Never again

[Ema Snow]

' Si sa stricam frumusete de scenariu? Neah...' gandi Ema ca raspuns.
Inainta spre ei, incrucisandu-si bratele.
" - Doar douazzeci de minute? Asta-i bine! Daca otrava actioneaza asa, e clar ca nu mi suferiti ultmul stadiu. Nu o sa rezistati la el. Ei, pacat ca nu vom afla vreodata cum actioneaza pe membri ai Dimensiunii Intunecate. Ar fi fost o data interesanta."
Ridica din sprancene si se intoarse spre Rose, zambind pe ascuns.
Isi ridica usor bagheta spre ei. ' Fa-i bolnavi'
" - áþ híe ádliga " sopti.
Se intoarse cand incepura sa scanceasca. Adora efectele psihologice.

[Rosalie Vivienne Alden]

De data aceasta izbucnise intr-un ras zgomotos. Totul devenise o nebunie , era mult prea mult ceea ce faceau. Pentru o clipa ii trecuse prin minte un gand straniu: Daca ei isi putea provoca moartea doar prin simplul fapt ca o asteptau? Adica totul tinea de psihologie si ea spera sa stie cat de cat ceva fiindca daca ar fi trait in lumea Incuiatiilor cu siguranta ar fi vrut sa fie ea psiholog. Isi alungase acest gand nevrand sa se intristeze din nou, apoi isi mutase privirea catre Derek si Matt. "Baieti.. ne pare rau, dar timpul vostru vi se scurge. Acum ma bucur ca nu am creat leac" , rostise Rosalie surazand malefic.
Ii placea sa le provoace o urma mare de indoiala in adancul sufletelor lor. Asta daca aveau asa ceva ?.. Hm,buna intrebare.

[Ema Snow]

' Cred ca au suflet' comenta Ema. ' Adica, daca nu au creier, macar suflet sa aiba'.
Se juca cu o suvita de par, uitandu-se dramatic la ceas.
" - 60.... 30... 10... 9... 8.. 7... 6.. 5... 4... 3... 2... 1...Bum" mormai Soimeanca.
O noua idee fusese nascocita.
' Prefa-te ca nu-i vezi' gandi ea amuzata.
Cei doi barbati se ridicara de pe podea, dar Ema isi tinu privirea in jos, ca si cum ei s-ar odihnit acolo. Astepta asa cateva secunde.
" - Eh... Nu cred ca au suferit chiar atat de mult" comenta ea. " Pacat ca au murit de tineri totusi"

[Rosalie Vivienne Alden]

Ok, deci fetele acestea chiar ca erau nebune. Prima data sa se prefaca ca erau pe cale sa moara apoi sa se presupuna ca ei chiar au murit si sa ii considere ca pe niste stafii. Daca ei vor incerca sa le omoare sa se asigure ca intr-adevar nu mai erau in viata?! Alungase acest gand terifiant, dupa care isi mutase privirea catre tavan , de parca privea cerul si rostise prefacuta 'indurerata' : "Ah, ce rau imi pare de ei. Au murit de tineri. Ai dreptate. E trist sa fi partasa la asa ceva, Em" Se uitasera uimiti la ele si abia putea sa nu rada, dar Derek si murmura: "Poftim? Nu ne vedeti? Suntem aici" Se prefacusera ca nu il vad, apoi isi mutase privirea catre Matt care spunea: "Ah , am ajuns niste .. stafii. Suflete ratacite in Dimensiunea Luminata" Nu stia daca considera ca era destept acum , sau il considera mult prea prost. "Taci,boule! Trebuie sa existe o explicatie" , rostise Derek , insa intr-un final se dadea si el batut.

[Ema Snow]

Ema se intoarse pe calcaie, cu o privire vesela.
" - Cum crezi ca s-a desfasurat efectul vrajii?" intreba ea curioasa. " Acum regret ca nu i-am putut intreba inainte... Stiu! Putem incerca un episod din acela spiritual"
Se aseza pe podea turceste. 'Protejeaza-ne' gandi scurt, verificand traducerea. Da, inca o mai stia. Isi uni degetele inelare cu degetele mari si isi inchise ochii, murmurand incet vraja. Putea sa se prefaca ca era doar o incantatie. Cei doi nu pareau sa stie veche engleza.
" - Amundian ús"
Simti un val usor de racoare, dar disparu aproape instantaneu.
Deschise un ochi pentru a se uita la Rosalie.
' Suntem protejate fizic de vrajile oricui. Seamana cu Protego, dar nu este vizibila'
Zambi cu jumatate de gura.

