burn them alive!

[Ophelia Wilde]

• Simti un fior in intregul corpul cand el o lua de maini iar scarba crescu atunci cand ii atinse crestetul. Vopseaua de pe maini lasa o pata alta pe parul lui apoi ea isi duse mana de-a lungul capului lasand o dunga alba pe parul sau. Repeta miscarea de cateva ori iar acum Carsten semana ceva mai mult cu tatal sau.
  Tu n-ai voie sa intri acolo insa n-a spus nimeni ca domnul Wildrig nu poate.
  In mai putin de zece minute cei trei intrara inauntru. Daria facu cativa pasi inspre goblini,spunandu-le ca erau acolo pentru a isi lasa cateva obiecte in safe. Clipi des,vorbind pe un ton cald,atragator care il facu pe unul din goblini sa accepte sa ii conduca. Carsten nu trebuia sa vorbeasca,doar sa se pregateasca de duel si sa deschida safe-ul care si de data asta nu ii apartinea lui. Ivy avea sa fie personajul principal tocmai la sfarsit,pregatind evadarea,iesirea din Gringott's si locul in care aveau sa se ascunda. Cel putin asa era planul. Problema era cum aveau sa-l puna in practica. Nu uita de boala lui Carsten si de modul in care Ivy o percepuse pe ea pana acum si anume ca pe un dusman. Avea sa fie amuzant.

[Ivy Thibault]

• Ivy intra alaturi de cei doi. Gringotts era o banca grandioasa, din marmura alba si, cel mai important, foarte bine pazita. Nu prea ajungeai bine daca furai ceva de acolo. Ivy era o fricoasa, mereu fusese. Dar nu se dadea in laturi de la nimic, chiar daca stia ca este foarte posibil sa ia bataie. Pentru unii asta era o dovada ca era fraiera.
  
  Daria vorbi cu un goblin pentru a ii duce la seiful despre care zicea Carsten. Ivy incerca sa nu se uite prea mult in drapta si instanga pentru ca ar parea suspect, dar simti privirile goblinilor asupra celor trei. Avea un sentiment ciudat in cosul pieptului. Ii era greu sa respire. Poate era din cauza fricii.
  
  Si transpira. Nu foarte tare, dar simtea cum incepe sa devina lipicioasa. Se gandi oare ce credeau goblinii despre ei. Mama Daria, tata Carsten si copilul Ivy. Aproape ca scapa un marait printre dinti. Apoi, alta intrebare ii veni in minte, ceva ce nu se gandise sa intrebe mai devreme. Ce anume furau? Si ce aveau sa faca dupa ce au acel lucru? Si ce se afla la Gringotts atat de important pentru The Deathly Hallows?
  
  Viperina ii urma pe Carsten si Daria, condusi si ei de un goblin. Intrara intr-un tunel si din acest punct, sala plina de goblini muncitori nu se mai vedea. Ivy se intreba daca Daria pusese un blestem Imperio asupra goblinului.

[Kurt F. Malfoy]

• Observa atitudinea lui Ivy si o stranse de mana pret de cateva clipe apoi simti o durere in zona umarului. Daria il zgariase cumva? Pe el? Dar acela era un semnal,nu o amenintare. Isi scoase bagheta din buzunarul hainei rostind un Imperio iar goblinul continua sa mearga,fara a-si mai pune intrebari. Carsten ii facu cu ochiul lui Ivy apoi o indemna sa o ia inainte,stand intre el si femeia-lup. Trebuia sa o protejeze pe ea si sa se protejeze pe sine. Varcolacul era un element in plus dar va scapa si de aceasta cat de curand. Trebuia sa dea vina pe cineva daca lucrurile ar fi mers prost iar domnisoara Bennet ar fi indurat mai usor tortura,spre deosebire de adolescenta care ii insotea.
  
