Dès Que J'Te Vois

[Kurt F. Malfoy]

• Nu stia sigur ce ar fi trebuit sa faca acum. Ii lua umerii si o apropie de el,lasand-o sa planga pe umarul lui,la propriu,daca asta si-ar fi dorit. Spera doar ca anumite femei sa nu fie prin preajma. Nu stiai cu cine te-ai fi putut intalni. In orice caz,era o situatie grava. Hayden ii lasase lui Bell 5000 de galeoni la Gringott's si il rugase pe Carsten sa aiba grija de ea si sa o sustina in toate ''de dragul noptilor pierdute alaturi de canile cu ceai si vals vienez''. Chiar daca nu ar fi fost apropierea fata de acel baiat,fostul Viperin tot ar fi avut grija de Bell. '' Haide,micuto,trecem si peste asta. Momentan trebuie doar sa verificam seiful de la Gringott's.'' Nu stia sigur daca banii mai erau acolo avand in vedere ca trecusera patru ani. Cel mai bine ar fi fost sa verifice.

[Bell Evans]

• Tanara isi ridica privirile si isi sterse lacrimile; se simtea mult prea vulnerabila in fata durerii. Porbabil Carsten o vedea ca pe cea mai slaba fiinta din lume - curios cum ii pasa de parerea pe care o aveau cei din jur chiar si in momente de astea. Numai ea ar fi fost in stare; si totusi, incerca sa-si linisteasca vocea, iar cand vorbi, era destul de calma.
  
  "-Nu vreau sa mergem chiar acum" sopti ea, privindu-l; aproape il implora sa nu o chinuie. "Putem merge mai tarziu; hai sa bem o ciocolata calda sau o cafea acum. Stiu eu un bar micut prin apropiere" continua tanara, incercand sa zambeasca. Probabil nu-i iesise decat o grimasa.
  

[Kurt F. Malfoy]

• O intelegea foarte bine. Desi nu il cunoscuse prea bine pe Hayden,se simtea putin diferit. Era sentimentul de mila,de durere. Ceva uman inauntrul sau. Detesta acest lucru. Mai intai Natalie,apoi Ronnie si acum Bell. Aceste creaturi ii ofereau stari diverse, trezeau in el sentimente contradictorii. Incercase de-a lungul timpului sa se uite pe sine si sa se axeze pe munca,pe dorinta sa mareata. Incercase doar sa se adapteze unei vieti lipsita de orice fericire. O viata de Intunecat. Dar apoi aparuse Natalie,care ii oferise dragoste;Ronnie care trezise in el dorinta de a lupta,de a fi cel mai bun. In final aparuse Bell,care il facea sa se simta atat de mic si inocent.''Ciocolata e tocmai buna cand esti trist. Te urmez.'' O lasa sa mearga inainte,din moment ce stia drumul inspre locul respectiv. Totusi in mintea lui se auzeau doua cuvinte,repetitiv''Te urasc'' Si asta doar pentru ca il facea sa ii fie mila. Pentru ca ii amintea cum e sa iti pese.

[Bell Evans]

• Parcurse drumul scurt cu pasi mici, in timp ce o multime de ganduri ii roiau prin minte; nu stia de ce se simtea atat de cazuta. Ii pasa atat de mult de moartea lui, chiar si dupa atatia ani. Nu se schimbase nimic - era la fel ca in ziua in care lacrimile ii cadeau pe deasupra sicriului din lemn stralucitor de abanos. Trebuia sa lucreze serios la partea asta; nu putea sa se lasa cuprinsa de amintiri, si totodata de durerea adusa de ele, in orice moment. Trebuia sa invete sa isi controleze emotiile - desi nu fusese niciodata buna la asta. Aproape ura faptul ca ii pasa atat de mult - si nu doar de Hayden; de toti, de lumea care nici macar nu dadea doi bani pe ea. Si totusi, asta era ea, asta era caracterul sau; cu bune sau cu rele, facea parte din ceea ce insemna ca om. Si probabil nu avea sa se schimbe vreodata.
  
  "-Am ajuns" sopti ea, dupa o tacere lunga; barul era chiar la cativa pasi in fata lor. Se intoarse spre Carsten, ezitand. "Imi pare rau" continua Bell, dupa alte cateva clipe de tacere.
  

[Kurt F. Malfoy]

• Zambi fortat,luandu-i mana intr-a lui. Nu stia daca Bell era de acord cu contactul fizic excesiv in astfel de momente - caci pentru el nu conta cat de apropiat stateai,ci cat de mult mentineai apropierea. Deocamdata nu il interesa cu nimic. Era doar o amica,o ...fata pe care trebuia sa o ajute.'' Pentru ce ti-ar parea rau? Nu ai gresit cu nimic.'' Inafara faptului ca il facea sa se ingrijoreze pana la Dumnezeu si inapoi si ca vroia sa o consoleze intr-un mod neobisnuit de obsesiv. Dar era normal sa aibe grija de cineva de ea iar ea sa planga,mai ales acum. Trecusera patru ani si tot nu se obisnuise. Cum nici el nu se obisnuise cu ideea ca era bolnav si ca reprezenta o amenintare pentru toti cei din jur,fiind imprevizibil si inadaptabil.''Hei,e omeneste!'' Nici lui nu-i venea sa creada ca spusese asa ceva,ca acceptate umanitatea si instinctul uman. Era ceva gresit aici.

