Paper shoes

[Aylee L. Lovel]

• Aylee il privi pe strain cu ochii mariti, facand-o probabil sa arate ca o papusa cu doi nasturi mari si verzi in loc de ochi. In acelasi timp, simtea privirea vanzatorului cum se plimba de la ea la baiat si inapoi, scanandu-i pe amandoi intr-o intorsatura neastaptata de situatie. Obrajii viperinei ardeau atat de tare incat se mira ca nu incepea sa scoata fum pe urechi. Ce se presupune sa fac acum? se intreba, de parca s-ar fi asteptat ca raspunsul sa vina la ea de cine stia unde. Insa, spre marea ei dezamagire, acesta nu veni. Trebuia sa isi rezolve problema singura.
  -Nu fa asta, ii zise strainuilui pe un ton soptit. Nu e treaba ta!
  -Donmisoara Blast, daca pot sa va intrerup, ar trebui sa faceti decizia asta mai repede. Eu trebuie sa dau azi un rasp...
  Batranul isi inghiti ultimele cuvinte la vederea privirii ucigatoare a viperinei. Aylee nu se uita prea rar in ochii oamenilor, insa cand o facea, stia cum sa se foloseasca de ei. Slabanogul ridca din umeri in felul acela care zicea "faceti cum vreti" si se indeparta.
  Gasindu-se din nou singura cu barbatul caruia nu ii stia nici numele, insa care era gata sa ii dea bani, amuti. Nu era obisnuita cu astfel de situatii. Citise despre ele in atatea carti, insa toate personajele care pateau asta erau fete confidente, cu o incredere in sine mai inatla decat castelul Hoogwarts si cu zambete fermecatoare. Pe cand ea era... ea. Nimic fabulos si nimic extravagant.
  -Nu am nevoie de banii tai, zise, urmarindu-l cu privirea pe vanzator, stand cu spatele la cel caruia i se adresa. Cum am mai zis, nu este problema ta, asa ca te rog sa nu te amesteci.
  Incercase sa isi faca tonul sa sune ferm si sigura pe ea, insa pana si ea isi dadea seama ca fusese doar o incercare patetica. Daca ar fi fost in locul lui, nici ea nu s-ar fi crezut. Totusi, nu avea nevoie ca cuvintele ei sa fie crezute. Ea isi dorea doar sa fie acceptate, luate ca atare.
  Se departa de tejghea, deschizandu-si geanta. Trebuia sa faca niste calcule rapide.

[Louis Ausländer]

• Isi dadu enervat ochii peste cap, scotand un saculet rosu de catifea, legat cu un siret auriu. Lua mana fetei din geanta punand saculetul in mana acesteia, zambind.
  "Te rog!" Ce fata ar fi refuzat ajutorul unui baiat? Fata aceea avea niste maini perfecte. Nu prea mari, nici prea mici, erau perfecte. Ii facu semn vanzatorului sa astepte, apucand-o de umeri pe Domnisoara Blast. O intoarse cu spatele la vanzator, zambindu-i. "Accepta-mi ajutorul! Nu o fac ca sa ma simt eu superior.. sau ca sa dorm bine la noapte. Nu te consider o sarantoaca.. vreau doar sa.. te imprumut. Fara sa-mi ramai datoare. Te rog! Urasc datoriile."
  Isi retrase mana rapid, ca dintr-un acvariu cu pesti pirahna. Se aseza din nou langa tejghea, asteptand-o si pe ea. Era ca si cum ar fi amenintat-o cu moartea daca nu plateste. Ar fi putut face asta. Dar nu o interesa fata aceea. Parea ea creatia perfecta a celui de sus, dar nimic mai mult. Nu pentru el. Poate doar daca dadea drumul guritei aleia si vorbea. Atunci poate i-ar fi ajuns la inima. Inima lui rece, inghetata, de cristal.
  Ar fi plecat de acolo. Ar fi iesit afara sa fumeze o tigara, sau s-ar fi dus la un bar din apropiere.. poate undeva pe Aleea Nocturn.. insa daca fata aceea era nebuna? Daca arunca banii sau ii lasa vanzatorului? Facuse asta pentru ea. Nu pentru vanzator sau pentru el. Avea de gand sa stea acolo pana o va vedea cu cartea in mana.