  Data trecuta,aici se afla o tarantula uriasa. Sper sa ma recunoasca si sa nu ne atace. In caz contrar,ne-am ars. Ii zambi lui Ivy,dandu-i de inteles ca intrase in cea mai ciudata afacere posibila. Femeia-lup continua sa il impinga pe goblinul care avea un zambet tamp pe fata si o atitudine de genul so high in the sky. Dupa cateva clipe se aflau la capatul tunelului. Oh,that's nice. Umm,da,Ivy,cautam o sabie lunga,subtire cam cat un ac care este ascunsa in unul din aceste safe-uri. Cand o atingi simti o furnicatura si ti se lipeste de mana. E un obiect intunecat,asa ca ai grija. Nu rosti aceste cuvinte pana ce nu se asigura ca Daria isi puse mainile pe urechile goblinului,pentru ca acesta sa nu auda discutia. Spera ca acum totul era clar si ca Ivy nu mai era deloc suspicioasa cu privire la cele se intamplau.

[Ophelia Wilde]

• Nu era ceva extraordinar sa atingi un goblin mai ales daca duhnea a apa de colonie la mana a doua. Carsten avea sa plateasca pentru acest lucru. Cand auzi despre tarantula aproape ca incremeni. Tipul radea ca un prost,atat de incantat de ideea de a fi la un pas de moarte iar ea si Ivy erau parca doua victime. Deci paianjenul inca il mai tinea minte. Interesant. Spera ca arahnida sa nu reactioneze la comanda lui directa,mai ales daca acea comanda ar fi fost sa le manance pe ele. Desi stia ca nimic nu l-ar fi oprit pe Carsten sa le ucida. Cel putin pe ea. Extraordinar. Nu vad nici o tarantula. Tu si Ivy o luati inainte,eu mai am putina treaba.
  
  Ii vazu indepartandu-se apoi se intoarse catre goblin. Ii deschise primii doi nasturi ai hainei si ii puse cativa galeoni in buzunarul interior al hainei. Ii aplica si un Avada Kedavra care il ucise brusc,fara durere. Carsten si Ivy erau acum la primul etaj,unde incepeau safe-urile persoanelor ceva mai instarite. Wingardium Leviosa. Ajunse in scurt timp langa ei,prinzandu-l pe barbat de umeri. Am pierdut ceva,scumpilor?

[Ivy Thibault]

• Ivy zambi la strangerea de mana linistitoare pe care i-o oferise Carsten. In schimb cand barbatul mentiona de acea tarantula uriasa, vipeirna simti ca i se face rau. Nu trecu mult timp ca, in sfarsit, fata afla care era obiectul atat de mult cautat.
  Sabie lunga, subtire cat un ac, huh? Si unde o mai gaseau si pe aia? Ivy se gandi de cate ori fusese ea pe la Gringotts. Nu de prea multe. Adora intr-adevar sa-si cumpere lucruri, dar asta nu era deloc pe primul plan. Nici macar in primele zece. Asa ca nu avusese nevoie de banii ce zaceau frumos in seif. Avea ceva bani vrajitoresti, nu multi, ce-i drept. Stransese ceva ceva, destul cat sa-si permita carti si haine bune. Statea mai bine pe plan financiar in lumea Incuiatilor. Stransese bani de cand era mica, iar acum beneficia de o suma frumusica de bani Incuiati.
  
  Si totusi, in rarele ei vizite la banca vrajitorilor, nu vazuse niciodata o asemenea sabie. Bineinteles, nici nu avea cum pentru ca nu vazuse niciodata mai mult de propriul seif, dar totusi...
  Viperina se stramba putin cand auzi ca Daria va ramane in urma. Se gandi daca nu cumva va fugi.
  
  Si totusi, ea si Carsten o luara inainte. Il prinse de mana pe Carsten, putin speriata.
  "Am trecut de presupusa tarantula uriasa?" intreba ea, privind precauta peste umar.
  Si desigur ca imediat aparu Daria din urma lor. Il prinse de umar pe Carsten si ii intreba.
  Am pierdut ceva,scumpilor?.
  "Nu, Daria. Nimic nou." raspunse Ivy rece. Sau poate ca o parte din creier dar asta s-a intamplat cu muult timp in urma. adauga ea in gand, lasandu-i mana lui Carsten si inaintand repede.

