i hate bees, you love honey

[Isolde du Maurier]

• Isi inabusi un oftat, pe care probabil nici forcepsul nu i l-ar fi putut scoate. Isi musca limba, si incerca sa-si faca curaj pentru a dezgropa acele amintiri si emotii dureroase pe care incercase sa le pecetluiasca in strafundurile fiintei sale.
  "Mereu ai fost acolo. Pentru mine. Inca de cand te-am intalnit. Si mereu vei fi", reusi sa sopteasca, miscata pana la lacrimi de gestul sau. Cum reusise sa faca o asemenea destainuirea doar ea putea sti.
  
  "Pentru ca cineva spunea o data ca prima dragoste nu se uita. Si avea dreptate. Cel putin in cazul meu"
  Isi intoarse fata, fiindca nu vroia ca el sa-i vada lacrimile care acum incepeau sa se rostogoleasca pe obrajii ei cu repeziciune, si sa rada de ea. Isi dadu seama ca vechea India, cea mica, fragila, neinsemnata si plina de suflet, revenise. Nu stia daca sa planga sau sa rada.

[Kurt F. Malfoy]

• Ii simti tremurul,asa cum un pictor simtea tremurul frunzei sub atingerea vantului. Ii simti durerea,emotia si frica. In sfarsit,putea simti si pe altcineva,altceva inafara de propria fiinta. Ii era frica lui insusi si se cutremura la gandul ca in final vor ajunge niste straini. Defapt,de asta fugeau. Asta incercau sa evite acum,cu o politete rece dar sincera. Isi aminti de discutia din turn,de clipele cand o iubise,din toate punctele de vedere. Ce pacat ca,pana si dupa ce trecutul reveni pentru o clipa,il considera doar trecut,nu o bucata de timp ce putea fi transpusa si numita ''prezent nou''.
  
  '' Sunt primul barbat al multor femei. Nu ti se pare ciudat? Al Nataliei,al tau. Al lui Susanne,chiar,desi nu mi-as fi dorit sa am nici un fel de tangente cu ea,acum ca ma gandesc.Dar ce a fost cu mine inainte de noi,nu conteaza. Nu conteaza nici ce sunt eu acum,dar,ma rog,sa zicem ca in ipoteza in care te-ar interesa,m-as simti vag flatat de acest lucru.''
  
  Devenise putin rece,putin neutru. Invatase ca nu mai trebuie sa fii primul si singurul,ca fiecare om are defecte. Si mai presus de toate,stia cand sa zica nu,da,poate. Si se inhama,in sfarsit,la povara pe care o putea duce. In sfarsit,se simtea om. Invata sa fie om. Si se descurca bine.

[Isolde du Maurier]

• Zambi. Era ciudat. Insa pentru ea, inca era special. Si asa avea sa ramana, chiar si peste douazeci de ani, patruzeci, chiar si mai multi. Pentru ca el o invatase atat de multe lucruri, o modelase si ii aratase cum era sa fie iubita, un lucru de care dusese lipsa in primii ani ai vetii sale. Si mai invatase cum era sa iubeasca fara sa se simta jenata de sentimentele sale. Insa nu invatase cum sa lupte pentru acele sentimente. Pentru ca nu era o luptatoare, nu intelegea esenta vietii, si se lasa pierduta in detalii. Era doar o dansatoare, care mai avea multe de invatat, mai ales pasii de dans al razboiului.
  "Nu imi pasa de viata ta anterioara, pentru ca eu nu am facut parte din ea. "
  
  Isi intinse picioarele lungi, subtiri, si continua sa-i evite privirea. Nu isi dorea ca el sa-i priveasca chipul, desi nu stia de ce.
  "Insa ma vei interesa mereu. Chiar si cand voi fi casatorita si voi avea 5 caini si 5 pisici in loc de copii".

Edit By Raizen

Galeoni
Kurt F. Malfoy - 60

Puncte
Viperini - 70
Topic Closed !