A unexpected events

[Irine Wagner]

Baiatul nu parea prea sigur pe ceea ce spune si nici Irine nu mai stia ce sa mai zica. Era foarte incurcata situatia de fata si nici nu putea sa faca vreun lucru. Ori erau profii ori era el. Nici nu stia ce putea sa faca acum, era totul debusolata. James se uita la ea dar mai mult ingrijorat si sincer nu o ajuta cu nimic in acest caz. Il luase putin intr-o parte si incepura sa vorbeasca si sa se gandeasca la planuri pentru acesta mica care este cam mai o mare problema. Continua sa se uite la baiat in timp ce o mana i se duse la barbie, incepand sa se gandeasca.
- Stii James... este pros fara Peeves. Dar totusi este forte dificil ceea ce incercam sa facem. Cautam acul in carul cu fan sau mai bine spus ne luptam cu morile de vant. Nu sunt asa de sigura ca profesorii ne vor asculta cand este vorba de el. Nu se stie de director...dar totusi poate si el s-ar putea schimba putin. Sa nu fie in starea asta dar nu stiu...sa evite unele persoane. Nu am idee ce sa fac, spuse aceasta oftand incet
Privirea i se duse spre Peeves iar dupa spre James. Nu avea nicio idee despre ce putea face, iar asta o inebunea de-a binele. Chiar ea fara idei dar acum James avea de loc o decizie nu ea.

[James Bradley]

James se uita din nou pentru o secunda la Peeves dupa care spuse pe un ton care ii trada putin nesiguranta: "Cred, cred ca ar fi bine sa plecam si sa-l lasam. Daca va avea chiar multa nevoie de noi, ei bine va veni singur la noi sau va trimitem un intermediar, o fantoma probabil ca adineaori. Cred ca cel mai bine e sa il lasam pe moment." Nu stia ce decizie luase Irene pentru ea, insa James stia ca asa e cel mai bine. Nu e bine sa presezi oamenii, mai ales fantomele si situatia in care se afla Peeves era una foarte complicata. Soimeanul nu isi putea imagina cum poti da afara o fantoma, insa se gandea acum ca probabil direcotrul sau unii profesori puteau. Cand ajunsese in dreptul usii si dadu sa o deschida o fantoma il trase brusc de umar. Nu era Peeves, insa fantoma parea foarte ingrijorata.
"Domnule, trebuie sa il ajutati", spuse ea inainte sa dispara.

[Irine Wagner]

Nu prea stia ce poate fii acum la mijloc. Nu stia nici ce putea sa faca acum cand James se pare ca dorea sa se lase bagubas. As fi stat cu el si asta era sigura. Nu avea sa plece si sa ma lase aici cu fantomele, inca mai erau putin suparata.Nici bine nu am apucat sa il ascult pe James ca o fartoma intra prin umarul baiatului. Fata marii ochii iar dupa se supara usor cand auzii ce spuse fantoma care a intrat prin James mai devreme. Se uita pret de cateva minute la baiatul iar dupa se gandii sa spuna ceva dar se lasa pentru cateva secunde dar nu a mai stat mult si incepu sa isi zica parerea despre situatia de fata.
- James ce putem face acum? Uite cat ne roaga toata lumea sa il ajutam. Nu putem sa il lasam asa si mai ales nu ii putem lasa pe toti sa se roage de noi. Haide sa il ajutam cum se poate mai mult, este foarte trist si oricum eu nu prea am ce face acum. Trebuie sa avem un plan in minte, spuse aceasta zambind slab
Privirea i se duse pe chipul baiatului iar dupa ii prinse mana si pe cealalta o puse pe umarul sau. Putea sa faca asta. Il trase mai intr-o parte si astepta raspunsul baiatului care se pare ca statea pe ganduri.

[James Bradley]

"Foarte bine", ofta James. Nu se mai putea intoarce, deci, era obligat sa il inveseleasca pe Peeves. Avea un simt al umorului bine dezvoltat, care a fost aprecitat de aproape toata lumea cunsocuta de el, insa nu stia cum sa inveseleasca o fantoma care era alungata din prorpia casa in care bantuia de secole probabil. Adica, ce ai putea sa ii zici? Irene zisese ca n-are vreo idee si nici el n-avea, insa va incerca sa il inveseleasca pe fostul farsor cat de bine stia el.

