Past and Present Dangers

[Ema Snow]

Ema aproba cu un zambet larg si chiar chicoti la tonul serios al prietenei sale. Era un chicotit vioi, ce te facea sa te relaxezi. Apropo de chicotit... In mintea Soimencei aparu zambetul tamp si cantecul mereu hm-it. Gandurile ei se invarteau in jurul unui singur nume: Rovial. Si apoi o trasni realizarea, facand-o sa izbucneasca intr-un ras mai mult decat isteric.
Dupa ce se potoli putin, Ema se intoarse spre Rose, ridicand o spranceana atotstiutoare. Cum de nu-si daduse seama mai devreme?! Era atat de evident acum.
" Rovial..." murmura Ema. " ROsalie VIvienne ALden! Deci tu esti Rovial!"zambi Soimeanca.
Presupunand ca nu zisese ceva cu prea mult sens, chicoti iar, apoi dadu explicatia necesara.
" Il stii pe Hawkeye? Tot balmajeste despre Lady Rovial. Iti jur, cand vorbeste despre ea, ii sclipesc ochii si zambeste mai larg ca niciodata. Si oricum e destul de destept incat sa nu creeze probleme."
Se uita spre Rose cu un zambet siret.
Ema ii oferi putina intimitate. Privi spre cer, apoi incerca sa patrunda intunericul padurii cu mintea. Povestea celor doi, daca exista intr-adevar o poveste, nu o privea, dar tanara nu se putea abtine sa nu se simta fericita numai de idee. Rose ii era ca o sora, Hawk ca un frate.
Isi relaxa musculatura spatelui, tragandu-si picioarele la piept. Umarul o incomoda pentru o clipa, dar dupa atatea luni de practica, Ema nu se trada nici macar printr-o strambatura.
Aerul vibra. Avea sa sa intample ceva, iar Soimeanca se intreba daca nu cumva avea sa ploua iar. Nu prea ii placea ideea de a trebui sa se retraga in castel. Nu acum. Isi freca fruntea si isi ridica iar privirea. Ema se gandi serios... Trecutul... Mereu lasase urme. Si daca zgarietura pe care i-o facuse bufnita lui Porrin disparuse, atunci cicatricea de pe degetul ei de cand cu unicornul din padure nu. Iar acum, intr-un mod ciudat de a o spune, tot din cauza lui avea probabil sa capete o cicatrice pe spate. Da, sigur, vanataile se vindecau, taieturile de asemenea, dar persoanele pe care le vazuse murind... Robert Cannes... Falsul Devorator ucis fara mila chiar in fata ei, doborat din cateva miscari lase pe la spate. Ema tremura si-si privi mainile. Inca mai avea senzatia sangelui lui Cannes pe degetele sale, desi trecusera aproape doi ani. Isi scutura capul. Naiba sa-l ia pe Porrin! Bloca toate gandurile si se intoarse sa-i zambeasca lui Rose, mult mai linistita si mai relaxata decat cu doar o clipa inainte.

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie se blocase pe moment si era aproape sigura ca inrosise. Uof, doar ei i se putea intampla asa ceva. Hawkeye .. cum sa nu il stie? Il vazuse o singura data pana atunci, dar deja parca facea parte din viata sa, iar acum afla ce? Ca ii vorbea Emei despre ea. Ii venise sa rada, dar acum era mult prea preocupata sa ii puna intrebari prietenei sale. Ii observase zambetul siret si era aproape sigura ca insinua ceva, ca deja isi facuse scenarii in minte. Ooopsic. Nu stia daca sa spuna sau nu cum si unde il cunoscuse. Brusc se simtise vinovata. Cum sa nu ii spuna? Trebuia sa stie inca din acel moment. Doar ii era cea mai buna prietena si pana acum nu avusese secrete fata de ea. De ce acum ar fi avand? Chicotise scurt si trase aer in piept. Avea sa urmeze o scurta poveste ..

