Never again

[Ema Snow]

Ema ajunse langa barbat din doi pasi. Ii baga bagheta in spate, impungandu-l cat de tare putea.
" - Iti recomand sa lasi vorbele seci... daca tot nu vrei sa ne superi" mormaii ea cu nervozitate.
Reusi sa-l traga, cu chiu, cu vai, inapoi, dar nu prea mult. Doar cativa pasi. In alte circumstante, ar fi fost amuzanta intreaga situatie. Soimeanca mai avea putin si i se catara in spate, dar se simti trase ianpoi. Intr-o clipa, mainile ei erau la spate, stranse cu suficienta putere ca sasi scape bagheta. Isi ridica privirea spre cel de-al doilea barbat. Avea un zambet dracesc pe chip.
" - Aveti sange in voi... Dragut... Dar acum, nu e cinstit sa fie doi asupra unuia singur, nu?" rase el.
Avea un ras ciudat, subtire, aproape nebun.

[Rosalie Vivienne Alden]

Nu stia cum sa reactioneze. Celalalt o cuprinsese pe Ema asemenea unui animal si se temea sa nu ii faca rau, insa brusc isi daduse seama ca nu neaparat asta intentiona. Se uitase dezorientata in jur incercand sa il observe pe cel care o atacase cu cateva secunde mai devreme, dar deja se afla langa prietenul sau spunand 'Ei, gata cu joaca. Trecem la subiect' . Nu stia daca era o capcana stupida pentru a le prinde in cursa. Totusi - nu parea chiar asa. Un lucru era cert insa - totul, dar absolut totul era doar pentru oglinda ...
"Lasati-ne macar sa vorbim!"
"Spuneti,dar repede!" , se ratoise fosta Soimeanca in timp ce se uitase dupa micii spiridusi. Voia sa stie ca cel putin ei si cel putin pentru moment erau in regula.

[Ema Snow]

Stansoarea slabi pentru o clipa, iar Ema se smuci. Se intoarse cu fata spre cei doi imediat ce a fost libera si se retrase cativa pasi. O simtea pe Rose in spatele ei. Asry si Masen stateau langa Oglinda, cu priviri nelinistite.
Soimeanca incerca sa faca rost decat mai multe secunde. Cu cat timpul trecea, cu atat mai mari erau sansele sa apara cineva si sa le ajute. Desigur, pentru asta aveau nevoie de galagie, iar Ema nu era chiar genul care sa darame si sa tipe. Prefera sa lase ajutorul in voia sortii, gandindu-se ca poate fi mai rau daca e si altcineva implicat.
Nu isi lua privirile de pe cei doi. Incerca, cumva, sa le anticipeze miscarile. Pareau... ganditori?
" - Spuneti odata" marai ea.

[Rosalie Vivienne Alden]

Cand auzise cele doua cuvinte scurte, dar patrunzatoare ale Emei pur si simplu ramasese nemiscata. Nu era obisnuita cu atat de multa rabdare pe cat ar fi aratat, nu era obisnuita cu atat de mult suspans. Voia sa afle cat mai repede ceea ce ascundeau cei doi, dar nu stia cand aveau de gand sa spuna totul. Avea sa lesine daca in urmatoarele cateva secunde cineva nu i-ar fi explicat ce se intampla cu adevarat aici. Totul devenise patetic, asemenea unui film de prost gust. Simtea cum incaperea se invarte cu ea, dar niste brate puternice o cuprinsera in timp ce o voce la fel de puternica ii spunea "Vrem sa fiti Printesele noastre in Dimensiunea Intunecata" Pufnise intr-un ras isteric nestiind cum altcumva sa reactioneze.

[Ema Snow]

Ema isi ridica sprancenele.
" - Printese... Doar nu vorbesti serios" vorbi ea pe un ton amuzat.
Iti abtinu rasul, desi pe fata i se latise un zambet strengaresc. Rase fara aer, prea amuzata de intreaga situatie si de imposibilitatea ei. Nu se putu abtine sa nu le zica cateva.
" - Stiti, dadeati semne ca sunteti cat de cat destepti... M-am inselat. Sunteti complet niste idioti" rase ea, desi se chinuia sa vorbeasca cat mai serios.
Auzi la ei! "Printesele lor in Dimensiunea Intunecata". Cat de clasic! Cat de absurd! Din cine stie ce motiv, mintea Soimencei porni aiurea. Se imagina intr-o rochie neagra, sfasiata, cu manusi fara degete si cizme de piele. Din imagine nu lipsea parul ciufulit si plin de panze de paianjen sau unghiile negre si rujul sangeriu. Panza de paianje... Bleah! Ei ii lua o ora sa-si astampere parul asa cum arata acum, in mod normal, dar baramite cu un mic ajutor 'intunecat'. O amuza ideea ca-si facea griji in privinta look-ului. Ema nu fusese niciodata genul de 'printesa a modei', dar parea ca avea sansa de a fi o printesa intunecata. Da, da... De parca ar fi acceptat asa ceva.

