We made this world our hell

[Effy K. Dietrich]

Ochii săi albaştrii căpătară sub protecţia luminii difuze o sclipire ciudată, ce îţi aducea aminte de acele scăpărări entuziaste ale oamenilor cu mintea pe jumătate întreagă, iar colţurile gurii se mişcară formând un zâmbet ciudat. Simţea o plăcere ciudată în acea durere , în acel val de remuşcări care deja o sufocau sub greutatea lor; lucru ce o făcea să se întrebe cum arăta în faţa lui Rose. Probabil ca o nebună , ce nu avea ce căuta în acea şcoală şi posibil nici în societate. Şi dacă avea această părere nu o condamna, era mai mult decât sigur că de s-ar fi aflat în locul ei ar fi luat aceeaşi decizie.
Îşi ridică uşor capul spre cea de dinaintea ei şi îi analizează trăsăturile şi emoţiile de pe chip. Dar nu desluşea mai nimic, poate doar un strop de confuzie . Chipul ei era aproape împietrit, şi încercarea acesteia de a-i vorbi cercetaşei eşuase. Şatena îşi închide ochii şi râse încet, într-un mod ciudat, aproape nebunesc. Printre buzele-i roşiatice se strecură un mârâit animalic, ce îi determină surâsul să dispară. Cercetaşa înghiţi în sec , îşi strânse picioarele la piept şi îşi puse capul pe genunchi , cu faţa ascunsă de pletele răvăşite. Maxilarul i se încleştă simţind cum o durere profundă, asemenea unui pumnal în inimă, i se strecoară încet în fiinţă şi adrelina începe iar să-i curgă prin vene, în timp ce corpul i se deforma bucată cu bucată.

OOC: scuze de întârzierea uriaşă X_X