children of the damned

[Lexie Stryder]

• Lexie rase deodata cu el, gandindu-se cat de mult ii lipsise asta. Kurt avea un ras nebun, poate prea nebun, insa viperina ignora asta. Important era ca rade. Isi trecu o mana prin par, simtindu-se ciudat de confortabil. Era intr-o padure. Noaptea. Si ea se simtea confortabil.
  
  Se opri din ras dupa cateva secunde dupa Kurt, inca privindu-l amuzata. Cand ii auzi vorbele, care acum erau serioase, Lexie se incrunta. O singura propozitie ii atrasese atentia in mod special.
  "Te inseli," spuse, acum cat se poate de serioasa. "Exista Ceva care e mai presus decat noi. Cineva care are grija de noi, Cineva care da sens vietilor noastre. Oricum vrei sa ii spui, Puterea aceea exista. Si noi trebuie sa credem in El."
  
  Lexie ii zambi cu jumatate de gura. Poate ca el o credea acum ciudata, sau ceva de genul asta, insa ea credea ceea ce spusese. Poate era naiva, sau credula, sau oricum, insa stia ca nu se inseala. Ridica din sprancene, putin frustrata ca lasase sa se vada ca fusese afectata de cuvintele lui Kurt.
  "Oricum, nu prea pare o meserie satisfacatoare," spuse Lexie, fiind constienta de cat de clar se vedea ca incearca sa schimbe subiectul. "Ar trebui sa te gandesti la ceva mai serios. Meriti mai mult."
  

[Kurt F. Malfoy]

• Ii auzi cuvintele si se aseza langa trunchiul unui copac,sprijinindu-se cu spatele de acesta. Adevarul era ca ii placea enorm ceea ce facea. Nu doar referitor la micul hobby din Lumea Incuiatilor ci in general. Ii placea sa isi traiasca viata asa cum era. Era un ateu, protesta impotriva tuturor lucrurilor care erau menite sa ii schimbe parerea sau sa ii dea un alt punct de vedere deoarece detesta sa fie schimbat sau macar miscat putin din locul sau,din radacinile sale. Nu ajunsese la acele concluzii degeaba dar nu vroia sa ii explice asta lui Lexie. Probabil ar fi ajuns ca ea sa-l cunoasca din toate punctele de vedere - si care ar mai fi fost farmecul,atunci?
  
  Ii auzi ultima replica si aproape ca incepuse sa rada. Avea treizeci si unu de ani,fara familie intemeiata,cele mai bune prietene ale lui erau niste pustoaice de la Viperini si lucra intr-un local pentru amorezi. Viata lui era atat de jalnica,atat de roz. Adevarul era ca Lexie ii cerea ca el sa mai lucreze la aparente.Juca rolul de tip simplu cand,de fapt,cam toti stiau de ce era in stare doar ca din bun simt probabil, nu spusesera nimic.
  
  '' Oare ce-ar zice cineva daca ne-ar gasi acum,aici,impreuna?'' Se amuza nespus,imaginandu-si chipul lui Ivy si poate si al lui Callysto si felul in care ar fi interpretat ele lucrurile.Dar...ramai. Cred ca avem nevoie unul de altul in seara asta.''

[Lexie Stryder]

• Lexie il privi pe barbat, asteptand un fel de reactie. In schimb, Kurt o privi pentru cateva secunde, parca meditand asupra celor spuse de ea, apoi trecu peste asta, schimband subiectul. Un sentiment de usurare aparu brusc in pieptul viperinei, intrebandu-se cum stia omul asta sa faca exact ce voia ea, fara sa fie obligata sa spuna nimic.
  
  Totusi, cand ii auzi cuvintele se tulbura usor. Intr-adevar, se intreba daca nu ar fi reacionat urat, fara sa astepte sa le explice. Se intreba pentru un moment ce se intampla cu adevarat acolo. De ce statea asezata pe jos, sprijinita de un copac, cu Kurt langa ea si il tinea de mana? Cum putea sa pretinda cuiva sa nu interpreteze gresit cand chiar si ea ar fi facut-o?
  
  Cand auzi ca Kurt voia ca ea sa ramana, incarca sa ii zambeasca, insa stia ca iesise un fel de grimasa. Isi scoase mana dintr-a lui, insa se sprijini cu umarul de el, intr-o incercare de a-i spune ca nici ea nu voia sa plece. Inspira adanc aer in piept, simtind frunzele uscate fasaindu-i sub picioare. Era perfect de acord cu el. Chiar aveau nevoie unul de altul in acea seara. Cu toate astea, nu era sigura ca ar fi recunoscut asta in fata lui.
  "Cum ai ajuns sa vinzi ceai la Ceainaria doamnei Puddioot?" intreba viperina, amuzata.
  

