The old man's book

[Salathiel Donnerkrieg]

Sal nu ii impartasea curiozitatea vrajitoarei, poate pentru ca nu era curios in general dar si pentru ca nu era dornic sa afle cine stie ce secrete despre bagheta. Faptul ca reusea sa faca vrajile mult mai bine cu ea era indeajuns de suparator, fiind un adept al magiei fara bagheta, asa ca nu avea niciun chef sa afle cate lucruri mai putea face sau ce istorie speciala avea Ariadna.

"Tot ceea ce va poate ajuta se gaseste in cartea aceea" se auzi in incapere vocea linistita a batranului. "Trebuie sa marturisesc ca nici eu nu am citit tot ce scrie acolo. Am considerat totul doar o legenda. Niciunul din breasla noastra nu a reusit sau nici nu a visat vreodata sa faca o copie a Baghetei de Soc. Si cand ma gandesc ca Gregorovitch a fost atat de aproape..."

Sal zambi auzindu-l, pentru ca in oarecare masura il intelegea prea bine. Acum, la batranete, nu avea cum sa-si mai propuna un scop atat de greu de atins, dar daca ar fi aflat-o pe Ariadna mai devreme cu siguranta Ollivander ar fi incercat acelasi lucru ca si creatorul ei.

[Bell Evans]

• Bells isi ridica privirile, luand bagheta in mana; degetele sale atinsera lemnul rece, pipaind usor adanciturile si crestaturile din el. Isi aminti insa cat de multe probleme avusese din cauza ei si ofta incet. O aseza din nou pe masuta invechita de trecerea timpului si se uita spre Sal. Parea calm, in timp ce ea se agita in ultimul hal; nu era prea sigura, dar avea un presentiment ca avea sa se intample ceva rau. Si nu era tocmai cea mai superstitioasa fiinta din lume, dar cand simtea ceva rau-prevestitor de obicei se intampla.
  
  Ollivander tusi scurt, facand-o sa tresara; probabil intentionase sa-i atraga atentia.
  
  "-Randul meu la pus intrebari" afirma el, cu glas scazut. "De unde o aveti pe Ariadna?" continua batranul, la fel de incet. Parea ca se teme sa nu fie auzit de cineva.
  
  

[Salathiel Donnerkrieg]

Salathiel intinse mana nevazut de batran, aproape pe sub masa, si o atinse pe cea a vrajitoarei de langa el. O stranse putin si apoi ii dadu drumul pentru ca orice altceva ar fi dat de inteles ce nu trebuia. Ii arunca o privire calma, dandu-i de inteles ca nimic rau nu avea sa se intample cu niciunul din ei.
Apoi privi spre Ollivander, care astepta raspunsul.

"Cred ca intrebarea cea mai buna ar fi 'cum de o putem folosi pe Ariadna' si nu de unde o avem. Dar totusi..."
Sal ii povesti batranului tot ceea ce stia si Em de la el despre istoria baghetei, incepand de la furtul adevaratei Baghete de Soc de catre Grindelwald si pana la hotararea de a pastra copia furata si inutilizabila a acesteia in cadrul familiei Donnerkrieg.
"Vrajile de protectie puse pe aceasta bagheta" concluziona Salathiel "sunt multe dintre ele unice, iar asta inseamna ca si bagheta trebuie sa fie ceva foarte deosebit."

[Bell Evans]

• Clatina usor din cap, incercand sa fie atenta la vorbele tanarului si la expresiile faciale ale vanzatorului, care se schimbau cu rapiditate. Uimire, soc, iar apoi liniste; de parca ar fi simtit ca nu e bine sa se dea de gol, sau nu avea cu ce sa se dea de gol. O intrigau asemenea oameni, o intrigau secretele daca statea mai bine sa se gandeasca. Secretele si surprizele - le urase din totdeauna.
  
  "-Intradevar. Ariadna este unica" murmura Ollivander, cu glasul incarcat de admiratie. "Am mai spus-o si o voi spune in continuare" remarca el, cand vazu reactia cercetasei.
  
  Oarecum se saturase de raspunsuri exclamative in care sa afle cat de unica era Ariadna; voia raspunsuri adevarate la intrebarile ei, nu doar exclamatii care nu isi aveau locul. Intinse mana, ezitand la inceput, dupa cartea adusa de batran si o apuca in cele din urma; o deschise la cuprins, privind pret de cateva clipe randurile mici si dese. Gasi in cele din urma un numar de pagina si rasfoi filele ingalbenite de timp pana cand ajunse acolo.
  
  "-E foarte putin" admise ea, cu dezamagire in voce.
  

[Salathiel Donnerkrieg]

Salathiel incerca sa se ingramadeasca pentru a vedea randurile despre care Em tocmai comentase, dar se vede treaba ca scaunele din magazin nu erau atat de noi ca aspectul, pentru ca scaunul pe care statea vrajitorul se hotari sa cedeze si Sal se pomeni ca se prabuseste peste Em, care cazu si ea de pe scaun.
Batranul incerca sa se ridice, fapt destul de greu pentru oasele lui batrane, pentru a vedea daca cei doi erau bine.
"Ah, scaune vechi si proaste! Trebuia sa le schimb de mult, dar am uitat, cu toate renovarile astea."

Sal insa nu auzi ce spunea Ollivander pentru ca, dupa ce evitase un impact al nasului cu podeaua, isi ridica privirea doar pentru a intalni, la cativa centimetri de el, chipul vindecatoarei. Mana dreapta ii era undeva de cealalta parte a corpului ei si ii putea simti trupul firav sub jumatate din al lui.

