Past and Present Dangers

[Ema Snow]

Ema ingenunche langa micuta satena si simti imediat nevoia de a se indeparta.
'Oh, nu... Nu nu nu nu nu! Asta e asa de rau!'
Era acolo, chiar in fata ei, dar nu parea ca Ema pricepea. Avusese si ea o astfel de bluza verde cand era mica. Era una dintre preferatele ei. O purta de fiecare data cand varul Tony venea la ea. Nu conta acum. Soimeanca se apleca peste satena si verifica pulsul celei blonde. Isi indrepta atentia spre cea mai apropiata de ea.
" Sunt in viata!" anunta Ema cu o voce mica si tremuratoare.
Mana ii aluneca de pe gatul micutei, insa se opri cand ceva argintiu sclipi. Cu un deget lung si subtire, Soimeanca trase deasupra bluzei lantisorul si pana argintie ce atarna de el. Intoarse pandantivul, iar modul in care i se potrivea pe degete era extrem de familiar.
Isi ridica privirea spre Rose, speriata si inca destul de confuza. Bine, situatia era destul de clara, dar... cum se intamplase asta? Si cat era de adevarat?
" Rose... Uite..." murmura Ema. Isi deschise palma dreapta pentru a arata pandantivul fetei, iar mana stanga o duse la propriul ei gat, scotand de sub gulerul camasii o replica identica. Era darul ei de la Dawn, atunci cand sora sa venise in prima vacanta de la Hogwarts.
" Sunt... noi... Adica noi suntem ele... Adica..."
Cuvintele i se oprira in gat si se uita iar la fetita lesinata de langa ea.

[Rosalie Vivienne Alden]

Dar .. asa ceva era practic imposibil. Ei bine, era extrem de constienta ca se afla intr-o lume magica, dar nici chiar in acest hal. Totul era mult prea mult pentru ea, era exagerat. Deja se simtea intr-un film ridicol de Incuiati, unul de ..hm, comedie parca ii zicea. "Dar asa ceva nu se poate, Ema. Poate ne joaca noua mintea feste" , rostise Rosalie pe o voce destul de puternica, lucru care o uimise pe colega sa. Degeaba! Deja incepea sa cedeze nervos, nu se mai putea abtine de la unele lucruri .. Privise din nou catre acea blonda si observase cum isi deschise ochii. Incredibil, erau ai ei! De fapt ai mamei sale .. o privise mai indeaproape si gasise semnul de la gat pe care il avea si ea. De fapt .. tot ea inca si acum. O cautase din priviri pe Soimeanca si tremurand se gandea la ce putea sa ii zica.
"Ok, asta este intr-adevar ciudat, dar cred ca ai dreptate. Adica .. wow! Suntem noi,dar mici. De ce tocmai acum au reaparut in viata noastra de ..acum? Adica am reaparut. " Era de-a dreptul disperata si nu stia ce mai putea sa spuna.
"Buna." , rostise Vivienne cea mica.

[Ema Snow]

Ema auzea ca prin ceata. Nu se putea convinge ca sa-i raspunda lui Rose.
O voce mica si ridicata se facu auzita, iar ochii Soimencei fulgerara spre fetita blonda. Se trezi privita de o pereche de ochi caprui, calzi si luminosi, asa cum se obisnuise sa vada de fiecare data cand se uita la chipul prietenei sale de suflet. Nu putu sa zica nimic. Chiar nimic.
Un mormait ii ajunse la urechi si privirea i se intoarse spre propria-i copie. Fetita se incrunta, iar ochii i se deschisera usor. Ema tresari vizibil si la fel paru ca face si cea mica. Ochii aia verzi trezeau senzatia unei amintiri pierdute de care Ema nu se mai putu scutura.
Cele doua se privira fix pentru cateva secunde. Apoi, foarte incet, fetita se ridica in sezut. Cu o viteza incredibila, se dadu in spate, oprindu-se abia cand se lovi cu spatele de Rosalie. Privirea ei speriata nu parasi nicio clipa ochii Soimencei.
" Cine esti?" intreba Ema destul de bland. Sau cel putin asa credea, pana cand micuta satena isi incolaci mainile in jurul taliei lui Rose.
" Sunt... Eu sunt Ema..." sopti micuta aproape strangulat.