[Aylee L. Lovel]

• Isi retrase mana la fel de repede cum o facuse si el, insa era prea tarziu, iar raul era produs. Nu fusese atenta in ultimul timp, iar acum asta se intorcea si o musca de posterior. Fusese atinsa de cineva, iar asta insemna doar un singur lucru. Era prea tarziu sa mai poata face ceva. Sentimentele curgeau prin fiecare por, prin fiecare celula. In secunda in care cei doi se departara Aylee avea impresia ca intre ei se legara mai multe fire care acum se intideau ca mierea. Baiatul nu parea sa observe nimic din astea, insa Aylee se simti de parca ar fi fost in transa. Plictiseala, mandrie, curaj. Cam acestea erau sentimentele pe care le primea de la el. Poate si nerabdare. Nu erau cu nimic diferite de sentimentele oricaror barbati intr-o ipostaza simpla. Insa ei, ei nu i se potriveau acele sentimente.
  Incepu sa simta o intepatura prin corp, ce incepea de la degete si pornea in sus pe antebrat. Nu stia exact cum sa descrie acel sentiment. Insa, daca ar fi fost nevoita, ar fi zis ca se simtea de parca ar fi avut nisip in vene. Nu patea nimic, doar ca il simtea cum se plimba prin corpul sau. In secunda urmatoare simti nisipul urca pe ceafa ei. In momentul care veni, trupul lui Aylee se cutremura discret, astfel inat probabil ca nu observa nimeni.
  
  Isi indrepta spatele, fara sa isi fi dat seama ca pana atunci ar fi stat macar putin cocosata. Isi lua un zambet confident, care arata nimic altceva decat incredere in sine. Tinea punguta rosie in mana, simtindu-i greutatea care ii era pe plac. Poate ca ar fi putut sa isi cumpere cartea din banii lui, fara sa mai puna si ea. Eh, asta nu ar fi fost ceva frumos din partea ei, insa merita, nu? Se aproprie de strain, sprijinindu-se cu cotul de tejghea. Se uita in spate inspre vanzatorul ocupat, dupa care ii zambi din nou baiatului.
  -Oare ce trebuie sa faca o fata pe aici ca sa primeasca niste atentie? intreba ea pe un ton strident, atat de nepotrivit ei.
  Degete sale lungi incepura sa se plimbe pe antebratul barbatului caruia nu ii cunostea numele. Insa ce conta un nume, cand aveai un zambet de milioane si niste ochi verzi, exact ca si tipul acela.
  -Hai facem asa. Dau eu 1000 si tu 1000. Cu asa o suma, batranelul nu o sa ne refuze, luam cartea si pot sa plec fericita. Si, ca sa fie corect, tu te poti gandi la ceva cu care sa te rasplatesc.
  Ii facu cu ochiul in timp ce isi trecu degete pe fata lui, dinspre obraji inspre barbie. Apoi ii intoarse spatele, gata sa se duca dupa batranel si sa incheie targul.

[Louis Ausländer]

• Cand degegetele reci ale fetei facura contact cu bratul sau, se cutremura din toate incheieturile. Deodata.. fata devenise ceva mai indrazneata. Comportamentul ei era ceva mai.. placut, fata de cel de iepure fricos. Isi umezi interesat buzele, privind-o uimit. Nu se astepta la asta. Isi spuse sa.. intre putin in joc. Nu avea nimic de pierdut. Banii erau la ea, matura acasa, bagheta pe undeva prin buzunarul sau.. si tigarile.
  Inchise ochii pentru doar cateva secunde. Cateva secunde insemnand, timpul necesar rumegarii acelei situatii.
  Isi prinse degetele, jucandu-se cu ele, ca si cu niste betigase. Inca zambea, desi fata ii intoarse spatele. Arata ca un tampit. Accentuand in mintea sa cuvantul 'tampit'.
  
  Ramase acolo. Privind-o de la spate pe Blast. Pana atunci, doar asa i se putea adresa. Nu-i stia prenumele. Desi, ar fi pus pariu pe limba sa, ca vanzatorul ii mentionase prenumele. Lua cea mai apropiata carte de pe tejghea, deschizand-o aiurit la o pagina oarecare, facandu-se ca citeste. De fapt, nu citea. O privea pe domnita din fata sa. Parea destul de plina de tupeu dupa ce-i spusese. Nu se asteptase.. ar trebui sa faca asta mai des de atunci incolo.
  Nu stia daca fata era constienta de faptul ca el o privea.. intr-un mod mai.. baietesc, nu ca pe o prietena caruia ii oferise ajutorul.. defapt, banii lui. Lasa cartea jos, spunandu-si ca nu avea sens sa o tina degeaba in mana cand privirea ii era furata de domnita din fata sa. Oricum cineva avea sa-si dea seama de asta in cele din urma. Ar fi vrut sa plece de acolo. Poate, cu putin noroc, sa o invite si pe ea.
  
