Dragon blood

[Julieta D. Thibault]

• Dadu absenta din umeri, ce sa faca? Nu stia, nu avea nici o idee, parca venisera Dementorii si i stersera memoria si uitase totul. Isi scutura capul si apoi privi de jos in sus, nu exista nici o cale de iesire rapida si daca ar fi incercat sa fuga de dragon, ei bine erau ca si moarte. Atunci ar fi dovedit faptul ca il furasera, desi nu era asa. "Haide, Julieta, gandeste.." Murmura ea in gand incercand sa gaseasca o solutie plauzibila si sa ajunga cu bine acasa.
  - Uhm...nu stiu, daca am incerca sa-i explicam dragonului ar fi o solutie, dar nu ne intelege. Din nou trebuie sa apelam la vraji si sa gasim limba straveche care ne poate ajuta sa vorbim cu mama-dragon."
  Zise ea dand absenta din umeri, daca soimeanca avea alta idee cercetasa era gata sa o asculte, nu gasise alta solutie. Nu putea gandi repede in solutiile de urgenta, ea mereu analiza un lucru mai multe ore si apoi actiona, acum nici cinci minute nu veau la dispozitie. Observa ca dragonasul se uita dupa ele si se ruga sa nu vina aici, macar pana incercau sa faca vraja aceea.
  - Alta idee?

[Ema Snow]

Ema se uita o clipa lunga la chipul Julietei. Si zambi usor.
" De fapt, chiar e o solutie buna. Si cum momentan suntem in pauza de idei, nu vad ce putem risca sa o incercam."
Isi scutura capul si scoase iar carticica mica si veche. Dumnezeule, cat si-ar fi dorit sa stie mai bine limba veche! Cat ar fi vrut sa nu-i tremure genunchii de fiecare data cand se gandea ca putea face o greseala gramaticala si totul s-ar fi dus pe apa sambetei!
Rasfoi cartea cu infrigurare.
" Gehieran me, ligdraca?" intreba Soimeanca incruntata. Probabil ca daca ii dadeau de inteles ca ii cunosteau puterea, aveau o mica sansa. Continua cu accente nesigure. " Wit cunnian helpan eower bearn"
'Asculta-ma, dragon plin de foc. Noi doua am incercat sa-ti ajutam puiul'
Ema isi ridica privirea spre Julieta.
" Cred ca asta e... Ii dam o incercare?" intreba pe un ton jos.
Si apoi auzira un scheunat jucaus. In mai putin de doua secunde, Dino se posta in fata lor, cu un zambet dragonesc imens.

[Julieta D. Thibault]

• Dadu absenta din umeri. Daca chiar era o solutie buna atunci sa-i de-a bataie. Avea nevoie sa scape odata de acolo, sa mearga undeva acasa sau sa stea la semineu cu o ciocolata calda in mana si sa depaneze amintiri, ori ceva de genul.
  - Ei bine, atunci sa-i dam bataie, nu mai avem mult timp pana mama-dragon isi va lua talpasita catre noi si ne..va manca de vii! Murmura cercetasa ingrozita.
  Bine, asta era o moarte lenta si dureroasa insa ea nu voia sa moara, era prea tanara. Nu avea sa-i lase in urma pe Ivy, Artimei si toti ceilalti la care tinea, nu avea sa fie ea atat de slaba.
  Tinea cartea aceea ce scotea un praf imens, in timp ce soimeanca citea cuvinte in limba straveche. Indeparta cu o mana praful ce era pretutindeni, ura acel praf, ura acel praf again si again.
  Isi dadu o mana prin par si observa ca dragonul-mama se apropie incet, fara sa le sperie si observa cum si Dino se posta in fata lor, cu un ranjet de dragon imens si incepand sa de-a din coada.
  Ii ingheta inima in vene insa incerca sa ramana calma pe cat putea.
  - Si acum?

[Ema Snow]

Ema nu-i raspunse, blocata sa se holbeze la dragonul urias.
' Aledfyr. Categoric Aledfyr' gandi Soimeanca un nume pentru mama puiului. Era prea fioroasa, prea plina de flacari ca sa nu-i dea chiar numele de Foc.
Dragonul isi opri pasul, uitandu-se spre cele doua cu ochii mijiti. Isi apropie capul urias de Julieta, adulmecand-o scurt. Se intoarse apoi spre Ema si facu acelasi lucru. Soimeanca isi simti parul fluturandu-i scurt pe umeri in fata curentilor calzi de aer.
Mama lui Dino le mai privi cateva secunde, apoi fata ei se destinse in ceva ce parea sa fie un zambet. Nu era plin de voiosie, asa cum era al lui Dino, dar avea ceva mult mai profund in el. Isi lipi varful botului cald de fruntile celor doua fete. Ema tremura cand ii veni randul, simtind solzii matasosi si calzi. Mama se retrase cativa pasi, privindu-le lejer pe cele doua.
Asteptara. Si asteptara. Si iar asteptara, dar nimic nu se intampla. Ema isi permise sa clipeasca si elibera o respiratie pe care nu si-a dat seama ca o tine. Isi intoarse usor capul spre Cercetasa si schita un zambet.
" Cred ca a inteles..." sopti fata. " Dumnezeule! Cred ca a inteles!"