"Bun, pai e destul de complicat si nu prea. Stii unde ma linistesc eu cel mai mult cand sunt suparata sau agitata, unde ma relaxez, vin sa meditez,nu? Yep, la lac .. ei bine, exact asa s-a intamplat si intr-o seara. Am venit langa apa si l-am observat. Era singur Hawk .. si si-a facut curaj si mi-a vorbit. In acea seara m-am simtit atat de bine alaturi de el cum nu am mai fost demult. Chiar am ramas uimita fiindca abia atunci il cunoscusem. Ma cunosti si stii ca sunt o fire deschisa, dar cu unele retineri, totusi. Intr-un mod ciudat, insa, fata de el nu am avut asa ceva. A fost .. magic. M-a facut sa rad cand eram mai suparata, m-a facut pur si simplu sa ma simt in largul meu." Trase din nou aer in piept . Avea nevoie de o pauza, de fapt mai bine spus avea nevoie de parerea prietenei sale. Ii surprinse chipul plin de uimire. Doar ea stia ca nu vorbea des astfel Soimeanca. Rase, dar se oprise. Chiar voia sa stie ce avea sa spuna Ema despre toate acestea. Si da, s-au intamplat multe in timpul in care a fost plecata, mult prea multe...

[Ema Snow]

Ema o privi oarecum surprinsa o clipa. Se destinse printr-un zambet.
" Stii, in primul an, cand eram Sefa de Casa, Hawkeye obisnuia sa fie unul din farsorii Casei. Presupun ca, de cele mai multe ori, ma gandeam serios sa-l pocnesc. Dar el a crescut si asta s-a schimbat. Oricum..." puse Ema mana pe umarul tinerei. " E un baiat de treaba. Poate cam aiurit uneori, dar loial"
Si zambi iar, amintindu-si cum se invartea Colin pe scarile din turn, cantand in liniste despre Rovial.
" Asa cum il stiu si asa cum te stiu pe tine, cred ca l-ai privit o data si l-ai dat peste cap"
Chipul Soimencei deveni solemn, privind-o pe Rose cu mandrie. Zambi iar bland si se rasuci pe bustean, astfel incat sa fie cu fata spre ea. Incercase sa-i dea de inteles prietenei sale cat de mult se bucura si ca spera ca situatia sa se incheie cu bine pentru toti.
Ema se simtea de parca astepta, desi ce anume, nu-si dadea seama. Poate ca era din cauza tensiunii din aer, poate ca i-ar fi placut sa mai afle cate ceva de la Rose. Simti un mic junghi de vinovatie. Pierduse atatea lucruri si intamplari din viata prietenei ei. Desigur ca, in timp ce ea balabaia prin Irlanda, toti cei de la Hogwarts aveau propriile lor probleme si evenimente.

[Rosalie Vivienne Alden]

Voia sa ii mai povesteasca Emei,dar purul adevar era ca nu prea avea ce. Adica doar ce il cunoscuse pe Hawkeye si ei bine, da: incepuse sa ii placa. Oh, acum se simtea putin jenata, dar si intrigata. "Lady Rovial" . Sa fim seriosi .. de fapt,da,ii placea. Chicotise usor si se uitase catre prietena sa Soimeanca. Stia ca astepta ceva, la cat de bine o cunostea putea sa bage mana in foc pentru faptul ca mai astepta cateva noutati.
"Ei,da! Emm, imi place de el. Ti-am mai spus. Nu stiu cum, dar pur si simplu m-a facut sa ma simt atat de bine din prima cum nu a reusit decat Jake." Facuse o pauza fiindca se intristase enorm. Viata ei ar fi fost acum atat de diferita daca nu ar fi murit logodnicul sau. L-a iubit enorm,dar poate asa a fost sa fie. Hm, sa continuam .. "Si nu stiu daca l-am fermecat,dar am avut impresia ca intr-adevar si el ma place. Nu stiu ce sa fac si ce sa cred. Doar stii ca am nevoie si de parerile tale sincere si de sfaturile tale nici nu mai zic .. Tu cam ce crezi despre povestea asta? Avem o mini-mica sansa?" Incepuse sa rada. Probabil o luase pe fata prea din scurt, dar nu fusese cu intentie sau .. poate putin da.
"Emm, ce te-ai blocat asa? I need your opinion .. now or never" , adaugase ea luand-o ca pe o gluma. Spera ca Soimeanca stia sa se distreze pe aceasta tema si nu sa se supere pe Rosalie pentru ca .. insista cam mult.

