Past and Present Dangers

[Ema Snow]

• Ema se retrase cativa pasi, ramanand in fata celor doua fetite precum un general in fata armatei. Isi incrucisa bratele la piept si isi stramba buzele, tresarind usor atunci cand Rose ii atinse mintea. Desi se obisnuise cu asta, tot o mai lua ocazional prin surprindere. Mai ales ca trecuse atata timp de cand nu mai facusera asta.
  Soimeanca le analiza pe cele doua copile. Ii erau dragi si se parea ca, in ciuda faptului ca erau ele din aproape toate punctele de vedere, dezvoltau un instinct matern in actiunile Emei. Incerca sa-si dea seama de diferente si cel mai repede le vazu pe Grace. Poate ca se intamplase asa pentru ca se stia cel mai bine; in fond, observase schimbarile pe masura ce se realizau. Si mai intai cele fizice. Grace nu avea cicatricea de pe deget si sigur nu avea semnul nou pe umar. Nu infruntase pericole si singura cu care se luptase era Dawn, sora ei. Inca avea in ochi acea stralucire salbatica a inocentei, intr-o forma aproape lichida, atotprezenta. Avea s-o piarda curand, desi ocazional inocenta se va vedea sub alte forme, mult mai solide. Ofta.
  " Bun. Vrea sa va ganditi cat de mult nu va place lipsa asta de lumina, sa va concentrati si sa spuneti Lumos" vorbi Ema, intorcandu-se usor spre Rose dupa ce le privi pe fete.
  

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie era de-a dreptul nerabdatoare de reactia fetelor, chiar voia sa stie daca puteau de micute sa aiba acele puteri magice. Si totusi, nu putea sa se gandeasca decat la un alt pericol: era indispensabil sa le stearga memoria inainte de a se intoarce in timpul lor, asta daca nu aveau de cand sa se spulbere ambele fete ca nisipul in vantul desertic. Daca vor tine minte si un mic detaliu din ceea ce se intampla aici sau vor pati ceva grav, nu va mai exista niciun viitor pentru ele. Nimic, nimic ! Apa de ploaie .

" Deci? Concentrati-va. Puteti si sa inchideti ochii daca va e mai usor." Cele doua fetite dadusera din cap in semn de nu si rostisera deodata Lumos . Nu,nu,nu! Nu era bine. Nu reusisera din prima. Inca o incercare .. si da! Victorie! Era ciudat .. lumina arata de parca baghetele aratau Lumos Maxima . Brusc, isi imaginase o posibilitate. Probabil ca ele mici invatau greu,dar si cand invatau aveau puterea mai mare, probabil datorita inocentei copilariei si dorintei de viata sau ..cine stie, abilitatile inca nedescoperite de magiciene.

[Ema Snow]

• Ema zambi scurt, dar nu-si permise sa-si arate multumirea pe chip. Nu vroia sa le lase mai moale pe cele doua, chiar daca pareau sa se descurce bine. Nu vroia asta, deaorece ele nu aveau timp. Nici macar una din cele patru fete. Era o situatie critica, indiferent daca le-ar fi placut sa o recunoasca sau nu.
  Soimeanca le puse sa repete vraja, asigurandu-se ca de data asta avea sa functioneze din prima. Cand gandul ei se adeveri, doar aproba usor cu capul. Isi scoase pandantivul de la gat si il lasa sa cada pe pamant, apoi facu acelasi lucru cu ceasul de la mana. Se intoarse spre fete si arata spre baghetele lor. Asta o cutremura pentru o clipa. Sa-si vada bagheta in mana altcuiva... Era ceva tare ciudat, chiar daca mana respectiva era identica cu a ei, doar ca mult mai mica. Isi putea da seama cu usurinta de asta, deoarece degetele lui Grace abia daca ajungeau la jumatatea baghetei, transformand-ui bratul intr-o prelungire deformata si lemnoasa. Nu arata deloc cu felul in care arata atunci cand era in mana Emei. Era ceva aproape natural.
  " Vreau sa luati cele doua obiecte de jos cu vraja Accio" pronunta ea cu atentie incantatia si gesticula spre ele sa inceapa.
  

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie se uitase cu atentie la cele doua fete, insa nu avea cum sa nu ramana pe ganduri. Probabil aceasta era una din marile incercari la care erau supuse cele doua Soimence. De aceste momente depindea trecutul, prezentul si viitorul lor. Practic toata viata acestora. Daca nu aveau sa rezolve pana la rasarit totul aveau sa se spulbere ca valurile marii. Se uitase instinctiv catre ceasul sau alb de pe mana. Mai aveau : patru ore ! Atat. In patru ore aveau sa isi schimbe viata.

Brusc, inchise ochii si se gandise la viitorul celor mici, adica a lor. Atatia prieteni facuti, nu avea sa o cunoasca pe Ema care avea sa ii devina aproape ca o sora, nu avea sa isi reintalneasca sora, sa il intalneasca pe Jake, care a fost mereu iubirea vietii sale pana in clipa mortii si chiar si dupa moartea lui. Deschise ochii tresarind si concentrandu-se la Grace si Vivienne. Se pare ca au reusit! Dumnezeule. La varsta lor nu era usor sa faci o vraja, iar ele reuseau mai din prima data. Se pare ca aveau deja in sange vrajitoria ...