[Bell Evans]

• Il privi si reusi sa zambeasca pentru cateva clipe; intrara in micutul bar si fura intapinati de o aroma de tarte si o caldura binefacatoare. Inghetase cat statuse afara si realizase asta abia acum, cand corpul ei aproape venera aerul din incapere. Mereu avusese probleme cu frigul - uneori avea impresia ca organismul sau era prea slab.
  
  Gasira o masa libera si se asezara acolo; era un micut separeu, pentru ca celelalte erau ocupate. Nu se asteptase sa fie atat de multa lume acolo; probabil vremea de afara ii fugarise pe toti. Un chelner tanar veni dupa cateva minute si le lua comanda; se intoarse dupa alte cateva clipe cu doua ciocolate calde si o farfurie de fursecuri.
  
  "-Nu mi-a povestit niciodata de tine" incepu Bell, cuprinzand marginile canii cu mainile reci. "Erati apropiati?" continua ea, ridicandu-si privirile si analizand pret de cateva clipe chipul barbatului.
  

[Kurt F. Malfoy]

• Intrebarea ei avu efectul unui iceberg care cadea din cer,fix in capul sau.Daca fusesera apropiati? Da,cu siguranta. El unul cel putin il considerase pe tanar extrem de...potrivit. Fusese un om special,atragator. Avusese 'acel ceva' care te prindea,care te atragea ca un magnet. '' Am fost destul de apropiati. Ma vizita o data la doua saptamani. La ceai. Dansam vals cu femei imaginare si scriam poezii copilaresti. Nu aveau pic de rima.'' Ii placea sa isi aminteasca de el,asa cum il cunoscuse nu cum el insusi si-ar fi dorit ca fostul Viperin sa il fi considerat. Intotdeauna i se paruse ca Hayden avea o usoara inclinatie catre auto-distrugere. Adesea se intreba daca nu cumva el fusese instrumentul de tortura preferat al acelui baiat. Daca nu cumva il folosise. '' Poate ii era rusine cu mine. Poate ca nu vroia sa amestece utilul cu placutul''

[Bell Evans]

• O usoara urma de incruntare ii aparu pe chip, dar zambi in urmatoarea clipa.
  "-Hayden nu era tocmai persoana care sa se rusineze cu prietenii sai; a avut un trecut care l-a invatat multe. Iar acest lucru se numara printre ele" murmura ea, incet. O durea sa vorbeasca despre el; o durea sa-si aminteasca de cum era, de timpul petrecut in compania lui. Ii fusese ca un frate mai mare - ar fi trebuit sa implineasca 23 de ani luna trecuta. Moartea il rapise insa fara mila, inainte de vreme.
  
  "-Probabil era un alt motiv" sopti tanara. Ei isi spuneau totul. "Si in plus, de ce sa se rusineze cu tine?" continua Bells, uitandu-se din nou la Carsten. O intriga expresia lui faciala.
  

[Kurt F. Malfoy]

• Ii spusese adevarul,dar numai pe jumatate. Nu i-ar fi placut sa ii spuna chiar totul,nu acum. Nu vroia sa murdareasca amintirea singurul baiat. El fusese singura persoana care reusise sa il citeasca exact ca pe o carte deschisa,in timp ce Carsten nu putea descifra nici un sfert din tot ce insemnase el. Nu vroia sa ii spuna pana unde ajunse acea prietenie.'' Sa spunem doar ca in particular aveam alt comportament fata de cel formal.'' Aceasta fraza putea fi interpretata in miliarde de moduri diferite.Spera doar ca Bells sa nu aleaga cea mai evidenta si cea mai scandaloasa cale de a interpreta cele spuse de el. In acest caz,ar fi avut o atitudinea total agresiva,s-ar fi comportat ca un om jignit. Pana la urma asta ar fi fost. Ar fi fost jignit de catre adevar.

[Bell Evans]

• Fu putin socata de afirmatia tanarului, dar hotari sa nu il judece prea aspru; ura persoanele care se luau dupa aparente si dupa spusele celor din jur. Pana nu ajungea sa-l cunoasca ea, nu avea sa-l bage in categorii de clasificare dupa niste principii ilogice si de-a dreptul stupide. Stia ca nu ar fi ajuns nicaieri.
  
  Lua o inghititura din lichidul fierbinte si simti cum intreaga fiinta incepe sa se incalzeasca; de asemenea, caldura din interior o facu sa renunte in cele din urma la paltonul gros, ramanand doar in puloverul gri, incheiat cu nasturi si un mic decolteu in V. Gatul alb ascundea un lantisor subtire, din aur alb, primit chiar de la Hayden.
  
  "-Nu as vrea sa te judec gresit" incepu ea. "Deci nu ma voi lua dupa aparente" continua Bells, incet.