"Daca v-ati intors fara vreo idee sau fara vreo solutie, puteti peca", zise Peeves pe un ton rece. James nu il mai auzi pe strigoi vorbind asa vreodata, acesta iubind tot timpul compania studentiilor. E adevarat iubea sa enerveze compania, dar nu asta era ideea in momentul de fata. Soimeanul arunca o privire disperata catre Irene si spera el ca reusi sa isi miste buzele incat sa reflecte un simplu "ajutor".

[Irine Wagner]

Fantoma devenea din ce in ce mai trista si nu ii mai dorea niciun fel de ajutor. Se pare ca James si Irine aveau mari probleme. Cum putea sa nu aiba nicio idee? De obicei era cea mai activa si stia ce sa faca, amuza lumea dar acum era blocata si nu avea idei. Cand James cerea ajutor, ramase blocata si se uita ca "proasta" la el. Nu avea niciodata, absolut nicio idee. Se duse langa Peeves si se puse jos pe podea in timp ce se uita la el. Fantoma se uita ciudat la ea iar dupa la James. Ce credea fantoma despre ea oare?
- Hey Peeves. Poate nu ma stii dar eu sunt Irine. Am inceput cu scoala de ceva timp. Sunt deabia anul 2 ca si James. Deci.... ca sa trec la subiect si sa nu te plictisesc. Hai sa ne jucam. Te va amuza mai rau, spuse aceasta zambii
Se uita la fantoma iar dupa zambii dragut. Ce putea fi in mintea ei? Doar sa vorbeasca cu fantoma si sper ca asta va ajjuta la ceva.
- Stiu ca esti suparat. Inteleg in ce situatie esti pus dar putem vorbii cu profesorii. Dar stii.. cand esti suparat nu trebuie sa stea cineva pe capul tau si sa te faca sa razi. Cel mai bine este cand stai cu niste persoane apropriate si le zici ce ai pe suflet. Te vei simtii mai liber iar dupa ce iti mai trece putem sa zicem povesti amuzante, ce ni s-a intampla noua. O sa iti placa si macar incearca pentru mine te rog, spuse aceasta zambind dragut
De obicei era bine sa discuti si stia ca asta o ajuta si pe ea. Spera ca va fi bine in acest moment si sa ajute fantoma in acel moment.

[James Bradley]

"O idee excelenta Irene", zise James sarind in sus de bucurie, aproape topaind ca un copil mic. In sfarsit aveau o ruta pe care sa mearga pentru a-l inveseli pe Peeves. Soimeanului ii venea sa isi traga cativa pumni in crestetul capului, fiindca nu ii venise ideea mai repede, insa e bine ca venise pana la urma, isi zise el repede.
"Deci Peeves esti de acord cu un mic joc pentru a te inveseli? Sunt sigur ca te vei simti mai bine dupa", continua James zambind tot timpul asta. Era fericit acum ca gasisera o cale, care nu simtea inca cat foc are pe ea. "Deci ce vrei sa joci? Eu joc orice joc vrei tu, sincer acum si sunt sigur ca si Irene o va face", zise soimeanul uitandu-se la colega sa cu o privire disperata, care parca zicea ca asta e singura cale, trebuiau sa mearga pe ea.

"Acum ca ai adus vorba," incepu Peeves, "mi-ar placea sa joc adevar sa provocare. Normal daca nu va e frica", incheie el cu un zambet caracteristic pe chip. JAmes inghiti in sec, dandu-si abia acum seama ca s-au bagat intr-un mare bucluc.
"Mie frica? Nicidecum", zise el cu un zambet curajos pe chip.

[Irine Wagner]

II auzi pe cei doi cum au devenit mai bucurosi cand au adus vorba de adevar sau provocare. Asculta ceea ce zice James iar cand intreba de jocuri am dat afirmativ din cap iar cand fantoma zambii si spuse de curajul nostru, in timp ce pe chip avea cel mai diabolic raset din lumea, Irine se bloca si se albii mai rau ca o fantoma.
- Ahhh, logic ca nu imi este frica. Adica eu....o soimeanca sa imi fie frica? Hai te rog, spuse aceasta incepand sa rada usor dar intr-un mod mai treatral.
Se duse langa Jame si il prins de antibrat, ducandu-se din ce in ce mai aprope de el , vrand sa ii spuna ceva la ureche.
- Mie chiar mi-e frica, spuse aceasta zambind fortat
Il prinse de mana pe James si ii facu un semn fantomei iar dupa lua o sticla ce o gasii in camera si se pusera in semn de triunghi pentru a incepe jocul. Irine invartii sticla si pica la ea si la James. Se pare ca ea avea sa primeasca o provocare de la el sau poate sa o intrebe ceva.
- Sa incepem usor. Deci voi alege adevar, spuse aceasta chicotind usor.
Fantomei ii disparu usor fata trista de pe chip si aceasta fu inlocuita cu un zambet. Se pare ca pana la urma reusise.

