Luna rosiatica

[Eliza G. Blest]

"Crezi ca eu stiu ? Cred ca acest copacel nu prea ma suporta si a gandit ca ar fi minunat sa ma urce pe mine pana in nori ca sa vad luna mai bine ,"zisese ea cu furie, fara sa se mai gandeasca . Nu suporta ca se afla la acea inaltime . Chiar daca se catara in copaci si sarea din ei de la inaltimi foarte mari , faptul sa stea atarnata nu era deloc trecut in lista obiectelor ei cu lucruri preferate . Scosese un suspin de furie si din varfurile degetelor acoperite de manusa neagra din piele , iesisera niste gheare foarte lungi si ascutite .
Zambind viclean , bagase ghearele in lemnul tare , adanc si simtea cum stramtoarea incepea sa se largeasca . Deodata , ii daduse drumul dar ghearele inca ii erau prinse in creanga si fusese nevoita sa sara inapoi pe creanga ca sa si le scoata . Trasese tare de ele , facuse un salta si aterizase la pamant langa Ronnie . "Yuk , " murmurase ea , privindu-si cu ingrijorare ghearele ei din care ii curgeau sange . Nu simtea deloc durere , dar ceea ce vedea , o facea sa lesine imediat . "Asta nu imi place deloc.. " Isi pusese inapoi ghearele in manusa , si cu bagheta din mana cealalta , reparase gaurile din materialul negru , aratand la fel ca inainte , cu exceptia petelor de sange .

[Veronique A. Dupont]

• Cand se ridica in picioare viperina observa ca era vorba de Salcia Batausa, un copac antic ce obisnuia sa-i atace pe cei ce indrazneau sa se apropie prea tare de el. Cum ai putut fii atat de oarba?' se intreba pe sine realizand cat de tare se apropiase de misticul copac. Daca nu era atenta ar fi putu pati si ea ceea ce se intampla cu Eliza sau poate chiar mai rau.
  Inspira adanc in piept cand vazu mana fetei metamorfozandu-se intr-o ghiara. Nu cunostea latura de animag a viperinei pana in acel moment.
  'Esti bine?' o intreba sefa de casa ingrijorata cand fata reusi sa se desprinda dintre crengile salciei.
  Isi indrepta bagheta catre mana viperinei si facu o varja nonverbala care-i vindeca ranile.
  'Ar trebui sa mergem mai departe de arbustul acesta afurisit' zise Ronnie scuipand aproape fiecare cuvant si tragand-o usor de mana pe Eliza.

[Eliza G. Blest]

"Arbust afurisit ? Imi place cum suna . Am sa tin bine minte replica asta . Ahm , si unde vrei sa mergem ? Stateam atat de bine acolo..." zisese ea mai intai entuziasmata apoi cu tristete , privind peste umar in spatele ei . Salcia inalta isi ridicase toate crengile groase spre cer si cu o simpla cadere a acestora , cutremurase tot pamantul , inspaimantand-o pe viperina , si miile de sunete vagi , ce se auzeau din locurile batute de ramuri , alea vietuitoarelor de care vorbise Eliza mai devreme . Inchisese ochii , trista si lasase o lacrima sa ii cada pe obraz .
"Stii ce , nu mai conteaza acum . Bine ca am plecat ! " murmurase aceasta , imaginandu-si cum ar fi fost daca ele doua inca ar mai fi ramas acolo . Fluierase uimita si isi trasese mana din stransoare sefei de casa , spunandu-i un multumesc din toata inima , in caz de o mai avea la locul ei .

[Veronique A. Dupont]

• 'Cu placere' spuse aceasta vazand in ochii fetei ca multumescul sau nu fusese doar de complezenta, ci il spusese din suflet.
  'Este tarziu. Mai bine ne-am intoarce in pivnita' spuse viperina cascand.
  Se indrepta cu pasi lenesi cat mai departe de slacie si isi apuca in treacat lucruile ce le aruncase pe covorul de iarba cand o intalnise pe Eliza.
  Poate nu-i era chiar atat de somn, dar intamplare ce tocmai avusese loc o speriase foarte tare. Nu stia cum ar fi reactionat daca ceva se intampla cu Eliza. Daca salcia o lovea mai tare ce-ar fi facut? Te-ai fi descurcat, auzi vocea din capul sau spuandu-i, dar nu era sigura ca vroia si de acea data sa-i dea crezare.
  
  OOC: Mai scrie tu inca o data si hai sa-l inchidem ca eu nu prea mai am idei si asa ne putem concentra mai tare pe cel cu Alisson! (:

[Eliza G. Blest]

Daduse din cap in semn de intelegere si isi luase micutul aparat cu muzica ce inca mai era viu si intreg si isi scosese castile negre din buzunar , punand cate o casca in fiecare ureche , zambind . Pusese firul in locul pozitionat pentru el si daduse drumul la muzica , la o melodie trista , sadica pentru ea , cantand numai in boxele micute pe care tocmai le pusese .
"Sa mergem , " murmurase ea si o luase tot inainte , pe un drum nepavat si din cand in cand se mai intorsese in urma ei cu capul , pentru a vedea luna care incepuse sa dea semne de vindecare . "E ciudat cum de s-a ajuns asa ... parase sa fi fost un avertisment . " isi spusese ea , putin surprinsa de gandul care ii aunsese in minte .

Edit By Raizen

Puncte
Viperini - 250
Topic Closed !