Never again

[Ema Snow]

Inainte ca Matt sa dispara, Ema arunca o privire dure spre Derek.
" - Si daca nu te mai intorci... Sunt draguta si te las sa-ti iei adio de la el. Dar iti jur ca te voi vana ca pe un animal"
Barbatul clipi des, apoi disparu din fata lor. Mai ramasese doar asteptarea. Ema se sprijini de peretele de langa Derek.
" - Te ascult"
Vocea ei se schimbase. Era mai moale, nu atat de rece si de dura. La el de calma, ceea ce-i dadea un ciudat sentiment.
" - Nimeni nu a cautat-o. Ne-a gasit ea singura..." mormai el.

[Rosalie Vivienne Alden]

Deci nu mai era nicio indoiala la mijloc, chiar era o tradatoare. Daduse cu mainile instinctiv prin aer incercand sa alunge aceste ganduri caci cu siguranta ar rani-o pe Ema. Era aproape sigura ca ultimele nu le auzise fiindca nu erau foarte intense, dar totul era posibil. Ce puteau sa faca in continuare? De fapt : ce avea sa faca Soimeanca? Intrebarea de baza era daca ea o va ierta sau nu pe asa-zisa prietena a ei. Era sigura ca daca fusese cea mai buna o va ierta, dar nu stia ce sa spuna, ce sfat sa ii dea Emei in acest moment. Era ciudat pentru ea deoarece trecuse printr-o foarte similara poveste si totusi .. nu o iertase pe 'prietena' ei. Era o tradatoare, in mii de feluri .. Zambise scurt asteptand ca Matt sa apara cu fata aceea - prietena prietenei sale.

[Ema Snow]

Se auzi un sunet usor, ca un bazait de bec. In urmatoarea secunda, usa se tranti la perete, iar Matt cazu pe podea. Cu miscari rapide si impiedicate, se retrase din fata usii.
Silueta din prag era inalta si gratioasa. Parul blond ii atarna pe umerii imbracati in matase neagra, iar ochii intunecati cercetau incaperea. Daca nu erau ochii... Probabil ca Ema nu ar fi recunoscut-o vreodata. Un singur lucru era cert. Fata din fata ei nu era eleva la Hogwarts. Si-ar fi amintit daca ar fi zarit o tipa machiata strident si imbracata numai in rochii negre. Privirea fetei se opri pe chipul Soimencei.
" - Mai, mai, mai..." zambi ea. " Daca nu este cumva cine cred eu.. Matthew... Nu mi-ai spus ca cea care a trimis dupa mine este domnisorica Snow"
Zambi dulce, lucru ce o facea si mai inspaimantatoare.
" - De cand nu te-am vazut, Ema!" striga ea cu un entuziasm fals.
Soimeanca nu se misca. Ramase pur si simplu acolo, uitandu-se la ea. Nu schita niciun zambet, doar dadu usor din cap cand isi auzi numele.
" - Chrillana..."

[Rosalie Vivienne Alden]

Inghetase pur si simplu, iar asta spunea totul. Stia ceea ce devenise acea fata si simtise o usoara repulsie, dar se oprise din gandurile sale macabre si din injurat in gand tocmai din consideratie pentru Ema. Se uitase la acea silueta din fata lor si o recunoscuse imediat dupa felul in care arata. Se daduse cativa pasi in spate fiindca nu voia sa fie din nou muscata. De aceasta data cine ar mai fi salvat-o? Absolut nimeni, caci Soimeanca nu putea sa se ocupe doar de amica sa. Acum avea o alta mare problema de rezolvat : trebuia sa scape cat mai repede de cei doi. Se uitase catre Ema , o prinse de umar si ii transmise un gand: E vampir. Vampir de-adevaratelea. I se intoarse stomacul pe dos.

[Ema Snow]

Un timp se uita numai in ochii ei, incercand sa o intimideze. Incetul cu incetul, isi muta privirea, analizand detaliile tinutei.
Ema isi intoarse usor capul spre Rosalie cand o stranse de umar.
' Nu asta trebuie sa ne ingrijoreze...' gandi ea cu raceala fara sa vrea. ' Fi atenta la semnul de pe antebrat. E un Aswica. Acum doua sute de ani, Aswicaii erau arsi de vii pentru faptele lor. Au cea mai puternica magie posibila si sunt foarte vicleni. In limba Vechii Religii inseamna tradator'
Ii parea rau ca nu remarcase semnul mai devreme, acum opt ani. Ce tot spunea! Desigur ca il remarcase! Crezuse ca prietena ei avea un tatuaj pana cand Chrillana i-a explicat ca e vorba de un semn din nastere. Pe atunci, nici una din ele nu stia ce avea sa insemne. Cand Ema citise despre Aswicai, memoria ei blocase aceasta amintire.
" - Care e rolul tau in povestea Oglinzii?" intreba Soimeanca glacial.