[Julieta D. Thibault]

• Observa ca soimeanca se blocase din cauza dragonului urias. Si pe buna dreptate o facuse,cine nu ar fi facut-o? Inghiti in sec si simti cum i se pune un nod in stomac, urca in sus si se opreste in gat. Nu mai putea respira bine, avea rasuflul sacadat si bataile inimi deveneau din intense in maxime.
  Incerca sa-si pastreze calmul, nu avea sa fuga acuma, nu? Nu dupa ce se chinuise sa vorbeasca limba straveche si sa i explice mamei-dragon ca nu i sechestrase puiul, ci il ajutase.
  Cand dragonul isi opri pasul si isi apropie capul urias de cercetasa, adulmencand-o scurt, i venea sa tipe, insa incerca sa se calmeze si cand isi lipi varful botului cald de fruntile amandurora. Tremura de-a binelea, nu aveai cum sa nu tremuri cand era ditamai dihania langa tine.
  I simti solzii si se linisti ca apoi sa astepte, sa astepte si din nou sa astepte. Dadu afirmativ din cap si observa cum dragonul pleaca alaturi de pui dar nu inainte ca brusc langa el sa apara doua coliere, unul cu smarald rosu si altul cu smarald albastru. Cel rosu il puse la gatul Julietei, iar cel albastru la gatul Emei. Cercetasa multumi cu un gest din cap privind-o pe mama-dragon, apoi pe pui si apoi pe Ema.
  Pe coliere era inscriptionat cu litere boldate, italice si frumoase " De fiecare data cand aveti nevoie de ajutor, chemati-ma."

[Ema Snow]

Ema lua colierul cu albastru si il cantari in mana inainte sa si-l puna la gat. Ingenunche inaintea mamei.
' Multumim! Si mult noroc amandurora! Ai grija de tine, Dino!' gandi Ema, nu foarte sigur daca dragonii puteau citi ganduri.
Dino isi intoarse capul si mirosi aerul. Se apropie de ele si le privi cateva secunde. Isi puse botul lucios pe umarul Soimencei ingenuncheata si ii atinse obrazul cu varful nasului. Ema il imbratisa si il scarpina la baza cefei. Cu o miscare tacticoasa, fata isi scoase una din bratarile impletite de la mana dreapta si i-o agata lui Dino de urechea stanga care se scutura scurt la atingerea fetei.
Micul dragonas se desparti de ea si se duse langa Julieta. Soimeanca zambi in timp ce-i privea. Putea intelege atat de bine sentimentul ce plutea in atmosfera.
Ema se trezi brusc cu privirea inlacrimata. Ce Dumnezeu! Rase delicat si isi scutura capul. Da, avea sa-i duca dorul micutului nazdravan. Undeva deasupra, Artemait scoase un ciripit jalnic.

OOC: Jul, il inchidem?

[Julieta D. Thibault]

• Se uita la colierul ei rosu si dadu un deget peste el observand cum straluceste imediat. Il puse la gat si observa cat de bine i se potrivea, la fel si Emei. Erau fix culorile casei: albastru pentru Ochi-de-Soim si rosu pentru Cercetasi, se pare ca dragonul pe cat de mare era pe atat de inteligent.
  Dadu din cap afirmativ la vorbele soimencei si le ura si ea mult noroc amandurora si observa cum Dino incepu sa le miroase, sa se apropie de ele si cand ajunse la Julieta il mangaie dupa urechi si la ceafa acesta scotand un sunet de fericire.
  Zambi si apoi ofta scurt, se atasase de micutul animal dar macar avea medalionul care le aducea aminte de el, cel putin pentru o vreme. Ofta scurt si isi scoase bagheta si i sterse lacrimile Emei cu o batista.
  - Cred ca e timpul sa ne retragem, mai e o ora pana la rasarit. Zise ea si cu o rotire de bagheta amandoua ajunsera acasa.

OCC: Dap><

Edit By Raizen

Galeoni
Ema Snow - 180
Julieta A. Thibault - 190


Topic Closed !