[Kurt F. Malfoy]

• Ultima intrebare a lui Ivy il amuza si mai tare asa nu putu sa isi opreasca un ras nebunesc,raspunzandu-i apoi,pe un ton vesel '' Da,da,am trecut de tarantula.Acum sa deschidem usa seifului. Hahaha.'' Carsten nu era tocmai stabil din punct de vedere psihic iar in situatile stresante era nemaipomenit de fericit pentru ca moartea si durerea ii provocau o stare de bine. Era sadic. Cea mai mica idee cu privire la o moarte sangeroasa avea efectul unui banc inteligent,spus asa cum trebuie. In cele din urma insa,se concentra pe cat posibil,indreptand bagheta catre cele doua fete Reducio.
  
  Cele doua tinere se micsorara apoi folosi aceeasi vraja pe el. Le indinca usa,pe sub care se strecurara,ajungand inauntrul seifului. Engorgio. Reveni la forma normala apoi le ajuta si pe insotitoarele lui. Analiza seiful si bogatia care se afla inauntrul sau apoi fluiera putin,in semn de admiratie. Nici el nu avea atatia bani. Le sfatui sa nu atinga nimic,doar sa se uite atent dupa sabia cu pricina,mentionand ca avea ''motto-ul'' de la Hogwarts scris pe lama(Draco dormiens nunquam titillandus).

[Ophelia Wilde]

• In clipa in care se vazu micsorata,se gandi ca barbatul avea sa calce pe ea si s-o ucida. Ar fi fost ceva interesant totusi,ar fi murit intr-un mod original,strivita ca un gandac nenorocit. Cand ajunse insa in seif,parerea ei despre Carsten incepu sa se schimbe putin. Nu era chiar atat de prost pe cat credea lumea. Defapt,nu era prost deloc. In spatele imaginii de nebun demn de mila se ascundea o viclenie cum rar intalnesti. Era un om periculos,trebuia sa aibe grija. Nu stia de ce era in stare,mai ales daca ar fi vrut cu adevarat sa ucida. Eu caut in stanga,Carsten in spate iar tu in dreapta,bine?,ii spuse lui Ivy
  
  Nu o prea placea pe fatuca aceasta deoarece parea sa tina cu adevarat la barbat. Parea sa fie loiala iar acest lucru insemna ca era o problema in plus. Nu numai ca trebuia sa se lupte cu ceilalti vrajitori puternici,dar pana si Ivy ar fi fost in stare sa se dueleze cu ea,numai ca sa il apere pe Carsten. Ce era in mintea lor? Incepu sa caute sabia respectiva. Nu stia pentru ce o cautau defapt. Era doar un obiect intunecat,vechi,care ar fi trebuit sa fie tinut inchis,pierdut,departe de lume. Nici macar nu stim la ce foloseste. Totusi,Ivy,pe cine ai ucide cu ea? Sa fie cineva aproapiat? Privirea i se lipi de chipul lui Carsten iar un zambet demonic i se astenu pe chip.

[Ivy Thibault]

• Ivy nu se simti foarte comod in postura de gandac biped saten. Fu usurata cand reveni la marimea ei originala. Seiful in care o adusesera cei doi era mare, plin de galeoni si busturi, cupe, medalii, medalioane, sculpturi mici, etc de aur. Erau si cateva sabii. Din pacate, nici una nu se potrivea descrierii. Ivy cauta cu privirea prin seif, intrebandu-se daca nimerisera bine.
  