[Kurt F. Malfoy]

• Stia ca avea sa vina si aceasta intrebare avand in vedere ca nu era ceva tocmai normal ca un tip de aproximativ doi metrii inaltime,cu o privire rece si un caracter si mai glacial sa vanda ceai intr-un loc roz,extrem de 'fluffy' si plin de adolescenti carora li se plimbau hormonii prin vene mai ceva ca parizienii pe Champs Elysees. Adevarul era ca avea si avantajele ei aceasta slujba,pe care urma sa le insire astfel:
  
  '' Imbin utilul cu placutul. Uite,aflu informatii despre ce se mai intampla la castel,fara sa va intreb pe tine si Ivy si imi pot strecura si mici spioni,astfel. Asta e utilul. Placutul,ei bine,consta in faptul ca am ceai gratis si ca pot afla cand o domnisoara frumoasa este disponibila sau nu. Nu se stie cat va rezista relatia mea cu Callysto si nu vreau sa mor singur.'' Ar fi vrut sa moara pentru o femeie. Nu,nu pentru o femeie ci langa o femeie. Sa priveasca inauntrul unor ochi verzi si cristalini si sa auda soapte dulci,cuvinte blande. Nu ar fi vrut ca ultimul chip pe care il vedea sa fie a cine stie carei creaturi sau a unui reprezentant al aceluiasi sex,care nu ar fi dat doi bani pe viata lui.
  
  Adevarul era ca orice facea,o facea cu o placere nebuna. De cele mai multe ori se gandea ca toti cunoscutii ar fi ras de el daca ar fi aflat,mai ales cei cu care fusese coleg de scoala dar apoi isi reaminti ca pana la urma,scopul scuza mijloacele.

[Lexie Stryder]

• Din cine stie ce motiv, Lexie era suprinsa de feptul ca Kurt nu era confident pe relatia lui cu Cally. Din punctul ei de vedere, cei doi se potriveau din aproape toate punctele de vedere, insa nu prea stia daca si-ar fi putut da cu parerea pentru ca nu ii vazuse niciodata impreuna.
  
  In legatura cu dorinta lui Kurt de a muri cu cineva pe care iubeste langa el, lui Lexie i se parea perfect fireasca. Toti oamenii isi doreau asta, nu numai el si era normal sa te simti singur la un moment dat in viata. Isi umezi buzele, gandindu-se pentru o clipa la faptul ca in viata ei nu exista o asemenea persoana inca. Bineinteles, nu avea de ce sa se ingrijoreze, ea implinise acum cateva saptamani optsprezece ani, deci nu se simtea ca era intarziata.
  
  "Vei gasi persoana aceea. Sau poate ca ai gasit-o in Callysto si inca esti prea nesigur pe relatia voastra ca iti dai seama," spuse viperina, pe un ton usor optimist. "Ai trecut prin multe, si parerea mea e ca meriti pe cineva care sa iti stea alaturi. Si Cally e perfecta, dupa cum am spus." Ii zambi lui Kurt.

[Kurt F. Malfoy]

• Ii zambi plin de intelegere,sperand sa nu para lipsit de sentimente sau in orice caz,lipsit de bun-simt. Tinea la parerea ei dar intotdeauna se gandise cum ar fi fost daca Lexie nu ar fi existat. Era periculoasa ca un copil care iti cerea bomboane si la fel de obraznica iar atunci cand isi spunea ideea o facea intr-un mod subtil,care te punea totusi pe ganduri.Avea un efect extraordinar asupra lui si nu isi putea imagina viata fara ea. Lexie si Ivy erau cele mai bune prietene si nici nu suporta sa se gandeasca la faptul ca le-ar fi putut pierde dar era necesar,pentru a-si reaminti ca trebuiau protejate.
  
  '' Pana la urma,ce naiba te-a convins sa devii o Devoratoare?''
  
  El avea motivele lui,dar Lex? Nu intelegea de ce,nu stia ce o atragea la acea lume ingrozitoare,in care erau vazuti ca niste nelegiuti,ca niste fugari ce trebuiau prinsi de toti cei din jur. Se simtea vanat de fiecare data cand dadea ochii cu cineva din Ordin sau cu cineva de la Castel. Vroia doar ca Lexie,Ivy sau Callysto sa nu devina trofeul din biroul vreunui vrajitor ce apartinea Ordinului.

[Lexie Stryder]

• Lexie nu prea stia ce sa ii raspunda. Chestia era ca lucrurile astea erau complicate si ciudate. O frustra faptul ca nu stia daca numai in mintea ei erau asa sau in realitate. Tonul lui Kurt lasa sa ii scape o usoara ingrijorare, ceea ce o facu pe Lexie sa se simta ciudat de bine. Avea nevoie sa stie ca nu numai ei ii pasa de oameni, ci lor de ea.
  
  "Poeste lunga," spuse ea, stiind ca asta nu o va face sa nu i-o spuna lui Kurt. "M-am razgandit. Isabella era in Devoratori si nu m-am simtit in stare sa o las singura. Plus ca parintii mei mi-au spus clar ce credeau ei despre hotararea mea de a nu ma baga in Devoratori."
  Incerca sa ii evite privirea. Chestia era ca ea nu credea ca ar fi inteles de ce ea lasase ca parintii iei sa ia decizia aceea pentru ea. El fusese mereu atat de liber.
  