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie ramasese uimita. Cine era acea micuta care se apropiase brusc de ea? Nu mai incapea nicio indoiala. Era clar ca era micuta Ema, deoarece prinsese atat de repede curaj sa vina langa Soimeanca. Ea doar cu Ema se imprietenise atat de repede. Inchise ochii incercand sa se concentreze. Aham,ok, avea de gand sa le faca jocul. "Stai cuminte, mititico. Nu te speria, nu-ti va face nimeni rau. Imi pare bine de cunostiinta, Ema. Eu sunt Rosalie. " O scurta pauza urmase, dupa care blondina izbucnise intr-un chicot usor si un zambet placut alaturat de o voce impresionata : "Hei,te cheama ca pe mine" Se uitase din nou catre buna sa amica. Nu mai aveau nevoie de nicio alta vorba. Erau leite lor, aceeasi voce, doar ca putin mai joasa, aceleasi semne, aceiasi ochi, aceleasi nume.
"Incredibil, parca am fi intr-un film." , soptise catre Ema cea mare, dar nu stia daca era un film bun sau unul de groaza . Era de-a dreptul uimita de ceea ce se intampla in jurul ei si chiar se intreba in continuare daca viata mai avea de gand sa ii faca multe surprize. Pana la douazeci de ani trecuse prin multe si nu stia cat mai avea de gand sa reziste..

[Ema Snow]

Ema pufni.
" Un film prost de comedie, nu?" rase ea cam fara vlaga.
Era oarecum indignata de faptul ca ea, ma rog, mica ea, fusese speriata de versiunea adulta. Toata gandurile erau derutante.
" Trebuie sa gasim o metoda sa nu ne mai incurcam intre noi..." murmura Soimeanca si se uita spre satena cum isi muta privirea de la ea la Rosalie si la mini-Rosalie.
Ofta lung si isi intinse mainile spre ea.
" E ok. Poti avea incredere in minte. Stii asta, nu? Eu sunt Ema. La fel ca tine... " Nu era foarte sigura cat de mult ar intelefe micutele daca le-ar spune pe fata toata situatia. Cel putin nu acum. Stiau, in mare, cum aveau sa se comporte, insa Soimeanca considera ca inca sunt putin socate - sau poate mai mult - de ce tocmai se intamplase.
Cu ochi nesiguri, micuta se desprinse de Rose si inainta sovaielnic spre tanara. Ema isi incolaci mainile in jurul copilei si o ridica in brate. Fetita statu o clipa blocata, apoi se agata cu bratele de gatul Soimencei.
" Viv... " sopti tanara spre prietena ei matura.

[Rosalie Vivienne Alden]

Era confuza, extrem de confuza. Nu mai stia in ce parte sa se indrepte si daca sa discute cu cele mici sau nu. Ei i se parea un non-sens. Adica cum puteai vorbi cu tine, doar ca .. atunci cand erai putin mai mica? Totul era cel putin ciudat! "Fetelor, cum ati ajuns aici, cam ce ati vrea sa faceti pe aici, mai bine spus? " , rostise Rosalie, insa apoi isi inghitise cuvintele in sec. Fusesera doar doua intrebari pentru micute, dar deja parea cam mult pentru ele. Se uita de la una la alta intrebandu-se oare cati ani aveau pe atunci. Inchise ochii, apoi avusese un deja-vu . Deschise ochii si observase rochita turqoise de pe micuta Rose. Stiuse. Avusese exact sapte ani. Venise in viitor Vivienne de la ziua ei .Se uitase catre amica sa Ema simtind ca avea nevoie de un sprijin, dar nu stia ce sa ii spuna. Pur si simplu se uita .. in gol. Privise catre centrul padurii interzise. Stia ca era periculos pentru fete, deci le chemase in afara sa si.. minune, ciudatenie! Nu puteau iesi.
"Emm,observi asta?" , strigase Soimeanca, apoi putin mai soptit: "Magia nu le lasa sa iasa de aici.." Era totul ca intr-un film de groaza, de aceasta data. Ei bine, cele doua erau mai mult decat obisnuite..deci ..nu ar fi neaparat o problema.

[Ema Snow]

Era un vis. Era o iluzie. Era o realitate. Era orice si nimic in acelasi timp.
Ema isi focaliza privirea pe Rosalie cand aceasta ii striga numele, iar fetita din bratele ei isi ridica capul. O puse jos, dorindu-si o conversatie intre patru ochi cu Rosalie. Fetita statu o clipa locului, privind-o cu ochi mari pe micuta Rose. Ca din senin, mainile mini-copiei-Emei se prinse de piciorul Soimencei, tinand strans.
Ema ofta, usor exasperata. Totul era atat de haotic, iar ei nu-i placea haosul!
" Mai intai, hai sa ne strigam dupa cel de-al doilea nume" ii spuse ea blondei. " Ar fi mai putin derutant. Si in plus, nu stiu cat de bine ar coopera cele doua fetite daca le-am striga altfel decat sunt obisnuite. E in regula, Vivienne?" sopti Ema si se stramba aproape imediat. Asta nu suna bine. Desi Vivienne era tot Rose, cel de-al doilea nume ii venea greu de spus, dintr-un motiv pe care nu-l intelegea. " Sau putem face invers..."
Isi puse mainile pe umerii copilitei si se aseza in genunchi ca sa o poata privi in ochi.
" Ema... Cum preferi sa-ti spunem? Ema sau Grace?" intreba Soimeanca, primind ca raspuns o privire incurcata.
" Cum... Cum va e mai usor..." sopti fetita atat de incet incat si o briza ii putea acoperi vocea.

