Never again

[Ema Snow]

Ema isi stapani impulsul de a-si freca mainile nerabdatoare, dar Matt intampina probleme.
" - Actiune? Va dam noi actiune!"
Pasi spre ele si se impiedica la al doilea pas. Ema incerca sa-si pastreze expresia faciala cat de cat interesata. Urma o lupta si luptau cu ei? Mai bine aveau grija de un bebelus! Ar fi fost putin mai palpitant, mai decent. Noroc cu Derek. Ii oferi cu caldura lui Matt o portie zdravana de 'trezire a la palma', iar cei doi incepura sa-si desfasoare atacul. Veneau din parti diferite, incercand sa le prinda pe cele doua cumva la mijloc. Nu mergea asa.... In in acea sala. Trebuia sa-si fi dat seama de asta.
Soimeanca isi ridica bagheta spre atacator, gata sa faca vraji la cea mai mica miscare.

[Rosalie Vivienne Alden]

Chiar se asteptase la un asemenea spectacol din partea celor doi, nu degeaba rostise acele cuvinte. Era sigura ca acum probabil ar fi trebuit sa intervina, dar chiar nu voia inca. Trebuiau sa profite inca de 'showul' deosebit pe care barbati il ofereau. Pur si simplu ii venea sa rada, dar nu putea sa o faca. Acum trebuia sa para serioasa, dispusa in orice clipa sa lupte contra celor doi. Un zambet siret ii aparuse pe chip gandindu-se din timp la urmatoarea actiune in timp ce Matt si Derek se oprira intr-un loc in timp ce Ema tocmai isi scosese bagheta. Dintr-un impuls de neexplicat isi luase si ea bagheta din roba pregatita in orice secunda sa atace. Ar fi fost dispusa sa o faca fara nicio problema. Acum aveau de asteptat.

[Ema Snow]

Alt moment de asteptare lunga, aproape stanjenitoare. Cei doi incremenisera langa ele in momentul cand si-au scos baghetele. Era ca si cum i-ar fi prins in timp ce faceau prostii. Ca intr-un furt unde te trezesti cu reflectorul asupra ta.
Ema zambi. Ii placea acest moment de prostie din partea lor, desi vroia sa se miste cat mai repede. In minte ii revenira povestile cu batranetea pe care le vorbise cu Rose, iar acum se vedea prinsa la mijloc, cu parul alb alunecand pana la pamant. Isi scutura capul. Nu trebuia sa vada tampenii acum.
Matt se lansa intr-un salt. Soimeanca doar se retrase cu un pas, curioasa sa vada ce se va intampla.

[Rosalie Vivienne Alden]

Acum se caise pentru cuvintele de mai devreme. Asteptarea devenise infernala, iar Rosalie era foarte nesigura pe ea fiindca niciunul nu actiona. Isi revenise brusc si se trezise la realitate ingustandu-si ochii. Acum intelesese ca totusi ei nu erau chiar atat de prosti, pur si simplu voiau sa le faca sa se simta stanjenite. Se incruntase la acest gand, dupa care isi indreptase privirea catre Ema spunandu-i astfel sa reactioneze cumva, ea neavand nici macar o idee. Unduise din nou bagheta si facuse doua scaune sa apara iarasi. Ea se asezase asteptand ca si Soimeanca sa o urmeze. Tot ce auzise fusesera insa cateva cuvinte din partea lui Derek:
"Frumos. Pe noi nu ne invitati?" Facuse usor cu ochiul, iar Rose zambise spunand: "Desigur" Poate era nebuna, dar facuse sa apara inca doua scaune.

[Ema Snow]

Mai urma doar un concurs de clipit. Ema se aseza langa Rosalie si zambi angelic, asteptand ca si barbatii sa se aseze. Spre culmea nebuniei, asa si facusera! Desigur, profilul lor isi spunea iar cuvantul. Derek simti nevoia sa intoarca scaunul si sa-si sprijine barbia de spatar, in timp ce Matt statea ca un tocilar. Ii mai lipseau caietul si pixul si scrisul de zor.
Ema ridica nesigura din sprancene.
" - O cafea, ceva?" intreba ea sarcastica, uitandu-se spre cei doi.
" - Fara zahar, multumesc" zambi Derek.
Soimeanca schimba o privire rapida cu Rose, apoi isi invarti bagheta, punand intre ei patru cesti cu cafea. Asta da schimbare interesanta. De la 'pazea ca te atac' la 'doriti si niste zahar, my lord?'. In alte circumstante, Ema si-ar fi facut cruce.

