arunce discul spre celalalt. Cand instrumentul atngea mana unei persoane, incepea sa spuna ghicitori. Pana nu ghiceai, nu aveai nicio sansa sa scapi de disc.

[Rosalie Vivienne Alden]

Ramasese fara nicio expresie pe chip. Ei bine, era ciudat, dar pur si simplu nu auzise in viata ei de acel joc. Cum se putea intampla asa ceva? Hmm, acum se reflecta faptul ca nu avusese timp sa se joace ceva ce cu siguranta ar inveseli pe oricine. Si-a pierdut mult timp alergand dupa Devoratori sau chestii de acest gen. Isi inchisese ochii atat de brusc pentru a uita de asa ceva , incat o luase putin ameteala, dar ii trecuse in urmatoarea secunda si era atenta la Soimeanca in timp ce ii explica stilul de a juca .. cum ii zicea? Cluempe, asa. Surase, apoi murmura pe o voce rapida, parand extrem de nerabdatoare:
"Nu am mai jucat, dar astept .. Incepe tu!" , chicotise aceasta asteptand o reactie din partea Emei.

[Ema Snow]

Ema chicoti. Arunca discul in sus ca sa-l poata prinde tot ea. Tremura scurt cand il prinse, fiindca uitase de senzatia ciudata ofrita de metalul rece.
" - Pe cei mai batrani ii sprijin, pe aceia mai calatori ii intovaraseste,
iar pe cei ce sunt rai, ii pedepseste" se auzi o voce ciudata, mecanica.
Soimeanca rase. Inainte sa dea raspuns, dorea sa-i arate ceva lui Rosalie. Isi ridica degetele dupa disc si zambi, aratandu-si mana. Era ca si cum cineva i l-ar fi lipit de piele cu superglue. Chiar isi scutura d cateva ori bratul, dar discul se tinea incapatanat.
" - Bastonul" raspunse Ema ghicitorii.
Metalul scoase un mic 'crac', iar Soimeanca se pregati sa i-l arunce prietenei sale.

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie ramasese uimita dandu-si seama ca acel disc nu se dezlipea de pielea cuiva pana practic nu ii dadeai un raspuns corect. Ema se pregatise sa ii arunce discul si avea emotii. Daca nu ghicea cuvantul cine stie cat va sta acel disc lipit de mana sa? Trase adanc aer in piept si ii facu semn Soimencei sa ii arunce discul si ii urma vorbele in timp ce rostise Avem o copilita, Cu multe rochite, Cand o dezbracam, Din ochi lacrimam. . De data aceasta fusese destul de usor, dar asteptase sa vada cum reactioneaza acel disc magic. Pur si simplu nu voia sa renunte, pana fosta Soimeanca nu raspunse intr-un final:
"Ah,bine,bine: ceapa. " Incepuse sa rada , dupa care ii spuse prietenei sale:
"E chiar haios 'jocul' acesta.

[Ema Snow]

" - Poate deveni enervant cand nu stii raspunsul" rase Soimeanca, pregatindu-se sa-l prinda.
Ce e mic mititel, se teme si Voda de el?
Ema clipi des. Incerca sa gaseasca intelesuri scunse in acea ghicitoare simpla, dar fara prea mult succes. Ii venea sa spuna glonte, dar nu era pre convinsa ca in perioada voievodatelor existau pistoale. Pe atunci, barbatii erau incantati de sabii.
Si-ar fi dus o mana la barbie daca nu ar fi avut discul prins de ea. Mai auzise ghicitoarea asta inainte, in frageda copilarie, dar pur si simplu nu-si putea aminti raspunsul. Renunta la amintiri si incerca s-o ia logic.
" - Puricele?" intreba ea nesigura si rasufla usurata cand discul se desprinse.
Cand se intampla asta, ii dadea senzatia ca ar fi avut o ventuz agatata de mana.

[Rosalie Vivienne Alden]

Chicotise usor cand isi daduse seama de nesiguranta Emei. Era prima data cand o vazuse nesigura pe ea. De fapt .. daca se gandea mai bine - nu - nu era prima data. De multe ori ambele fete au fost nesigure pe ele din multe privinte si din pacate , trebuiau sa recunoasca asta. Cel putin una celeilalte. Rase din nou, dar parca se auzise un raset infundat. Cascase usor pentru a treia oara pe ziua de astazi si o enerva la culme datorita faptului ca nu ii era somn. Pur si simplu era stresanta situatia.
"Alte idei?" , chicotise Rosalie propunand sa faca altceva, desi i se parea foarte interesant jocul, tinea si de logica, ceea ce ii placea, doar ca .. voia sa mai faca si altceva. Astazi simtea impulsul sa afle cat mai multe, sa faca cat mai multe , ceea ce i se parea normal ..