"Em...scuze" incerca el sa spuna ceva pentru a evita momentul ciudat.

[Bell Evans]

• Incepu sa rada si il lasa sa o ajute sa se ridice; Ollivander privise scena putin panicat, intrebandu-se probabil daca aveau sa-l ia la rost pentru vechimea scaunelor. Insa niciunul din ei nu se gandira la asta; soptira Reparo!, iar mobilierul reveni la forma initiala. Bell inca radea cand se asezase din nou pe scaun, incercand sa se calmeze.
  
  "-Ok, sa speram ca nu vom mai avea incidente" remarca ea, in cele din urma.
  
  Reveni la seriozitatea initiala si incepu din nou sa citeasca randurile inguste ale cartii. Ollivander se rezema de spataraul propriului scaun, cu privirile fixate intr-un punct de pe peretele din spatele lor. Era atat de nemiscat incat la un moment dat Bell se uita la el, incercand sa isi dea seama daca mai respira sau nu; ofta insa usurata cand vazu miscarea repetata a toracelui ascuns sub roba si reveni la paginile cartii.
  
  "-Ariadna va asculta intotdeauna farmecele proprietarului sau, dar cand acesta o va folosi in scopuri intunecate sau incerte, bagheta va pedepsi dupa cum crede ca se cuvine" cita cercetasa, cu o mica dunga de incruntare pe chip. "De aia ne-a trimis pe noi in labirint?!" intreba ea, derutata.
  

[Salathiel Donnerkrieg]

Desi avea incredere in vrajile facute de Em, Salathiel se uita din cinci in cinci minute spre picioarele scaunului si ii incerca rezistenta din cand in cand, pentru a fi sigur ca faza nu avea sa se mai repete. Abia reusi sa prinda cu urechea cele ce citise vrajitoarea din paginile cartii.

"Desigur ca nu, nu arunci o vraja de portal asupra unei baghete doar ca sa pedepsesti oamenii. In plus, cred ca e mai mult metaforica partea cu 'dupa cum crede ca se cuvine' deoarece e doar o bagheta, nu o fiinta vie si nu are cum sa..."
Se opri la jumatatea frazei, privind-o pe Em, apoi cartea si in cele din urma pe Ollivander, cu ochii goi si rataciti.

"Batrane, cum o chema pe fiica lui Gregorovitch? Cea care a murit la zece ani..."

[Bell Evans]

• Ollivander facu ochii mari, privind bagheta care statea pe biroul imbatranit de trecerea timpului. Clatina usor din cap, ducandu-si o mana la frunte. Se albise la fata si incepuse sa tremure.
  
  "-Ariadne" sopti el, sesizand asemanarile.
  
  Bell il privi pe Salathiel, usor incurcata, iar apoi pe batranul vanzator; i se parea destul de dubioasa reactia lui. Ce era atat de grav ca fiica lui Gregorovitch avea aproape acelasi nume cu bagheta lor? I se parea normal, pana la urma Gregorovitch fusese cel care faurise Bagheta de Soc. Deci exista inca o conexiune - elucidata, de data aceasta.
  
  "-Ariadne..Ariadna" ingana Bell, ca pentru ea. Era diferenta doar de o litera.
  

[Salathiel Donnerkrieg]

"Dumnezeule!" sopti Sal, ridicandu-se si indepartandu-se de bagheta de pe masa.
"De asta simteam familiaritatea asta. Cum a putut convinge o fata de zece ani sa faca asa ceva?"

Batranul facuse la fel, alb si tremurand, iar o lacrima i se scursese pe obrazul zbarcit inainte sa si-o stearga cu maneca hainei. Si Sal tremura, dar incerca sa nu lase lucrul acesta sa se vada. Ii era aproape imposibil sa ascunda insa ochii care incepusera sa se umezeasca si obrazul care devenise de var. Cauta cu mana ceva de care sa se sprijine, dar negasind nimic se intoarse spre masa, punand ambele maini pe spatarul scaunului.

"Em, cred ca ar trebui sa te indepartezi." sopti el, cu ultimele picaturi de calm. "Acela e un horcrux"

[Bell Evans]

• Simti cum sangele ii paraseste obrajii si incepe sa se albeasca; bataile inimii i-o luara razna si tanara se ridica de pe scaun, dandu-se cu cativa pasi in spate. Tinuse in mana un horcrux? Folosise un horcrux?
  
  "-Nu..nu se poate" balbai ea, simtind cum lacrimile incep sa se reverse pe obrajii albi.
  
  Ce fel de om trebuia sa fii ca sa faci un astfel de lucru unei fete de 10 ani? Asta daca puteai fi numit om. Era un copil, o persoana nevinovata, a carei suflet a sfarsit intr-o bagheta; practic, miezul baghetei era un un fragment din sufletul lui Ariadne. Se cutremura din nou, realizand ca senzatia de greata si ameteala revenea din ce in ce mai puternica.
  
  Ajunse deja lipita de peretele cenusiu, care dadea spre iesire; se intoarse pe calcaie si deschise usa, iesind in frigul de afara. Racoarea si fulgii mari de zapada reusira sa o trezeasca si sa ii aduca putina culoare in obraji. Si totusi, simtea ca nu se poate intoarce acolo, sa o vada din nou pe Ariadna.