  Nici macar nu stim la ce foloseste. Totusi,Ivy,pe cine ai ucide cu ea? Sa fie cineva aproapiat? o intreba Daria pe viperina.
  Ivy ii zambi cu o fata de ingeras. "De fapt sunt cateva persoane. Pe una dintre ele nu o stiu de prea mult timp." ii raspunse fata. Era gata sa atace si la cel mai mic semn de tradare. Si totusi, se incrunta la spusele ei.
  "Carst, la ce foloseste sabia?" il intreba Ivy pe barbat. Daca el stia trebuia sa ii raspunda la intrebare. Nu insistese prea mult pe detalii, dar acum era curioasa.

[Kurt F. Malfoy]

• Carsten incepu sa caute in stanga si in dreapta,folosind si vraji care ar fi scos la iveala originea adevarata a catorva obiecte. Nici o capcana,nici un truc. Incepea sa isi piarda putin din optimismul caracteristic. Privi inspre Daria apoi inspre cealalta insotitoare a sa. Era clar ca se urau de moarte dar care era oare motivul? Avea sa le intrebe cat de curand caci modul de gandire feminin era direct proportional cu hormonii care umblau prin ele. Aflase acest lucru in ultimii cinci ani in care tangentele sale cu sexul feminin devenisera ceva mai frecvente. In final auzi intrebarea lui Ivy si se simti nevoit sa-i raspunda:
  Oh,scumpa mea,dar la ce poate folosi un obiect Intunecat daca nu la cele mai ingrozitoare lucruri? Nu stiti un mic secret : o data luata in maini,sabia nu se desprinde de tine pana nu ucizi pe toti cei din incapere - toti aceia care merita ucisi,din punctul tau de vedere. Nu o poate opri nimic si nimeni. Isi ataca si propietarul daca acesta e un mic sinucigas.E cea mai periculoasa arma pe care o stiu.
  Dupa ce rosti acest cuvinte incepu sa rada din nou,dat fiind faptul ca isi aminti de modul in care un fost Devorator se injunghiase singur,chiar in fata lui. Atunci avusese de-a face cu acel obiect pentru prima oara. Nu avea sa uite acea zi niciodata si probabil nici pe aceasta. Se uita la ceas. 21:35. Mai era destul timp. Nu-si lua ochii de pe ceas bine ca si isi simti piciorul prinzandu-se de ceva iar corpul ii fu sedus de gravitatie,izbindu-se de pamant. Impiedicatul de mine..

[Ophelia Wilde]

• Cuvintele lui Ivy fusesera pline de subinteles. Era un sentiment reciproc si putea garanta ca tanara stia acest lucru. Incerca sa nu il asculte pe Carsten iar din minunatul lui discurs nu auzi decat ' bla-bla maini bla-bla ucizi bla-bla nimeni si nimic bla-bla.' Omul acela avea un talent nativ de a o plictisi ingrozitor dar avea si calitatile lui cum ar fi faptul ca era naiv si usor de invins. Cel putin aparent caci in realitate,era unul din cei mai periculosi dusmani pe care ii avea,unul din cei mai iscusiti vrajitori pe care ii cunoscuse. Dar face pe-a prostul,era clar.Aceasta idee fu intarita in clipa in care barbatul musca putin din pamant. Esti in regula?
  
  Dar Carsten ii facu semn inspre picior iar ea ii indeparta putin glezna de pe obiectul de care se impiedicase. Semana cu un maner. Manerul unei sabii. Nu ii veni sa creada. Prinse repede manerul si trase obiectul Intunecat din podea. Simti acea furnicatura prin brat apoi sabia se lipi practic de pielea ei,indreptandu-si varful catre cei doi. Nu faceti un pas,nici unul din voi,in caz contrar frumusica asta o sa va despice gaturile. Nu glumesc. Totusi,Daria era cam agitata. Nu putea nici chiar ea sa creada ce era in stare sa faca. Il ameninta practic pe liderul ei,pe cel caruia ii datora faptul ca mai era in viata. Il ataca pe singurul om care avusese mila fata de ea,vreodata. Pe Ivy ar fi ucis-o oricand. Ea nu reprezenta un element prea important.