[Ema Snow]

• Ema aproba cu o miscare usoara a capului. Evolutia era rapida, iar asta... asta era complicat. Pe de o parte, o incanta faptul ca cele doua copile se descurcau atat de bine. Pe de alta parte, o ingrijora.
  " Ascultati-ma cu atentie. Mai trebuie sa va chinuiti cu o singura vraja si va las in pace. Vreau sa va imaginati un scut. Cald, puternic, de netrecut."
  Le privi cu ochi duri, constienta de faptul ca in felul asta o sa primeasca o doza zdravana de ura din partea lui Grace. Emei nu-i placusera niciodata oamenii de genu' asta, insa de data asta intelegea necesitatea unui astfel de comportament. Le facu semn sa inceapa sa exerseze si se retrase usor langa Rosalie.
  " Magia lor... " incepu Soimeanca, inca refuzand sa se adreseze la Vivienne si Grace ca fiind ele insale. " Magia lor e instabila. Daca acum reusesc, s-ar putea ca in urmatoarea clipa sa se aleaga praful de tot si de toate. Si in plus, nu le putem lasa baghetele noastre, oricat de mult ne dorim. E mult mai util sa le aparam noi si sa fim sigure ca protectia va reusi decat sa ne lasam pe mana lor si sa sfarsim toate patru...."
  Abia realiza ca-si daduse drumul la gura si ca toate grijile ei se revarsasera. Nu ar fi trebuit sa faca asta. Nu in conditiile prezente. Trebuia sa dea dovada de curaj si de putere. Sa fie o stanca de neclintit. Si poate ca, pana la urma, chiar asta era, dar valurile de teama erodau incet.
  

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie era usor inspaimantata, dar nu voia sa para astfel, caci le-ar fi ingrijorat mai tare pe micute, ceea ce ar fi fost mult mai rau. Le observa de ceva vreme si pareau ca nu erau in apele lor si sincer.. cum ar fi putut sa fie? Totul era de-a dreptul tulburator si trebuiau sa treaca cat mai repede de aceasta situatie dificila. Rose inchise ochii pentru cateva secunde, apoi privise inca odata fetitele, insa cu un aer mai incurajator. Zambise, era un suras abia vazut pe coltul gurii, dar era acolo. Se uitase agitata imprejur cautand din nou acea carte si vreo douazeci de minute a citit printre randuri. A gasit in sfarsit o vraja foarte putin cunoscuta, folosita in lumea Vrajitorilor doar de doua ori. O data de cel mai mare Vrajitor si alta data .. de cel mai rau dintre cei rai, dar trebuiau sa riste. Ii spuse la Ema , ii daduse cartea.

Soimeanca folosise o vraja pentru a le face sa-si piarda amintirile din aceasta seara, caci altfel le-ar fi compromis viitorul, apoi o lasase pe Ema sa faca vraja pentru a le provoca sa Dispara. Nu avea de gand sa intervina, doar daca prietena sa ii va cere acest lucru, doar daca avea nevoie de ajutor. Rasuflase usurata .. totul era pe terminate, munca lor din aceasta seara era pe sfarsite, insa in acelasi timp era constienta ca totusi .. exista inca cineva care le voia raul.

[Ema Snow]

• Ema cerceta cu atentie randurile pe care Rose i le indicase. Incerca sa-si controleze respiratiile si isi ridica bagheta.
  " Ok, dragelor, cred ca ati stat suficient pe aici" zambi ea linistitor.
  Grace o privi cu ochi mari, iar Ema se cutremura, cuprinsa iar de strania senzatie de a se uita in proprii ochi. Micuta veni langa ea si isi impleti bratele in jurul braului Soimencei, murmurand un la revedere timid. Observa ca Viv facea acelasi lucru cu Rose. Pe Ema o incerca o senzatie stranie... Incerca sa nu se gandeasca.
  Cand micutele se desfacura din imbratisari, Soimeanca se pregati sa faca vraja. Se gandi la timpul corect pentru ele si se concentra, lasand cuvintele sa ii curga neoprite printre buze. O lumina alba, orbitoare, exact ca inainte si lipsa totala a sunetului. Ema zambi, stiind ca reusise.
  
  Cand totul reveni la normal, descoperi ca avea o durere de cap de tot farmecul. Tot ce uitase venise intr-o graba inapoi, iar amintirile pareau mai proaspete ca niciodata. Primi durerea cu bratele deschise, stiind ca totul mersese cum trebuie. Insa, isi dadu seama de altceva. Se gandi la ceva ce nu o mai interesase de ani de zile.
  " Stii, Rose, cred ca imi amintesc cand s-a intamplat asta... Era... Eram in casa varului meu, ascunsa dupa un dulap, iar apoi, eram brusc in mijlocul camerei. Am crezut mereu ca e doar o scapare a magiei mele, dar cred ca a fost tocmai ceea ce li s-a intamplat lor..."
  Zambi, stiind ca intr-o zi, peste ani si ani de zile din trecut, Grace va sta in aceeasi poiana ca ea, uitandu-se la varianta din trecut.
  " Cred ca o ciocolata calda si un somn bun ne-ar prinde bine dupa atata tevatura" murmura ea bland si porni alaturi de Rose inapoi spre castel.
  

Edit By Raizen

Puncte
Ochi-De-Soim - 570

Topic Closed !