  

[Aylee L. Lovel]

• Se aproprie cu pasi mari de proprietarul magazinului. Si-ar fi dorit sa fie incaltata cu niste pantofi cu toc. Acestia ii faceau picioarele sa ii para mai lungi si mai suple, ceea ce era o calitate incontestabila a ei. Normal, si asa avea niste picioare foarte frumoase, si niste fese ferme, cum nu gaseai la multa lume, insa cu niste tocuri... Daca cineva i-ar fi auzit gandurile ar fi acuzat-o pentru ele. Ar fi spus ca Aylee era o persoana care inspira narcisism si expira egocentrism, preocupata doar de ea insasi. Nu putea spune ca nu se simtea asa, insa sa fim seriosi. Cu asa un corp nu putea nimeni sa se mire.
  Ajunse in sfarsit in dreptul batranelului care ii explica unei femei importanta unui manual de ingrijire a maturii nimbus 3200, insa aceasta nu prea parea sa inteleaga. Fara sa ii pese ca intrerupea ceva, viperina il lua de umar pe barbat si il intoarse cu fata inspre ea.
  -Eu iti dau 2000 de galeoni pe ea, iar tu imi dai cartea chiar acum. Si nu ii pomenesti numele meu celuilalt... doritor, zise fata foarte sigura pe ea.
  Barbatul o privi cu o expresie pe care se citea nesiguranta si neincredere, de parca avea impresia ca fata avea sa il insele. Adevarul era ca pur si simplu nu o recunostea pe Aylee, fetita care venea des pe acolo, care avea grija sa nu intre in vorba cu nimeni, daca se putea nici cu el, si se ferea de oameni de parca ar fi purtat cu totii o boala transmisibila prin contact direct. Insa Aylee nu avea de unde sa stie ce gandeste el, asa ca ramase cu proprile-i pareri gresite. Incepu sa bata din picior, pentru a-l grabi pe barbat. Acesta, trezindu-se din visare, porni incet inspre tejghea, unde se afla si casa de marcat. Se misca mult prea incet pentru viperina, care ar fi vrut ca toate lucrurile sa se intample repede, atunci cand vroia ea. Dupa un timp care paruse foarte indelugat, batranelul ajunse la casa. Cand sa o deschida isi dadu seama ca nu luase cartea, asa ca porni foarte incetisor inspre clopotul de sticla unde o vazuse si Aylee prima oara. Murmura cateva vraji in soapta, dezactivand protectia, dupa care porni inapoi. Vrajile parusera simple, insa viperina era sigura ca nu ar fi putut sa le desfaca oricine.
  -2000 de galeoni ati spus? intreba inca odata, cu neincredere.
  -E atat de greu de inteles? intreba Aylee aproape strigand. Nu ar mai trebui sa lucrati la relatii cu publicul daca nu auziti ce va spun clientii, zise fata, trantind pe masa o punga neagra, in care se alfau proprii ei bani, 1000 de galeoni, si punguta rosie a strainului.

[Louis Ausländer]

• Isi incrucisa bratele la piept, plimbandu-si plictisit si nerabdator privirea in incapere, asteptand ca tanara sa-l plateasca pe vanzator si sa se aleaga cu cartea aceea. Nu era usor cu banii, el intelegea. De aceea ii daduse banii lui. Nu toti, dar o parte din ei, da. El putea trai si altfel. Se putea intoarce in Germania la parintii sai daca ramanea fara bani. Ei oricum dormeau in bani. El de ce nu o facea? Nu. El nu era astfel. Era un sadic, un imprudent, un nesimtit.. dar nu dormea in bani, nu inota in bani, nu respira bani ca si parintii lui.
  Batea nerabdator in lemnul tejghelei, privind sceptic fiecare miscare a vanzatorului. Barbatul arata ca un adevarat criminal. Un sarlatan, pe cand el.. Ei bine, pe el mama Natura il inzestrase cu acele trasaturi pur germane, usor aspre, dar frumoase. Nimeni nu si-ar fi inchipuit ca in spatele unui astfel de baiat chipes se putea ascunde un criminal narcisist si aproape fara sentimente. Fara pic de mila sau bunatate.
  "Gata?"
  