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie daduse din cap in semn de aprobare si realizase ceea ce voia sa faca. Surase usor si ii transmise Emei un gand cum ca pe cele mici le vor striga Grace si Viv. Probabil era mai usor pentru ambele fete, pentru ca ea nu se putea imagina strigand-o pe Ema in dreapta si in stanga pe cel de-al doilea nume si anume Grace. I se parea de-a dreptul ciudat si deranjant, desi nu avea de gand sa spuna asta cu voce tare. "Viv ! , rostise Rosalie asteptand o reactie din partea micutei si spre surprinderea ei ii raspunse. Rasuflase usurata cand cealalta micuta raspunse la apelativul Grace. Deci totul era in regula. Puteau sa le strige astfel.
"Deci .. sa revenim. Ce va aduce aici?" Facuse o pauza dandu-si o palma mintala, caci voia sa spuna in viitor, dar din fericire se oprise la timp. Bun, acum chiar spera din tot sufletul sa primeasca si un raspuns, nu sa ramana nelamurita. Era de-a dreptul curioasa. Ceva ciudat se intampla aici si spera sa nu fie din nou o capcana pentru cele doua Soimence. Prin cate au trecut, nimic n-ar mai fi de mirare...

[Ema Snow]

Grace isi ridica privirea spre Rosalie si se desprinse incet de piciorul Emei, insa nu complet. Inca isi avea mana stanga prinsa de blugii Soimencei, iar pe fata ei de copil aparuse o incruntatura mica. Ema putea intelege. Daca ar fi fost in situatia copilei, si ea s-ar fi tinut ca un scai de versiunea mai mare.
" Pai... Nu tiu esat..." murmura Grace si se opri. Cutele de pe frunte se adancira. Fata isi drese vocea si continua, renuntand se pare la a mai vorbi ca un copil. " Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este ca ma jucam de-a v-ati ascunselea cu Tony..."
" Varul meu" o lamuri Ema pe Rosalie.
" Ma ascunsesem dupa dulap si asteptam... Apoi nimic. M-am trezit aici"
Grace stalci ultimele cuvinte, castigand o privire piezisa din partea Emei. Dar cati ani avea de nu vorbea cum trebuie?
Amintirile ii navalira in minte. Da, suna a stilul ei sa se ascunda dupa dulap. Inca isi mai amintea unde era. Langa perete, chiar cum intrai in dormitor. Era masiv, din lemn de stejar, si avea culoarea... Ema nu-si aminti culoarea, iar asta trase un semnal de alarma in mintea ei, insa i-l ignora indiferenta.
Se lasa pe vine, privindu-le pe cele fetite.
" Dar tu, Viv? Tu iti amintesti ceva?" intreba ea bland.

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie o privise discret pe micuta si tot ce putuse sa observe era chipul sau nedumerit si privirea sa si mai pierduta. Cu siguranta nu avea habar de prezenta sa in acest loc. De fapt, totul era o iluzie, probabil o calatorie in timp pentru cele doua. Ei bine, intr-adevar nu stia cum va explica acest lucru la momentul potrivit, dar era sigura ca va putea conta intru totul pe sprijinul Emei. Isi mutase privirea de la micuta Viv la Emm. Era sigura ca erau ambele ingrijorate. Oare nu le luasera prea brusc? Adevarul era ca nici macar nu stia cum sa se poarte cu .. ea mica. Hm, ciudat suna acest lucru. Parca se aflau intr-un film si ..da, nu era prima data cand cele doua Soimence aveau parte de astfel de peripetii.

"Pai .. eu tin minte ca eram in holul casei. O tot cautam pe mama, caci o sunase cineva .. Dar nu mi-a raspuns." , rostise micuta, iar in secunda a doua Rose isi amintise exact ziua in care se intamplase acel lucru. Da .. era clar. Atunci parintii ei fusesera plecati. Mama sa avusese un accident in acea zi . Edward, tatal sau , nici macar nu era acasa, iar ea era de-a dreptul pierduta. Observase o mica lacrima pe obrazul lui Viv, dar din fericire fetita nu stia de ce aparuse acolo.
Se uitase catre Ema. Cum aveau sa procedeze de-acum incolo?