Dragon blood

[Julieta D. Thibault]

• Ofta scurt si dadu afirmativ din cap la vorbele soimenceii, ramanand putin socata de faptul ca un pui de dragon se afla pe aici si mai exact un pui de Negru Vienez. Nu mai vazuse de mult ani asa ceva, desi dragonii i se pareau cele mai fascinante animale. I placea sa citeasca despre ei si sa-i deseneze, sa afle cat mai multe despre ei..intr-un timp devenise asa si o obsesie dar si o pasiune pentru ea.
  
  Inghiti in sec si se imbarbata pentru a merge in cautarea lui, cine stie poate aveau sa rescrie istoria cu asta. Rase la cuvintele ei, chiar nu avea sa creada asa ceva dar noaptea asta se pare ca se anuntase una destul de furtunoasa pentru cele doua.
  - Sigur, in plus..putem afla mai multe decat ne asteptam.
  
  Calca pe un tufis de acolo si o lua inainte uitandu-se in spate dupa Ema ca sa fie sigura ca o urmeaza. Se lua dupa urmele de sange, se pare ca dragonul era ranit. Inca un punct pentru eseul ei pe care avea sa-l faca sigur. Simti un miros ciudat, dar continua sa mearga asteptand sa vada ce urmeaza. Insa urmele de sange se oprira si se uita in sus observand creatura pe o creanga cum dadu sa cada pe ele. O impinse pe Ema intr-o parte si observa din nou cum creatura fuge.
  - O sa fie o noapte lunga..lunga.

[Ema Snow]

Ema se culese de pe jos, cu ochii mereu intorsi spre silueta neagra.
" Lunga e putin spus, Jul... "
Isi continuara inaintarea, Soimeanca mereu in spatele Cercetasei si cu bagheta pregatita.
Peticul negru se facu din nou vazut undeva in fata, iar Ema o batu usor pe umar pe Julieta. Ii facu un semn scurt si isi continuara drumul. Singura diferenta era faptul ca Ema isi schimba directia cu fiecare pas. Mergea spre stanga si grabea ritmul, astfel incat, destul de curand, ajunse sa fie cu mult in fata Julietei si cu mult in laterala creaturii.
Nu se inselase. Era un pui de Negru Vienez, unul din cei mai mici pe care ii vazuse vreodata. Poate ca nici macar nu avea un an. Parea sa-si concentreze toata atentia pe Julieta. Emei ii veni in minte imaginea unui vanator ce si-a incoltit prada si, intr-un fel, cam asa era. Ajunsese sa fie exact in spatele puiului.
" Usor, amice..." sopti ea, iar dragonasul isi intoarse brusc capul. Incerca sa sara intr-o parte, dar se impiedica si se rostogoli pe pamantul tare. Scancind, isi intinse aripile si coada si isi ridica spatele, privindu-le sfidator pe cele doua eleve.

[Julieta D. Thibault]

• Se pare ca cercetasa era tinta dragonului. Grozav, ce putea fi mai interesant de atat? Ah nu, putea fi faptul ca sa sara pe ea si sa inceapa sa o muste sau mai rau..dar noroc ca bagheta ei era intreaga sau mai bine zis noua bagheta dupa ce il intalnise pe Chase. Isi dadu ochii peste cap amintindu-si de tipul acela care i distruse bagheta unica, care era importanta pentru ea. Observa miscarile dragonului si se apropie la cativa metri de el studiindu-l indeaproape, saracutul sigur se pierduse de mama lui si acum nu stia cum sa reactioneze.
  
  - Sigur s-a pierdut. Continua ea apoi tresarind si ridicandu-se rapid in capul picioarelor cand acesta facu un gest de aparare. Un zambet i aparu in coltul gurii. Puiul de Negru Vienez era genial, arata frumos chiar daca era poate printre cei mai mici dragoni pe care i intalnise pana atunci, probabil nici macar nu avea un an implinit.
  - Saracutul, ar trebui sa facem ceva in legatura cu asta? zise ea observand o rana la piciorusul micului dragon. Se apropie incet cu mana de el fiind calma, caci stia ca daca era calma si animalul era si incepu sa-l mangaie usor pe cap.