[Rosalie Vivienne Alden]

Se oprise din ras intr-un final si se uitase nedumerita la cei doi. Practic , in aceea clipa ii considera doar niste nebuni de care ar trebui sa se fereasca. Totul era foarte ciudat de cand ajunsesera in Dimensiunea Luminata. Pfff, pufnise din nou la acest gand. Vorbea de parca i-ar fi crezut pe ei si toate balivernele lor. Desi stia ca nu mintisera in legatura cu originea lor. Brusc, unul dintre cei doi se apropiase de ea. O stranse foarte tare in brate, dupa care isi dezvelise niste colti albi .. Era un vampir. Ii venea sa vomite, dar inghitise in sec. Voia sa strige, insa isi infipse dintii in gatul sau alb. Isi inchise ochii inainte sa poata reactiona in vreun fel, dar il auzise pe celalalt spunand:
"Atunci o sa muriti!"
Nu se mai temea de moarte. Incepea sa se teama de viata

[Ema Snow]

" - Nu!"
Tipatul Emei era mult mai puternic decat isi putea imagina Soimeanca. Actiona din reflex, ridicandu-si bagheta spre el. Mintea ei tradusese cuvintele fara ca fata sa constientizeze.
" - Wierp hine áflíegung" rosti ea cu putere.
Barbatul cazu intr-o parte, cu tot cu Rosalie. Ema se grabi sa o ajute sa se ridice, astamparandu-si impulsul de a-i trage un sut vampirului. Stia de ce erau in stare astfel de creaturi, des cunostintele ei nu erau legate de latura intunecata. Se retrase intr-un colt al incaperii, facand vraja Protego Maxima in jurul lor. Macar daca i-ar fi tinut pe loc un timp.
Soimeanca isi intoarse privirea spre Rose. Incerca sa-si tina mana pe gatul ei ca sa opreasca sangerarea.
" - Esti bine?"
Ce intrebare stupida! Normal ca nu!

[Rosalie Vivienne Alden]

Se simtea foarte rau. O ameteala cumplita o apucase, dar din fericire inca isi simtea sangele curgand prin vene. Pentru o secunda se temuse ca tocmai a devenit un vampir, insa apoi isi daduse seama ca acel barbat s-a oprit la timp. De fapt .. Ema l-a oprit la timp . Incepuse o tuse groaznica din partea ei. Nu se simtea bine, iar Soimeanca stia asta. Tocmai de aceea o ajutase. Inca o data isi daduse seama de ce prietena buna are. Inca o data i-a savat probabil viata! Apoi cazuse intr-un intuneric profund. Era greu de explicat sau de gandit, dar era ca si cum ar fi plecat dintre cei vii si s-a intors inapoi, dupa care .. a cazut intr-o negura cumplita. Nu stia cum sa isi revina. Nici macar nu stia daca era inconstienta, lesinata sau chiar .. moarta

[Ema Snow]

Celalalt barbat dadea sa vina spre ele.
" - Daca mai faci un singur pas..." marai Ema, incapabila sa continue.
O ingrijora faptul ca Rose nu-i raspunsese. Se uita la ea si incerca cumva sa fie atenta in acelasi timp si la barbati.... sau ce erau ei... Isi zgudui prietena de cateva ori, insa fara prea mult succes.
Un tipat inabusit ii atrase atentia, iar ea isi ridica speriata privirea.
Masen se agata de piciorul stapanului sau, care injura de mama focului. Ema putea auzi vocea pitigaiata a spiridusului in toata nebunia aia de tipete si zgomote. "Masen o sa faca stapan regrete. Fata nicio vina. Stapan rau. Masen rau. Masen o sa ia pedeapsa pentru ce face acum Masen, dar Masen nu pasa". Soimeanca a fost si mai uimita atunci cand Asry sari sa faca acelasi lucru.
'Ok. Sa o luam logic.' Mintea Emei era impartita intre atatea lucruri! Spiridusii nu aveau cum sa invinga, dar macar ii ofereau ei putin timp. Timp... Atat de pretios.
Isi ridica bagheta si facu vraja pentru zgarieturi, ofticandu-se ca nu invatase niciodata ceva mai puternic. Macar putea opri sangerarea.
" - Rose, ma auzi?"

[Rosalie Vivienne Alden]

Auzea totul de parca ar fi fost pe cale sa paraseasca aceasta lume si pur si simplu ar fi ascultat ultimele vorbe de adio sau ramas-bun .. Nu ii pasa. Nu ii era frica de moarte mai deloc dupa cele intamplate, insa ii era teama de altceva. Nu voia, nu concepea ideea ca avea sa isi lase parintii si surorile singure. Nu avea de gand sa o lase pe Ema si pe spiridusi luptandu-se singuri contra celor doua persoane ciudate din incapere. Trecuse prin atat de multe alaturi de Soimeanca si de alti prieteni ai sai incat viata nu ii permitea inca sa isi ia adio de la ea. Nu avea de gand sa plece prea curand. Incercase sa deschida ochii, dar intunericul profund chiar din adancul lor nu le permisese asta, asa ca doar rostise un :
"Aham!" pentru a se asigura ca nimeni nu o considera moarta. Inca!