[James Bradley]

"Adevar deci?" intreba James pentru a se lamuri pe sine. "Ok, cum ai zis si tu sa incepem usor, deci e adevarat ca atunci cand ai venit pentru prima oara la Hogwarts vroiai sa fi in casa Ochilor-de-Soim?" puse soimeanul intrebarea, uitandu-se apoi la Peeves care parea putin incruntat.
"Ce ii cu intrebarea asta?" intreba strigoiul putin nervos. "Ati zis ca ne jucam un joc distractiv si tin minte ca acest joc adevar sau provocare era unul dintre cele mai distractive, insa nu cu astfel de intrebari. Pe vremea de mai demult cu o alta generatie ma distram copios, iar provocarile sau intrebarile erau extrem de hilare si de provocatoare," incheie el.
James se uita putin speriat la Peeves. Daca urma sa plece de la joc, ei bine atunci nu mai avea idei pentru a-l ajuta. Adevarul e ca si el cand era mai mic si juca jocul eras foarte distractiv si tot timpul se incheia cu o cearta cel putin.
"Pai Peeves, am zis ca incepm uso, o sa vina si genul provocari sau intrebari pe care le vrei tu, dar pe parcurs. Asta e incalzirea", ii zise James cu un zambet fortat pe chip. Da, urma sa fie un joc lung si agonizant asta era sigur

[Irine Wagner]

Il asculta cu atentie pe James si ridica dintr-o spranceana, zambind dulce catre el. Cand Peeves incepu sa vorbeasca, Irine ingheta de-a binelea si nu mai zise nimic. Se misca parca in reluare si zambea fortat mai tot timpul cand acesta vorbea. Cand James incerca sa il convinga ca trebuie sa se calmeze, aceasta se lasa pana la urma iar Irine ofta usor.
- Da, chiar mi-am dorit sa intru la ODS. Si chiar ma bucur ca am ajuns aici, am dat peste oameni minunati, spuse aceasta zambind dragut catre James
Tot ea trebuia sa invarta asa ca asta facu pana la urma. Sticla venii catre James si Peeves. Irine inghitii in sec, uitandu-se la Peeves. Oare ce provocare ii va da? Deja ii era frica sa le dea o provocare sa se palmuiasca, sa face farse cuiva important, sa tipe pe holuri, chiar cu saruturi. Irine isi lasa capul in jos pentru cateva minute, uitandu-se foarte atenta la parchetul din fata ei.
- Deci... Peeves tu trebuie sa ii pui provocare sau adevar, depinde ce alege lui James, spuse aceasta zambind fortat la el
Nu trecu mult timp ca fata isi puse mainile pe podea, incepand sa stranga din pumni ca si cum ar vrea sa loveasca pe cineva, dar ea era doar tensionata.

[James Bradley]

"Ei bine Peeves, aleg adevar", zise James hotarat, stiind ca daca ar fi ales provocare urma ceva urat din partea lui Peeves. Din nefericire soimeanul nici asa nu scapa prea ieftin.
"Adevar, eh?" intreba strigoiul amuzat. "Esti speriat de putina drama si actiune, nu? Bine daca asa sta treaba, hai ca am vazut ca ati inceput incet, o sa fac si eu asta. Hmm, baiete, James e adevarat ca ai facut cunostinta cu o debara de maturi, macar o data de cand ai venit la Hogwarts? Nu minti, fiindca eu stiu adevarul", zise Peeves un zambet malefic aparandu-i pe chip.

James inrosi pe dinauntrul lui, insa stia foarte bine sa isi controleze culoarea fetei si vocea cand vroia, asa ca nu dadu semne cum ca ar fi stanjenit de intrebarea lui Peeves sau ceva de genul.
"In primul rand Peeves, am ales adevar deaorece n-am incredere in provocarile tale. Ca sa iti raspund la intrebare, da am facut cunostiinta cu 2, insa n-am de gand sa iti zic si motivele, deoarece n-ai intrebat nimic de ele." Fata lui james se lumina, fiindca realiza ca reusi sa il pacaleasca pe Peeves intr-un mod elegant. "Propun sa continuam deci", zise James si roti sticla