[Ema Snow]

Ema ingenunche langa pui si isi puse mana pe solzii lui calzii din jurul gatului. Scarpinand zona cu varful degetelor, asa cum o invatase sora ei, se apleca sa cerceteze rana. Arata de parca dragonul isi prinsese piciorul undeva si trasese cu putere. Soimeanca atinse cu atentie solzii sfasiati, obtinut o tresarire si un sasait din partea micutului.
Se ridica incet si se intoarse spre aripioarele cozii, avand grija sa ramana in raza vizuala a dragonasului. Coada lui era la fel de libera ca a oricarui dragon, fara niciun semn distinct.
" Nu e un dragon de la Sanctuar" anunta Ema. " Nu are niciun marcaj... Niciun numar de identificare... Pun pariu ca e salbatic"
In doar cateva clipe, mana ei era iar pe gatul puiului. Vazandu-se atat de dadacit, dragonasul scoase un sunet asemanator unui tors de pisica, isi inchise ochii si deschise gura. Ema se holba uimita.
" Jul, uite! Nu are caninii dezvoltati"
Cat de mic putea fi puiul asta? Se uita spre rana, apoi spre Cercetasa.
" Cat de mult te pricepi la tratarea ranilor de dragon?" intreba ea cu un zambet si isi invarti bagheta pe degete.

[Julieta D. Thibault]

• Inghiti in sec si mangaie usor puiul de dragon. Ofta scurt privindu-l cu mila sau mai bine zis compatimire. Saracul cine stie unde era mama lui si acum nu stia cum sa se descurce singur, caci pana la un an fiecare pui este invatat de mama sau parintii lui cum sa se descurce. Simti un nod in stomac. Si ea crescuse fara parinti si stia cat de greu e chiar daca ea era un om si el un animal, in fond tot o fiinta cu sentimente era, chiar daca poate la animale nu erau asa dezvoltate ca la un om. O privi pe Ema pret de cateva secunde, zicand:
  
  - Poate e de la Sanctuar, dar si-a pierdut marcajul..daca a fost si prins probabil intr-o cursa. Continua ea studiind animalul din toate partile, ca apoi sa se opreasca cu privirea la rana care era destul de urata. Nu se pricepea ea foarte bine la rani caci cam chiulse de la orele acelea, tipic ei, dar se descurca cat de cat. Isi scarpina obrazul si apoi barbia in semn de intrebare, ce putea face?
  
  Ofta din nou, dar de data aceasta scurt si continua sa studieze rana. Isi scoase bagheta si se ruga doar sa iasa vraja, o indrepta spre rana puiului si zise o vraja in gand ca apoi sa observe cum rana se vindeca incetul cu incetul pana isi revine la normal.
  - Uhm..a mers? zise ea dandu-si mana de la ochi.

[Ema Snow]

Un zambet firav incolti pe buzele Emei in timp ce vedea efectele vrajii Julietei. Ingenunche langa laba din fata a dragonului si ii apuca incheietura subtire cu degetele ei calde. Apasa cu degetul mare solzii micuti si isi misca mana inspre umarul dragonului.
" Ai facut o treaba foarte buna" raspunse ea, continuand sa zambeasca. " Hai puiule, de ce nu faci cativa pasi?"
Privi dragonul in ochi si, pentru o clipa, Ema avuse senzatia ca puiul privea direct in sufletul ei.
" Hai sa aflam daca e de la Sanctuar" zise si isi ridica bagheta. Cu cateva cuvinte murmurate, din varful baghetei tasni un suvoi de lumina alb-albastruie. Se invarti de cateva ori deasupra lor, capatand forma unei bufnite, apoi se inalta in ceruri si disparu rapid din vedere. Artemait scoase un tipat de indignare.
" E mai rapid asa, Artie..." sopti fata.
Soimeanca inca mai privea traseul patronusului cand ceva moale, matasos si foarte cald ii invalui umarul si bratul stang. Isi intoarse privirea pentru a vedea pielea neagra, incoronata de mici vene intunecate. Uitandu-se in cealalta parte, Ema o vazu pe Julieta, iar intre ele puiul de dragon ce le inconjurase cu aripile. Tanara ii scarpina falca.
" Asa iti arati tu recunostinta, micutule?" intreba ea, incet si jucaus. " Sora mea ne va trimite raspuns foarte repede, Jul, sunt sigura."

[Julieta D. Thibault]

• Inghiti in sec si privi gesturile Emei multumita si de raspunsul ei. Ofta scurt si isi dadu mana pe frunte, simtind un aer de mandrie ca reusise. Se pare ca, chiar daca mai lipsise de la orele de curs din diferite probleme mai grave, totusi se descurca in situatiile de fata si era multumita de rezultatele ei. Isi prinse parul intr-un coc lejer si astepta ca soimeanca sa-si termina asa zisa "treaba" so sa fie totul bine.
  