  Avusese acele mentalitati despre viata cu care viperina nu fusese de acord din prima. Pe masura ce invatase ce insemna a nu fi liber, ii daduse dreptate. Problema ei era ca era mult mai greu sa pun acele mentalitati in aplicare decat crezuse. Se certase cu parintii ei, destul de mult chiar, insa nu a putut sa renunte la ei pentru asta. Inghiti in sec, ridicandu-si ochii din pamant si intalnindu-i privirea lui Kurt.

[Kurt F. Malfoy]

• Ii puse mana pe umar,strangand cu putere. El era acolo si poate ca pe viitor avea sa ii intinda mana,sa o ajute sa evadeze din lumea ei ingusta si plictisitoare. Reusise cu destul de multe persoane dar pana si el avusese nevoie de ajutor in aceasta privinta. Nu fusese intotdeauna rebelul de astazi,defapt la varsta ei nu fusese decat pustiul de la Viperini,inchis in sine,cu un aer sictirit care-i purta de grija fratiorului geaman. Nu regreta anii copilariei si a tineretii dar parca dupa douazeci si cinci de ani incepuse sa se afirme cu adevarat.
  
  '' Mmm..Stii ce,eu zic ca ai facut bine.Isabella e cea mai apropiata de tine,plus ca ne ai pe noi,ceilalti Devoratori,cu care te intelegi defapt destul de bine. Daca parintii tai nu sunt de acord,adu-ti aminte ca si noi suntem familia ta.''
  
  Nu fusese niciodata de acord cu ideea de familie in sensul de mama,tata si copii. Nu putea spune ca nu isi iubea mama sau pe domnul Malfoy - tatal sau natural devenind acum doar o parte neplacuta a trecutului sau - dar pur si simplu nu se vedea ca fiind un tata,un sot,capul unei familii. Dorinta de apartenenta era puternica,desigur,dar familia lui erau acum Devoratorii,fiind uniti sub un singur scop,avand o singura dorinta. Una era sa fii un singur deget si alta era sa formezi cu alte patru un pumn. Ei erau acel pumn,gata sa izbeasca zidul si sa il darame,gata sa aduca ceva nou.

[Lexie Stryder]

• Lexie ii zambi lui Kurt. Nu se asteptase la asta. Totusi, el se schimbase de ultima oara de cand se vazusera. Nu se referea la aspectul fizic, ci la gandire. Nu mult, asta era adevarat, insa in bine. Ceea ce insemna ceva extraordinar daca te gandesti. Un om sa isi pastreze aceeasi personalitate, si doar sa o imbunatateasca in timp era un lucru mare.
  
  "Multumesc,"spuse viperina. "Stiam intotdeauna ca si voi faceti parte din familia mea insa ma bucur ca mai e cineva care sa imi spuna asta."
  Defapt, asta era unul dintre obiceiurile lui Lexie in ultimul timp. Voia sa i se raspunda. Daca ea spunea te iubesc, voia un te iubesc inapoi. Daca ea spunea Noapte buna, voia un noapte buna inapoi. Ceva ciudat si totusi firesc pentru varsta ei. Sa stie ca nu numai ea transmite sentimente celorlalti, ci si ceilalti ei.
  
  "Tu cum de ai intrat in randul Devoratorilor?" intreba viperina, curioasa. Isi dadu seama ca Kurt nu ii spusese niciodata motivele lui. La un moment dat avea acel vis maret cu o factiune prorpie, insa se pare ca renuntase la idee. Sau poate o amanase. Sau poate ca inca avea, si Lexie nu stia.

[Kurt F. Malfoy]

• Intrebarea ei il cam pusese in dificultate luand in considerare faptul ca nu stia nici el cu exactitate daca fusese un motiv iesit din comun sau doar dorinta prosteasca de a apartine unui grup,nedorind de obicei sa fie 'gri'. Ori alb,ori negru iar el alesese nonculoarea cea mai calda. Pentru un om caruia ii placea sa picteze,a vorbi despre viata in termeni artistici era cel mai bine dar acum isi dadea seama ca intrebarea ei nu facu decat sa il zguduie,sa zguduie acel mic sentiment de siguranta pe care il avusese.
  
  '' Tata a fost un sustinator al Intunecatilor iar mama mea naturala este casatorita cu un Malfoy deci pot spune ca am asta in sange.'' incerca el sa ii explice,sa o convinga si sa se convinga pe sine la urma urmei '' Imi place ceea ce fac. Stiu ca e o cruzime sa ucizi dar pentru mine a devenit ceva egal cu a te spala pe dinti.'' Era o comparatie rar intalnita dar sincera. Cei pe care ii ucidea nu erau decat mici carii sau urme galbene.
  
  Motivele ei erau mai umane,in cazul lui era doar dorinta de a continua traditia familiei si faptul ca nu se putea vedea in alt loc. Totusi,o intelegea pe deplin si spera ca si ea sa il inteleaga si sa nu judece dorinta lui de a face parte dintr-un grup care ii era atat de drag,atat de familiar.