  Glasul sau rasuna fantomatic printre rafturile prafuite, uzate, infectate cu carti. Iar fata aceea.. ea parea a fi singura pata de culoare de pe acolo. Poate fiindca avea ochii verzi? Poate fiindca ii inspira incredere. Isi musca pierdut buza inferioara, zambind. Nu era pervers. Inca nu crease cine-stie-ce scenariu in mintea sa bolnava. Prefera sa cunoasca omul. Coperta nu defineste o carte.

ooc: Doraaaa, iarta-mi postul sec. ;o3

[Aylee L. Lovel]

• Vanzatorul se misca si mai incet decat de obicei. Trage de timp! isi zise Aylee, cand isi dadu in sfarsit seama ce se intampla. Dar oare de ce facea asta? Spera oare ca fata sa se plictiseasca si sa plece fara carte? Oare cine era celalalt cumparator si de ce il apara vanzatorul? Aylee isi scoase pieptul in fata, ca un cocos care se umfla in pene. Cum indrazneste omul acela sa o desconsidere in halul acela, pe ea, Aylee Lola Blast? Nu ii venea sa creada cata nerusinare poate sa existe in unii oameni. Expira zgomotos, enervata la culme, in timp ce isi dadea ochii peste cap.
  Statea aplecata peste tejghea, cu coatele sprijinindu-se de aceasta. Simtea o privire atintita asupra ei, care statea acolo de ceva timp. Nu putea sa ii apartina decat frumosului care se parea ca nu avea ce face cu banii. Aylee intoarse senzuala capul in directia sa, zambind strengareste. Isi atintii proprii ochi verzi in cei ai strainului, si, parca fara sa vrea, isi musca buza de jos, dupa care isi trecu mana prin par. Apoi, fara sa anunte, se intoarse din nou cu privirea inspre batran, ignorandu-l pe tip. Stia foarte bine ce urmari aveau sa aiba actiunile sale. Acest baiat avea sa ii cada in plasa si sa fie asa cum ar trebui sa fie toti barbatii de pe planeta. Ai ei. Pana la urma, merita asta, nu-i asa?
  -Sa va impachetez volumul? intreba vanzatorul cu o voce tremuranda.
  Aylee tresari. Nu putea si nenorocitul acela sa fie mai discret?
  -Ce? Nu! Dami-l aici sa pot pleca odata, zise Aylee grabita, intinzand mana poruncitor.
  Batranelul se uita in jur, parca cerand ajutor, dupa care, fara sa gaseasca pe nimeni, intinse cartea fetei. Insa se misca incet si, din cauza ca tremura, dadu cu mana peste gramada de galeoni de pe masa, toti banii ajungand pe jos. Isi trase repede mana in care tinea cartea inapoi, mormaind ceva despre faptul ca nu putea sa dea cartea pana cand nu numara banii primiti. Viperina isi dadu o palma peste frunte, intrebandu-se cat avea sa mai dureze toata tarasenia aceea.

[Louis Ausländer]

• Observa ca satena se intoarse spre el imitand ceva ritualuri..de imperechere. Nu era un mare fan al acelor gesturi. El prefera sa se apropie mai intai psihic si apoi fizic de o persoana. El prefera mai intai tortura psihica si apoi pe cea fizica. Asa procedase cu toate victimele lui. Cu toate.
  Oare era singurul care se plictisea asteptand? Isi iesi din minti cand vazu banii pe podea. Mosuletul isi dorea cu orice pret sa-i tina acolo. Era un ordin? Cu o vraja mentala, facu ca banii sa leviteze inapoi pe tejghea. Imperio!
  "Da-ne cartea. Acum!"spuse el pe un ton cat se putea de calm. Isi intoarse privirea spre fata. De ce o privea.. astfel? Intr-adevar ii cam sucise mintile. Nu facuse nimic decat sa o priveasca de cand intrase pe usa. Mintea sa intalnise mii de astfel de fete. Creierului sau, ii displaceau toate. Fete bune. Toate urmareau aspectul fizic al barbatului, situatia financiara destul de buna, crezand ca este un naiv care si-a gresit calea in viata. Dar nu.. El nu era asa. El era un baiat ce-si croise singur drumul in viata. Ba chiar.. avea mai multe drumuri. Sa fie mereu cate o usita deschisa. Pentru a evada. El traia in bezna. Ajunse sa vada acolo ce nu putea vedea la lumina. Adevaruri. Mii. Pacat ca fata aceea aprinse lumina in viata lui Louis. Il orbise. Dar ce era cel mai interesant? Ca ea defapt nu aprinsese lumina. Ea insasi era lumina.