  Simti o caldura si cum cineva o atinge pe umarul si bratul drept. Isi indrepta privirea in directia aceea si observa dragonul care se afla intre cele doua fete si scotea un sunet placut de fericire. Chicoti usor si mangaie pe cap micuta creatura frumoasa.
  - Nu ai pentru ce micutule, sunt sigura ca o sa-ti gasim mama sau de unde vi.
  
  I zambi soimencei, continuand:
  - Sa speram.

[Ema Snow]

Artemait se aseza pe cea mai inalta creanga de unde putea sa priveasca sfidator creatura neagra. Isi umfla penele si isi micsora ochii, aratand comic sub furia aparenta.
Ema se ghemuii, prinjandu-si genunchii cu mainile. Era o senzatie placuta, iar caldura din corpul dragonului era bine venita. Ocazional, isi intorcea privirea si cerceta trasaturile puiului. La un moment dat, Soimeanca se incrunta. Isi intinse mana spre grumazul solzos si ii apuca falca. O intoarse putin si o studie cu atentie. Pufni scurt si ii arata Cercetasei.
" Julieta... Uite aici..."
Ema isi dadu degetul la o parte, lasand la vedere o gaura in forma de romb. Se vedea pielea matasoasa, de un cenusiu intunecat.
" Si-a pierdut solzul..." remarca ea. " Cu cine te-ai batut, micutule?"
Trebuia sa fie rezultatul unei lupte. Ema nu-si dadea seama cum o capcana oarecare putea sa rupa solzii tari ai unui dragon, exceptand ghearele sau coltii unui alt dragon.
Dupa o asteptare ce paru fara sfarsit, sclipirea de pe cer ii atrase atentia. O lebada argintie si gratioasa ateriza in fata lor, facand dragonul sa se retraga. Patronusul vorbi, iar Ema recunoscu vocea surorii sale, Dawn.

[Julieta D. Thibault]

• Ofta scurt. Oare de ce presimtirile ei mereu se adevereau? Mereu simtea un nod in stomac cand avea sa se intample ceva rau si de cele mai multe ori chiar se intampla, cu sau fara voia ei. Isi indrepta privirea in sus, observand cum norii negri incepeau sa capete forme ciudat. Se incrunta instantaneu, stiind ca avea sa ploua cat de curand. Apoi brusc isi reveni la pozitia initiala si se uita la Ema care i arata o gaura in forma de romb, micutul dragon isi pierduse un solz.
  
  - E prea mic sa se bata, in plus..nu ar avea nicio sansa in fata unuia mai mare ca el, in concluzie..nu nu s-a batut, continua ea in gluma sperand ca Ema sa nu se supere la remarca ei, insa asta era parerea ei si nu avea sa si-o schimbe. Inghiti in sec privind-o pe soimeanca si apoi o sclipire pe cer o facu sa-si puna mana la ochi. O lebada argintie ateriza fix in fata lor, doar la cativa metri de unde se afla Julieta si Ema. Dragonul se retrase iar cercetasa ajunse langa el mangaindu-l, aratandu-i ca nu avea de ce sa se teama.
  
  - Ce spune?

[Ema Snow]

Ema ridica din umeri. Vazuse pui de dragoni ce se luau la trante din vreme, dar nu o putea contrazice pe Julieta. Isi propuse sa se documenteze cand toata povestea se va sfarsi.
" Nu avem niciun pui de Negru Vienez la Sanctuar, asa ca nu avem vreunul lipsa. Imi pare rau, Emm. Oricum, voi incerca sa iau legatura cu alte unitati, poate le lipseste lor. Daca aflu ceva, te anunt."
Patronusul-lebada disparu intr-un norisor argintiu, iar Soimeanca ofta.
Se fataii de cateva ori incoace si incolo, cu privirea pironita in pamant si cu mainile incrucisate la piept. Aproape ca simtea rotile mintii vibrand cu galagie, cu mult tamtam, dar fara efect.
Intr-un final, Ema se aseza iar langa Julieta si puiul de dragon - primind un alt tipat plin de invidie din partea bufnitei sale - si scoase din buzunar o carticica mica, de un verde pal, insemnata cu litere ciudate. Ema incepu sa o rasfoiasca frenetic. Cauta cuvinte precum dragon sau pui, insa nu stia cat de bine era sa faca o vraja in limba veche.
" Ce facem, Jul?" intreba ea moale. " Nu cred ca daca ii chemam mama, aceasta chiar ne va auzi..."