[Rosalie Vivienne Alden]

Deci era clar ca erau protejate de orice alt rau ar incerca sa le acapareze. Probabil era momentul potrivit sa afle cat mai multe despre ei, dar chiar si asa .. desi nu erau morti, voiau sa faca cat mai credibila aceasta poveste si totusi .. nu putuse sa dezvaluie faptul ca era un Medium. Ar fi fost fatal pentru ea si probabil i-ar fi scazut si din puteri avand in vedere de unde proveneau cei doi. Apoi se trezise brusc la realitate, dandu-si seama ca Ema era pregatita pentru orice si aruncase asupra fetelor un fel de 'Protego , doar ca in limba veche. Era atat de recunoscatoare ca Soimeanca stia asta. Brusc, ceva ii venise in minte:
"Si ce facem cu acestia? Ii lasam aici sa putrezeasca?"
Era sigura ca asta avea sa ii scoata din minti.

[Ema Snow]

Arunca o privire spre locul unde ar fi trebuit cei doi sa zaca si se stramba.
" - Ne ocupam putin mai tarziu de ei. Nu o sa se imputa atat de repede"
Intre doua vorbe, prinse comentariul lui Matt: " Normal ca nu! Am un deodorant foarte bun!". Ema continua.
" - Si in plus, daca ii avem aici, putem sa le gasim spiritele mai usor. Ce prost ar pleca din incapere si si-ar lasa trupul aici?"
Ii auzi rasufland cu putere. Da, asta ii irita. Prea bine atunci.
Ema stia ca probabil arata penibil in acel moment. Incerca sa para cat mai visatoare.
" - Prin puterea Lunii Clare.... Aaa... Si Vantul Taramului de Dincolo, va chemam pe voi, Derek si Matt"
Se abtinu cu greu sa nu o tradeze vreun zambet.

[Rosalie Vivienne Alden]

Lucrurile se precipitau si se pare ca totul devenea din ce in ce mai complicat. Ar fi fost mult prea usor daca ar fi spus ca totul a fost o gluma, dar nu .. caci ele voiau actiune. Cel putin asa se parea. De fapt cu siguranta. Desi probabil daca cineva le-ar fi vazut acum le-ar fi bagat la un spital pentru oameni cu probleme mintale lor nu le pasa. Doar cand se gandea ca ele profitau de fiecare clipa, de fiecare problema ca sa se ajunga la ceva haios. Ei bine, asta era de-a dreptul nebunesc. Se intrebase ce ar mai putea sa adauge sa fie cat mai credibila,apoi murmura: Aham, sa nu uitam de restul. Ne lepadam de Dimensiunea Luminata si ne alaturam celei Intunecate. Prin puterea noastra de Vrajitoare, invocam cei doi demoni!"
Auch, fusese prea exagerat?

[Ema Snow]

O, da! Faceau cea mai mare nebunie, iar Emei putin ii pasa. Simtea ca putea sa-si descarce pe cei doi tot chinul pe care l-a indurat de-a lungul anilor. Tot si fara cea mai mica ezitare.
Ema isi deschise ochii si se uita in jur.
" - Baieti?" intreba nesigura.
" - Ce vrei?"
Repezeala lui Derek o luase prin surprindere. Vorbise atat de repede si atat de panicat. Ema se rasuci, uitandu-se spre locul unde se afla el, dar nu-si focaliza privirea. Ca si cum doar l-ar auzi.
" - Ca sa vezi! A functionat!" se minuna ea.
" - Ne-ai omorat! Pentru numele tuturor demonilor, ce-ai facut?!" schelalai Matt.
Era atat de jalnic incat Soimencei i se facu mila de el.

[Rosalie Vivienne Alden]

Glasul sau sunase ingrozitor , dar se abtinuse sa nu se dea de gol. Pana la urma era doar o 'fantoma', un 'spirit'. Incepea sa i se faca mila de ei, dar cu mila nu rezolva nimic. Ceea ce gandise Ema avea dreptate. Pana la urma .. Cand ele au suferit .. nimeni nu a avut mila pentru ele. De-a lungul anilor au plans si au indurat tot felul de intamplari primejdioase care le-au lasat urme amare in urma. Alungase acest gand si spuse prefacandu-se ca nu ii vede pe cei doi : "Ah, dar nu noi v-am ucis, dragilor. Nu noi v-am pus sa beti cafeaua. Voi ati vrut-o, voi v-ati facut-o cu mana voastra." Derek voia sa se indrepte sa o stranga de gat si mai avea putin si incremenise, dar Matt salvase situatia spunand: "Acum care e boul? Ai uitat ca suntem morti ? Nu ii poti face nimic. " Rose pufnise usor si spuse: "Corect."