[Ema Snow]

Intrebarea lui Rosalie fusese ca un fel de binecuvantare. Daca ghicitorile incepeau sa avanseze, probabil ca Ema avea sa ajunga in Aripa Spitalului ca sa se faca vraji si sa-i dea jos discul. Il arunca in sus si-l facu sa dispara cu o rasucire de bagheta. Se simtise foarte mandra cand facuse miscarea, imaginandu-si numai trupul unei celebritati miscandu-se incet si cu tupeu, ca in reclamele de la parfumuri. Dar ea nu era vreo celebritate si nici nu-si dorea sa fie. Firea ei retrasa o facea sa fuga din calea acestor situatii.
Se gandi la alte activitati, constienta ca Rosalie astepta un raspuns.
" - Nu stiu" zise Ema incet, ofticata la culme de raspunsul pe care trebuia sa-l dea. " Daca nu vrei sa stai si sa faci partituri in timp ce motai deasupra foii, atunci..."
Se opri, iar ochii i se deschisera larg.
" - Vrei o cafea?" intreba ea brusc.

[Rosalie Vivienne Alden]

Rasuflase usurata fiindca ideea Emei era mai mult decat bine venita. Se simtise totusi rusinata pentru faptul ca tocmai cascase, dar nu se putuse abtine. Pur si simplu parea obosita, desi nu era, dar o cafea era bine venita in orice circumstanta, mai ales acum cand probabil ca ar fi adormit in incaperea aceasta goala. Daduse aprobator din cap considerand ca nu mai avea nevoie de cuvinte, iar in timp ce Soimeanca facuse sa apara cafeaua gata facuta, Rosalie chicotise si murmurase linistita:
"A,wai .. Ce ne-am face noi fara magia asta? E brilianta!" Adoptase o pozitie serioasa de parca ar fi vorbit cine stie ce mare om cunoscut. Mda, se oprise,apoi se asezase inapoi in scaun simtindu-se mult mai lejera. Pe ea nu o prindea nicidecum asa ceva .. Chiar deloc!

[Ema Snow]

Ema chicoti.
" - Stii, se poate spune ca e o nemernicie sa facem abuz de magie, dar aici avem o explicatie perfect logica" rase ea. " Sa presupunem ca suntem prea obosite ca sa facem cafea in mod traditional. Am incurca ingredientele, am pune sare in loc de zahar, am rasturna totul... Si desigur ca am fi prea obosite ca sa curatam. Asa ca nu e mai simplu sa facem cafeaua folosind magia, cu o singura vraja, decat sa folosim atatea si atatea incantatii ca sa curatam?"
Cuvintele ei erau sucite. Isi dadea seama de asta, dar inca o mai amza o discutie mai veche cu un prieten de familie. El nu ar fi folosit magia decat in cazuri extreme. Ema isi dadu ochii peste cap. Si unde mai era farmecul acestei lumi in asemenea conditii?
Se aseza in fotoliu si isi stranse picioarele sub ea.

[Rosalie Vivienne Alden]

Stia ca avea dreptate. Aceasta lume magica era lumea lor si cu siguranta nu ar fi renuntat cu una , cu doua la ea. Deja faceau parte din ea. Traiau in ea. Rase din nou dandu-si seama ca facea in minte niste fraze extrem de scurte, lucru care pentru ea nu este tocmai normal. De obicei vorbea intruna, ba chiar trebuia sa recunoasca cu parere de rau ca ii si obosea pe ceilalti. Se uitase catre Ema rostind:
"Ei, ai dreptate. Eu una nu as mai putea fara magie. Practic face parte din viata noastra. De cand am venit la Hogwarts m-am obisnuit cu tot felul de incantatii,lectii,carti,vraji . toate cele necesare. Nu as mai renunta pentru nimic in lume la ea! Si : recunosc. Uneori chiar fac abuz de 'magie'. ", chicotise din nou fosta Soimeanca la amuzamentul vorbelor sale.