[Ema Snow]

In ciuda cuvintelor lui Rosalie, Ema continua sa o priveasca fix, parca nereusind sa-si gaseasca cuvintele. Gandurile ei capatara o viteza incredibila in timp ce rasucea iar si iar evenimentele la care luase parte si fusese martora la cuvintele celor doi. Raspunsul o lovi cu mai multa forta decat si-ar fi imaginat, iar nemiscarea ei se pierdu intr-un raset puternic. O bufnita caraii undeva deasupra lor.
" Rose, hai sa-ti spun sincer. Oricat de energic poate parea, Colin are nevoie de o sita pentru sentimentele lui. Se impiedica de multe ori, dar niciodata nu cade, ca sa zic asa. Probabil ca nu a indraznit sa zica ceva pana acum pentru ca... nu stiu, poate e ceva nou pentru el. Dar pun pariu ca data viitoare cand va veti vedea, va avea suficient curaj sa faca ceva."
Soimeanca zambi stramb, dar plina de afectiune. Cu o miscare meticuloasa, isi aseza mainile in poala si isi imbarliga degetele, privindu-le in timp ce vorbi.
" Asa, raspunsul la prima ta intrebare. Eu cred ca povestea asta e abia la inceput si, momentan, soarele pare sa rasara. Daca ai doar un strop mic de rabdare, sunt sigura ca vei fii, veti fi rasplatiti. Iar a doua intrebare... Ei bine, nu. Nu cred ca aveti o 'mini-mica sansa'. Cred ca e vorba de mai mult de atat."
Ema isi ridica privirea ca sa intampine ochii lui Rose si zambi delicat.

[Rosalie Vivienne Alden]

Nu stia de ce,dar se entuziasmase brusc. Nu putea sa spuna ca s-a indragostit sau orice chestie de acest gen, dar pur si simplu s-a atasat repede de el, iar cuvintele Emei parca ii spuneau sa mearga mai departe. Totusi era intrigata. Voia sa o intrebe cum de nu il vazuse pana acum prin Turn, avand in vedere ca era un coleg destul de vechi. Izbucnise in ras . Ea chiar nu stia in ce an era. La ea mereu era o poveste complicata, ca de exemplu si cea de acum. Se reintoarse la scoala pentru a repeta anul sapte, desi il mai facuse odata. Poate pentru unii ar parea ridicola aceasta actiune, dar pur si simplu nu se putuse desparti de Hogwarts. Aici isi traise mare parte din viata, aici avusese parte de mii si mii de intamplari fericite sau nu prea. Aici si-a regasit marea dragoste,care apoi avea sa devina doar o amintire, aici si-a regasit sora demult pierduta, aici si-a facut cei mai multi si adevarati prieteni, aici a ajuns sa-si faca o cariera ca profesoara, dar totodata .. aici a avut parte de multa suferinta.
"Porrin.." , rostise in gura mare, dar tresarise cand realizase ca il numise din nou. Pur si simplu o bantuia memoria lui.

[Ema Snow]

" ... E istorie" continua Ema pe un ton jos. Isi scutura capul intr-o miscare aproape brutala, iar suvitele de par ii lovira obrajii cu un sunet surd. " Nu, Rose, nu merita"
Dar oare era adevarat? Ema nu stia ce sa mai creada. Nasul ei ii ocupase o parte mare din amintirile din ultimii ani. Il ura pentru toate lucrurile prin care trecuse datorita lui. Atata suferinta, atatia oameni morti, atata tradare... Soimeanca inca tremura cand isi amintea de noptile tarzii in care se strangea intr-o minge langa pat si incerca sa pastreze toate bucatelele ce o alcatuiau. Dar pe de alta parte, unde ar fi fost viata ei acum daca nu exista Porrin? Da, Rosalie ii era o prietena draga si inainte de toate astea, dar legatura dintre ele se intarise mult mai mult din cauza crizelor de tragedie. Da, un prieten foarte drag Emei plecase de la Hogwarts din cauza nasului ei, dar tot datorita lui Porrin, Soimeanca avusese ocazia sa-l cunoasca. Legaturile ei cu lumea exterioara pur si simplu explodasera. Multi le ofereau ajutorul sincer. Legaturile cu propria ei minte si cu insasi fiinta ei evoluasera mult mai repede decat s-ar fi asteptat. Invatase sa lupte asa cum se cuvenea in anii negri. Invatase sa priveasca cu ochi reci si sa fie neutra, dara sa se piarda in intunericul distantarii. Invatase ca fiecare clipa din viata merita tot efortul. Invatase compasiunea si deopotriva ura. Datorita lui Porrin, Ema isi cunostea limitele, atat cele fizice, cat si cele psihice, iar taietura aproape vindecata de pe umar statea marturie.
Ema isi scutura iar capul. De data asta se incrunta. Tensiunea din aer... Parea mult mai puternica acum. Presupuse ca era doar imaginatia ei.

