Never again

[Ema Snow]

Mai, mai, mai! Matt dadea semne de inteligenta. Poate ca nu era totul pierdut in cazul lor. Poate mai exista o sansa, fie ea oricat de mica, ca cei doi sa nu fie niste incompetenti.
" - Ce va amintiti de cand ati trecut pragul mortii?" intreba Ema pe un ton ciudat.
" - Nimic. Nu ma simt de parca s-ar fi schimbat ceva" replica Matt.
Soimeanca se gandi.
" - Deci otrava nu e atat de dureroasa. Asta-i de bine pentru voi... Nu prea ati suferit"
Stia ca vraja pe care o aruncase asupra lor nu era mare filozofie. Isi pierdea efectul destul de repede, dar poate ca acum totul avea sa fie putin mai interesant.

[Rosalie Vivienne Alden]

Cand auzise cuvintele lui Matt se temuse pentru o clipa ca ar putea fi descoperite, dar daduse cu mainile prin aer alungand acest gand. Ar fi fost practic imposibil. Niciodata nu se temuse mai mult ca in acea clipa fiindca pur si simplu savura fiecare moment de durere inventata a celor doi. Poate acum parea sadica, insa trebuia sa profite de tot ceea ce o inconjura in acest moment. Se uitase catre Ema care era si ea prinsa in discutie sau ceva de acest gen. "Asa. Deci baieti .. acum sincer. Mi-e mila de voi. " Voia sa provoace inca cateva urme de indoiala in sinea lor, apoi adaugase cu un zambet crunt: "Dar nu imi pare rau .. " Se uitasera la ea de parca i-a lovit trenul.

[Ema Snow]

" - Nimeni nu-ti merita lacrimile..." murmura Ema visatoare, amintindu-si de niste vorbe vechi.
Da, acele vorbe atat de adevarate. Le tinea minte de parca tocmai le-ar fi auzit. Le auzise prima data in ziua in care a descoperit cartea de traduceri si unul din secretele Hogwarts-ului. Isi alunga gandul. Nu era momentul potrivit acum. Reveni cu incapatanare la realitate.
" - M-am razgandit" ranji ea. " Nu am niciun motiv sa sufar pentru ei. Scuze, baieti"
Zambi euforic, aproape sadic. Exista acea placere rautacioasa in expresia ei, dar sclipirea din ochi spunea contrariul. Se temea in sinea ei.

[Rosalie Vivienne Alden]

Daduse aprobator din cap parand intelegatoare, apoi adoptase o fata de catelus plouat zapacindu-i din ce in ce mai tare pe cei doi. Putea sa ii priveasca si sa le simta tensiunea din ochi,din piept, din comportament, din gesturi. Doar prin privit, iar ea savura asta cat mai mult putea. Se uitase in gol si ii venise o idee. Se apropiase de Derek si isi trecuse mana la doar un centimetru de el facand o iluzie. "Ah, e o stafie cu adevarat. Pot sa imi trec si mana prin el. Yeca. " , rostise Rosalie parand din ce in ce mai convisa ca trebuiau sa scape de ei cat mai curand. Probabil ca nu erau in deplinatatea facultatilor mintale, dar deja nu mai conta.

[Ema Snow]

Hohotul ce ii statea in gat o facu sa se indrepte brusc. Trase de umeri si isi tinu respiratia, eliberand apoi rasul printr-o simpla expiratie. Trebuia sa para cat mai natural. Isi drese vocea.
" - Stiam eu ca nu trebuie sa mananc prea multa inghetata. A inceput sa ma doara gatul" masca Ema intamplarea.
" - Poate te-au ajuns blestemele" bombani Derek.
Isi reprima zambetul. Era destul de tupeist si pentru asa o zisa fantoma.
Incerca sa se uite la Rosalie si zambi usor.
" - Cum e pe lumea cealalta?" ii intreba pe baieti desi se uita la pereti.