[Aylee L. Lovel]

• De parca tot ceea ce se inatmplase pana in momentul acela ar fi fost doar un vis, batranul ii intinse cartea, cu un zambet tamp pe fata. Fara nici un cuvant, fara priviri ucigase. Ce se intamplase cu el de se schimbase atat de radical? Insa nu avea timp sa se gandeasca la asta. Insfaca cartea, chiar la timp pentru a auzi in capul sau o voce. Nu era vocea aceea ragusita si joasa cu care aproape ca se obisnuise sa o auda. Isi auzea propria voce rasunandu-i in urechi. Dispari! Da, Aylee era din nou puternica.
  In mintea fetei se dadea o batalie. O batalie intre Aylee care conducea acum, plina de inredere in sine, gata de orice, senzuala si, de ce nu, sexy. Si cea veche, speriata, retrasa, nebuna. De ce vroia sa revina? Acum ajunsese o varianta imbunatatita a lui Aylee, si totusi, ei nu ii placea. Si fi fost mandria sau obisnuinta, nu stia? Insa isi dadea seama ca trebuie sa o faca pe Aylee cea noua sa dispara. Nu era ea si cu asta basta.
  Era o adevarata lupta. A gandurilor, a puterilor, a energiei interioare chiar. Nimeni nu stie cat e de greu sa te lupti cu tine insuti pana cand nu e prea tarziu. Pana cand nu reusesti sa scapi, intr-n fel sau altul. Si uneori acest fel inseamna un streang legat strans, sau o cladire foarte inalta. Insa de dinafara nu se vede niciodata, asa cum nu se vedea nici acum. Probabil ca vanzatorul si baiatul dragut, cum zicea ca il cheama, observau doar faptul ca impietrise, de parca cineva ar fi folosit o pietrificus totalus asupra ei. Insa reusi. De data aceasta invinse... Si isi dadu seama in ce situatie se afla. Luase galeoni de la un strain. Flirtase cu el! Isi priponi ochii in pamant, dupa care incerca sa treaca pe langa el, de data aceasta fara sa il atinga.
  -Trebuie sa plec. O sa ma revansez cumva pentru aia, zise repede, aratand inspre gramada de galeoni de pe tejghea, in timp ce strangea cartea la piept, sperand ca nu v-a auzi nimeni cat de tare ii bate inima. Sperand ca va reusi sa se elibereze din privirea lui verde si ametitoare, intorcandu-se acasa de parca nimic nu s-ar fi intamplat.

[Louis Ausländer]

• Fata isi lua cartea, ii arunca cateva vorbe si iesi. Creierul lui Louis se strofoca sa inteleaga gestul fetei.. insa bataile ce-i invadau pieptul stiau deja. Parca cienva il impingea de la spate. Sa plece de acolo. Sa o urmeze. Se intoarse doar pe jumatate si observa ca un copilas il impingea, vrand sa culeaga o carte, insa el ii statea in drum.
  Elibera calea si, numaidecat, iesi pe usa. Fata aceea nu trebuia lasata sa plece. Era.. ceva nemaipomenit. O fata pe gustul lui. La primul pas afara, ochii lui reactionara urat. Obisnuiti cu obscuritatea si caldura din librarie.. si-i inchise doar pe jumatate.
  "Hei! Asteapta-ma!"striga el plin de speranta. Poate ca nu merita. Ea era ca si celelalte. O fata. Insa ceva o scotea in evidenta. Se facea remarcata in multime. Probabil ochii ei verzi.. sau parul lung, negru. Se apropie de ea, intorcand-o printr-o miscare iute de mana. "Crezi ca vom mai avea ocazia de.. a ne cunoaste mai bine?"intreba strambandu-se din cauza vantului. Isi incurcisa mainile dupa ceafa, surazand. Se pricepea cand venea vorba de fete, dar cu fata aceea era.. ciudat. Ii era teama sa fie viclean; ca si cum ea i-ar fi citit fiecare gand. Lasandu-l balta. Dar nu se tinea dupa deoarece o voia in colectia sa de pete de sange sau ceva.. nu! Voia.. o iesire cu ea. Sa se imprieteneasca. Sa rada.. deis ea nu parea genul.