[Rosalie Vivienne Alden]

Privise atenta fata si totodata ascultase cu extrem de multa grija tot ceea ce ii povestea prietena sa. Nu voia sa piarda absolut niciun detaliu considerand ca va fi important pe viitor. Ce mai puteau sa afle? Totul devenea din ce in ce mai complicat. Se uitase catre Matt si Derek, insa nu stia daca era nesiguranta sa.. dar i se parea ca celor doi le era frica. Ar fi fost o nebunie sa considere asa ceva, desi se simtea si ea destul de rau. Toata aceasta poveste ciudata o zapacise, se considera in pericol, la fel si Ema cu siguranta. Se retrasese intr-un colt discret incercand sa puna totul cap la cap si ii venise o idee intr-un mare final pentru a-i face sa dispara. Citise mai demult ceva despre genul acesta de persoane si ii transmisese un gand Emei: 'Stiu cum sa ii fac sa dispara definitiv in Dimensiunea aia a lor.

[Ema Snow]

Ema ingheta cand auzi gandul prietenei sale. Desigur, Chrillana remarcase acest lucru si il interptreta gresit.
" - Ce e, Snow? Deja ti-e frica? Cum sa te temi de prietena ta?" chicoti ea cu vocea-i de soprana.
Soimeanca doar zambi sarcastic. Nu vroia sa recunoasca nici pentru ea adevarul. Ii era frica, dar nu de Chrillana, ci de ce devenise. Unde era inocenta de 11 ani?
Se concentra asupra spuselor lui Rose.
' Merita sa incercam. Dar va functiona probabil numai asupra lui Derek si Matt. Chril nu e din Dimensiunea Intunecata. E o fiinta omeneasca ca si noi'

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie era constienta ca de acea prietena a Emei nu aveau sa scape asa de usor si cu siguranta Soimeanca nici macar nu ar fi dorit asa ceva. Isi revenise din vechiile ganduri si se concentrase pentru a reusi sa ii faca sa dispara pe cei doi barbati. Zambise malefic uitandu-se catre prietena sa in timp ce un cerc care parea infinit isi facuse aparitia si facuse un semn cu mana in stil de 'pa,pa' , apoi ii impinsesera pe Matt si Derek inapoi in Dimensiunea lor avand grija sa ii traga pe cei doi spridusi inapoi . Nu voiau sa fie si ei raniti din cauza lor. Pe fosta Soimeanca chiar o batea gandul sa ii salveze . Pentru asta aveau nevoie de .. o privise complice pe Ema facandu-i semn ca era necesar sa isi rupa robele.

[Ema Snow]

Ema zambi. Isi inclesta degetele de materialul negru si trase cu putere, rupandu-si roba in stilul vechi. Tresari usor cand Chrillana pufni ironic.
Soimeanca isi indrepta spatele, intorcandu-se spre 'buna ei prietena'. Isi ridica bagheta, gata sa o infrunte. Povestea trebuia sa se termine la un moment dat. Nu se mai putea face nimic.
" - Esti gata?" intreba ea politicos.
Nu si-ar fi dorit sa se ajunga la asta. Vedea cum se transformase amica ei din copilarie si aproape ca ii venea sa urle. Corupta de... magie... Asta da viata tragica!
Ii zambi lui Rosalie si se uita spre cei doi spiridusi. Totul se va termina curand.

[Rosalie Vivienne Alden]

Daduse aprobator din cap. Trebuia sa se termine totul in curand. Isi rupse si ea din roba purpurie fara sa stea pe ganduri 'imbracandu-l' pe Asry. Se uitase catre cei doi spiridusi care le priveau plini de speranta. Chicotise usor apoi spuse: "Acum sunteti liberi. " Maesen si Asry facusera ochii mari, iar cel de-al doilea rostise: "Nu. Noi trebuie ajutat stapane. Noi alte stapane acum. Noi nu plecat,noi ajutat." Se uitase catre Ema intreband-o prin ganduri ceva, iar aceasta facuse semn ca 'da' , asa ca Rose isi facuse curaj sa rosteasca: "De acord! Acum plecati si noi cand vom avea nevoie va vom chema doar printr-un 'click' din degete. Stim ca asta e posibil!" Cei doi aprobasera si plecasera fara niciun alt cuvant in plus. Cand fetele se uitau catre prietena Soimencei ea .. ardea de vie! "Ce se intampla?!?!?!" , intrebase speriata fosta Soimarita - Rosalie.