[Rosalie Vivienne Alden]

De ce mereu trebuia sa existe numele "Porrin" in aproape orice discutie a lor? Se simtea pur si simplu constransa. Nu stia daca era cuvantul potrivit. Ah,nu! Nu era .. De fapt nici macar nu putea sa gaseasca un cuvant potrivit pentru ceea ce simtea,ce credea, se saturase de-a dreptul de acest om, de acest subiect. Simtea o greata continua. Si totusi .. de bine, de rau invatase multe datorita lui si castigase mult. Pierderile nu se mai pun, caci erau imense. Isi castigase prieteni .. Se uitase la Ema si realizase ca practic isi castigase o sora, apoi isi amintise ca isi recastigase si adevarata sora, pe Ginny. A castigat experienta de viata si in lupta, a invatat pur si simplu de la unchiul sau cel rau cum sa te descurci impotriva celui care-ti vrea doar moartea. Inchise ochii si mii de amintiri ii venisera in minte. Pe unde nu fusese si cu cine sa il caute pe acel nemernic? Iar apoi .. cea mai mare lovitura: sa afle ca i-a fost sotul matusii sale, iar toata ura a pornit de la un nimic .. faptul ca sotia lui era insarcinata si a murit in accident in timp ce se indrepta catre Rose,catre parintii ei .. o ura de om bolnav! Atat putea sa spuna.
"Da,Emm,e istorie si sper sa si ramana asa" , rostise Rose terifiata de unele amintiri.

[Ema Snow]

Ema aproba cu un zambet si isi inchise ochii. Isi lasa mintea sa se piarda pur si simplu in noapte. Meditatia se dovedise ceva util in ultimele luni, iar inceputul unei meditatii o relaxa foarte repede. Asa ca asculta si se lasa purtata de simturi. Nu vedea nimic, dar isi imagina o gramada. Asculta vantul moale printre frunze si tipatul indepartat al unei cucuvele. Inspira adanc si expira incet. Racoarea noptii era placuta, iar Ema o simtea strabatandu-i pielea, incercand slabita sa-i ajunga in oase.
Negrul din spatele pleoapelor ei inchise se lumina brusc, devenind aproape alb. Soimeanca isi deschise panicata ochii, dar se vazu nevoita sa-i inchida iar, orbita de albul din exterior.
DRUNG!
Sunetul era asemenea unui tunet ce loveste deasupra: puternic, brusc si asurzitor. Isi intinse mana si intalni antebratul cald al lui Rose, iar lumina paru sa revina la normal. Ema isi deschise ochii incet, cautand chipul prietenei sale. Era terifiata, caci nu intelegea ce tocmai se intamplase, iar Ema nu suporta sa nu inteleaga.
Isi misca gura ca s-o intrebe pe Rosalie ce s-a intamplat, insa se gasi incapabila sa articuleze vreun cuvant, privirea ei alunecand peste umarul lui Rose, departe, spre poiana mica aflata la cateva sute de metri. Si desigur, la cele doua trupuri mici intinse pe podeaua padurii.

[Rosalie Vivienne Alden]

O durere de cap, un pocnet deasupra ei si inchise ochii in secunda doi lesinand. Ce Dumnezeu se intamplase? Doar nu simtise nicio lovitura puternica si stia ca doar Ema era langa ea. Statuse cateva minute intinsa acolo sau cel putin asa i se paruse ei, iar cand deschise ochii abia o revazuse pe prietena sa langa ea. Ii venea sa injure, dar nu era in stare nici macar asta sa faca. "Emm, ce se intampla?" , rostise Rose cu jumatate de gura, dar in acelasi timp era extrem de speriata. Se intorsese intr-un final in spate urmandu-i gestul colegei sale. Observase ca ii aratase cu degetul incolo. Chicotise. Erau doua fetite. Brusc, zambetul ii disparuse de pe buze. Cea micuta si blonda semana enorm pe ea, de parca ar fi fost fiica ei , doar ca ..parea moarta sau lesinata. Cine putea sa fie? Iar cea de langa ea avea trasaturile Emei. Asa parea de la departare, trebuiau sa se apropie de ele. Se simtea ciudat in acest moment, de parca i-ar fi disparut o parte din corp, dar definitiv.. Nu asa. Se uitase din nou catre Soimeanca, insa era prea tarziu, deoarece aceasta fugise catre cele doua fete, astfel urmandu-i si Rose exemplul.
Era curioasa, atat de curioasa ...