[Rosalie Vivienne Alden]

De data aceasta ii scapase un pufnit usor. Era prea de tot. Toata aceasta mascarada ii transmitea Rosaliei o stare de euforie. Adica era pur si simplu prea mult .. se intamplau atat de multe in doar cateva ore de cand se aflau in incaperea unde se afla oglinda lui Erised, incat nu mai tinuse de notiunea timpului. Se uitase la Ema venindu-i in minte o alta nazbatie. De data aceasta era nebunie curata, insa se spune ca mereu merita sa incerci, asa ca rostise: "Ah, acum ca sunteti .. morti si nu ne puteti face nimic .. am uitat sa va spunem ceva. Adica .. stapanul vostru ne-a spus sa va otravim." Oare era prea de tot? Se uitase la Soimeanca nedumerita de ceea ce ar trebui sa urmeze, sa se intample in urmatoarele cateva secunde.

[Ema Snow]

Draguta idee! De asta o iubea pe Rosalie! Mergeau pe aceeasi unda!
" - Ti-am zis eu, tolomacule! Asta chiar ne vroia raul! Uite, totul a fost vorbit!" izbucni Matt.
Facuse ochii mari si gesticula mult. Panica... Dragut. Vorbea repede si abia daca mai facea pauza ca sa respire. Incepu sa turuie tot felul de injuraturi si cuvinte fara sens. Spunea jumatate de propozitie si imediat incepea alta. Ema nu l-a mai urmarit; at fi durut-o capul.
Se auzi un bufnet mic, iar Matt inceta sa mai vorbeasca imediat. Nu trebuia sa se uita la ei ca sa stie ce se intamplase. Derek sigur il pocnise peste ceafa.Soimeanca isi dadu ochii peste cap. Barbatii... Sau mai bine spus, demonii din Dimensiunea Intunecata... Cei doi erau la fel de destepti ca si o lamaie. Ce pacat ca jignea fructul ei preferat.
Incerca sa le ignore schimbul acid de replici.

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie se invartise de cateva ori in jurul camerei, apoi se asezase nonsalanta pe scaun pretinzand un cascat pentru a-i oftica pe cei doi, insa erau mult prea ocupati. Sa faca ce? Sa se certe , bineinteles. Isi daduse din nou ochii peste cap. Se temea sa nu devina o obisnuita stupida sa reactioneze numai asa, ar fi fost penibil. Se uitase catre Ema spunandu-i "Ah, m-am saturat. Hai sa ii luam si sa ii ducem de aici." Cei doi intrasera in panica tipand: "Ah,unde ne duceti? Nici macar nu ne vedem cadavrele" , adaugase Derek suspicios. Rosalie statuse putin pe ganduri si spuse intr-un mare final: "Am aruncat o vraja de invizibilitate asupra lor,adica a voastra .. a corpurilor voastre. Stiti voi.. daca intra cineva sa nu avem vreo problema. , facuse ea cu ochiul abia abtinandu-se din ras.

[Ema Snow]

Ema intra imediat in joc. Isi ridica bagheta si se prefacu ca incearca sa caute ceva cu ea.
" - Ah! Am gasit! Hai sa-i luam pe rand. Sunt destul de grei ca sa-i caram pe amandoi deodata" zambi ea.
Se apleca in mijlocul camerei si isi agata bagheta de cureaua blugilor. Inspira profund si se prefacu ca apuca ceva de jos.
" - Deschide usa, te rog"
Ema abia isi putea controla vocea. Imita o tragere si se incrunta.
" - Clar trebuie sa lucram impreuna. Eu ii ridic picioarele si tu il tragi de maini" ii zambi ea fostei Soimence.
'Ce bine ar fi fost daca ar fi fost pe bune. Nu as fi ratat ocazia sa-i dau cu capul de prag' gandi Soimeanca amuzata.

[Rosalie Vivienne Alden]

Pufnise scurt, dar trebuise sa se abtina din nou. Ura chestia asta, dar trebuia sa o faca. Brusc, alt gand ii acaparase mintea. Trebuia sa faca altceva. Nu mai putea sa minta in halul acesta fiindca abia astepta putina actiune, de fapt abia astepta sa le vada fetele cand le vor spune ca a fost doar o minciuna. Se uitase la Ema si ii trimise un gand: "Hai sa incheiem aceasta mascarada. Zic ca e timpul. In plus abia astept sa le vad figurile cand le vom spune adevarul. Please?" , facuse ea niste ochisori de catelus bleg in timp ce se prefacea ca lasase in prag cadavrele. Se uitase apoi catre baieti asteptand ca Soimeanca sa spuna ceva de dezaprobare sau spera ea, de aprobare.