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie auzise gandurile Emei si stia ca nici ea nu mai avea mult sa reactioneze astfel. Cat de mult si-ar fi dorit si ea ca in aceasta clipa sa isi faca cruce. Ar fi fost in stare sa actioneze asa daca cei doi nu le priveau intens. Numai ei stiau ce aveau in minte, asta daca avea putin creier incat sa gandeasca ceva. Pareau atat de penibili sorbind din cafeaua care le-a fost servita. De unde erau ei atat de siguri ca nu le pusese otrava? Ei bine, ele nu ar fi pus asa ceva in doua cani cu cafea decat daca ar fi fost puse in circumstante oribile. Fosta Soimeanca se uitase crucis la cei doi nestiind cum altfel ar fi putut sa reactioneze. Erau mult prea penibili. O scapase un chicot scurt si o spranceana ridicata catre prietena sa Soimeanca.

[Ema Snow]

Faza cu otrava fusese o idee geniala. Ema regreta amarnic ca nu o facuse. Serios vorbind, cei doi erau prea ciudati ca sa nu merite. Si daca tot nu o facuse, macar putea sa jongleze cu psihicul lor. Putina distractie nu strica niciodata.
" - Ei bine, Rose" zambi Soimeanca si se uita la cana prietenei sale. " Asa, m-am linistit. Am crezut ca ai luat o ceasca otravita."
Auzi cum cei doi se opresc din sorbit. Se uita spre mainile lor.
" - Da, totul e bine. Ale lor au zgarieturi la toarta si ale noastre nu. Deci nu am baut din greseala cafea otravita"
O spuse cu cel mai senin si calm ton posibil. Cu toate astea, se simtea o nota ciudata in vocea tinerei vrajitoare. Zambi incantata cand unul din ei striga 'leac!'

[Rosalie Vivienne Alden]

Pufnise intr-un ras puternic, de aceasta data nemaiputand sa se abtina. Era prea de tot. Macar acum stia clar ca daca una dintre cele doua gandea ceva cealalta avea sa duca la extreme orice gand primejdios si trebuia sa recunoasca faptul ca ii placea asta. Adica pur si simplu nu se mai putea abtine acum. Daca Soimeanca tocmai incepuse acel joc ea avea sa il continue negresit. Daduse aprobator din cap si rostise de parca i-ar fi fost mila de ei: "Ah, ne pare rau. E o otrava speciala creata de noi care nu are absolut niciun leac. " Facuse o pauza lunga gandindu-se ce sa mai inveteze si intr-un final rostise: "Doar .. Aveda Kadevra, bineinteles" De data aceasta hohotul de ras se accentuase. Adora sa se joace cu mintile lor mult prea concentrate pe faptul ca ei credeau ca vor muri curand.

[Ema Snow]

" - Doar nu vorbiti serios!" icni Matt isteric. " Trebuie sa existe un leac! Macar unul singur!"
Ema isi duse ganditoare degetul la barbie. Privi tavanul, parand sa se gandeasca intens.
" - Nup" spuse clar, iar buza de jos ii tremura.
" - Minti! Daca nu ati fi avut un leac, cum ati facut otrava?" sari Derek. " Cum ati fi stiut ca functioneaza?"
Ema dadu din mana.
" - Doar nu suntem proaste ca sa o testam pe noi insine. Nu ai citit raportul? Anul acesta sunt cu douazeci de elevi mai putin"
Afisa un zambet placut si prietenos, privind cum Derek devine palid.
Regula numarul 7: Fii intotdeauna specific atunci cand minti. Cu cat transformi o astfel de minciuna in ceva si mai ridicol, cu atat vei fi mai mult crezut. Ema se temea ca daca le va spune acum ca nu vor muri, o vor crede sadica.

[Rosalie Vivienne Alden]

Ii aparuse o urma de mirare pe chip dar ii disparuse inainte ca cei doi sa i-o observe. Deci Emm devenea rea, iar asta ii placea Rosaliei la culme fiindca astfel ii puteau juca pe cei doi cum voiau. Ar fi fost in zadar ca pentru o clipa sa minta intr-un asemenea hal si acum sa schimbe intreaga poveste. Mai trebuia sa se joace un timp cu ei. Neaparat. Altfel nu ar fi avut nicio noima. "Ma doare stomacul ..", rostise Derek mai mai ca nu ii venea sa vomite. Rose isi daduse ochii peste cap sesizand acum ca fiecare si-o facea cu mana lui si ca subconstientul il trimitea sa gandeasca intr-un asemenea hal. "Da, exact asa incepe!" , murmura Rosalie cu un zambet sadic pe chip. Ar fi spus ca nu se mai recunoaste pe sine, dar ar fi fost in van.