With no-one wearing their real face

[Colin Hawkeye Rovson]

With no-one wearing their real face
It's a whiteout of emotion
and I've only got my brittle bones to break the fall

-anyone-

• Nimeni nu mai parea sa-si poarte adevarata fata in ultima vreme. Parca toti ascundeau ceva, parca toti aveau secrete. Sau cel putin asta era senzatia pe care o avea Hawkeye. Toate chipurile pe care le vedea in ultima vreme erau... lipsite de orice fel de emotie. Ca si cand fiecare om din jurul lui purta o masca pe care o inlatura in anumite conditii. Soimeanul ofta, privindu-si respiratia cum se ridica in aburi usori. Nu conta ca era frig. Si nu conta ca era intins pe zapada. Era ce facea el atunci cand avea nevoie de putin timp ca sa se gandeasca la problemele sale. Padurea Interzisa ii oferise de multe ori conditii pentru a gasi solutii. Sau pentru a se calma, atunci cand era mai mic. In noptile calde si senine, venea acolo si privea stelele. Insa acum, cerul era pufos si alb, luminat inca de zi. Ningea usor, cu fulgi mici, lasand modele degerate sa contrasteze cu parul lui brunet.
  Atunci cand trairile se estompau, totul parea sa se miste cu incetinitorul. Si era destul de convins ca orice interventie venea prea tarziu, indiferent de motive. Urma o prindere in curse inarmate, precum o dependenta involuntara, in care orice valoare invatata de la mame se scutura. Bine, bine, poate ca exagera, dar lucrurile pareau intotdeauna mai grave cand venea vorba de el. Hawkeye isi scoase un brat de sub ceafa si si-l puse peste ochi, de parca vroia sa-si si-i fereasca de lumina reflectata in zapada. Avea nevoie de o distragere si avea nevoie atunci si acolo. Dar cine s-ar aventura prin Padurea Interzisa in toiul zilei, cand nu avea absolut niciun farmec?
  

[Irine Wagner]

OOC:Sper ca nu te superi ca am intrat eu cu Cassie pe aici Daca e ceva sa imi zici De mult vroiam sa iti zic poate facem un topic cu putina actiune

Incepea sa fuga prin padure stiind ca aceea fiinta chia o putea prinde si pe langa asta alerga si repede. Pana la urma trebuia se asculta foarte bine dar nu prea stia pe unde. Se uita in jur cu atentie si vazu cum se gaseau foarte putine locuri pe unde te poti ascunde. Asta este pana la urma, va supravietuii chiar daca o va gasii Cassie. Incepu sa mearga incet ca si cum ar cauta ceva iar dupa se duse dupa un copac pentru a se uita si pe acolo. NIMIC! De ce naiba mereu Cassie trebuia sa aiba atata noroc si pe langa asta de ce am ales sa ne alergam ca nebunule prin aceasta padure. Serios? Chiar in acest loc. Ultima data cand fusese aici se plimbase in timp cu Hawk si ii placuse la nebunie dar acum nu era Hawk si nu stia ce sa faca. Ehh putea gasii ea ceva inafara de a se alarga. Mai merse putin si cand se uit in dreapta sa se sperie imediat, vazandul pe Hawk. Isi puse o mana la gura si una la piept iar dupa ce se calma, se uita ciudat la el.
- Ce cauti aici Hawk? M-ai speriat de mama focului, spuse Irine oftand usor
Era si normal sa se sperie in halul asta cand alergi sau cauti ascunzatoare sa dai peste un om in padure. GOD!

[Julieta D. Thibault]

• Inghiti in sec privind cerul albastru, nu prea vedeai iarna des asa ceva. Isi stranse mai bine fularul alb la gat si isi baga mainile in buzunare. Evident ca manusile nu si le luase, ca deobicei. Insa se obisnuise sa isi uite tot felul de lucruri casa. Era ceva la ordinea zilei, insa deocamdata era bine ca nu isi uita capul. Pufni scurt in ras la gandurile ei si pasi prin padure simtind aerul rece cum ii invada tot corpul.
  Insa ii placea, iarna mereu fusese anotimpul ei preferat si de aceea ii placea sa mearga prin frig. In plus, nu gasise pe nime cu care sa se "aventureze" in padure pe timpul zilei, tuturor li se parea o pierdere de timp. Brusc isi ciuli urechile si ridica privirea in sus, la cativa metri zari doua siluete. Merse inca cativa pasi si recunoscu doar una din siluete, pe Colin. Persoana de langa el probabil era o prietena sau o eleva de la Hogwarts, ii se parea totusi cunoscuta. Ajunse langa ei, zicand:
  - Intrerup ceva?

[Cassandra Braun]

O cauta de nebuna pe Irine si nu o putea gasii in niciun fel. Doamne fata asta disparuse in pamant sau chiar se ascunsese undeva unde nimeni nu o putea gasii. Se uita cu atentie in fata sa iar dupa vazu o silueta de fata iar cand se apropria mai mult o vazu pe Irine si pe Hawkeye. Marii ochii si chicotii usor. Se pare ca a dat peste cineva sau mai bine spus de mai multe persoane. Merse catre acolo iar dupa puse mana pe un copac. Se uita la toti in liniste in timp ce tras aer in piept.
- Wow. Intalnire de familie pe aici? Hey tuturor de pe aici. Ma bucur ca dau de voi prin padure. Ce faceti pe aici? Sper ca nu deranjez, intreba zambind dulce catre cei de acolo
Privirea i se duse catre ceilalti si catre Irine, incercand sa se strambe usor la ea. Se pare ca multe lumea era pe aici si spera ca nu deranja pe nimeni si poate puteau sta impreuna.

[Colin Hawkeye Rovson]

• Hawkeye se stramba cand auzi pasi scartaind pe zapada, din ce in ce mai aproape de el. Nu se misca, preferand sa ramana tolanit, cu privirea acoperita. Dar mormai in barba cand isi auzi numele.
  " Eu te-am speriat?" intreba, fara sa-si ridice bratul de pe ochi.
  Nu era greu sa-si dea seama cu cine avea de a face. Ar fi recunoscut vocea Irinei in aproape orice conditie. Incet, foarte incet, isi indeparta mana, iar ochii albastri se fixara pe blonda Soimeanca. Zambi scurt, putin cam stramb, dar cumva specific lui.
  " Tu esti cea care a venit. Eu pur si simplu stateam aici. Deci tu ar trebui sa fii cea care sperie, nu invers. Dar ce faci tu pe aici?" spuse amuzat, pe un ton putin cam banal.
  Dar vremurile rele probabil ca se apropiau de final, asa ca Hawk continua sa fie mereu optimistul si putin incercatul. Incet, dar sigur, revenea la starea lui fundamentala.
  Isi intoarse capul, simtind cu urechea dreapta zapada, si o zari pe Julieta. Zambi si mai mult.
  " Juls! Pazeasca Merlin, nu intrerupi nimic"
  Si banuia ca asa era din moment ce lucrurile nu se stabilisera. Asta pana cand aparu si Cassie. Hawkeye se gandi instantaneu la discutia pe care o purtase cu Freddie. Ok, o sa aiba nevoie de ceva mai multa masculinitate prin jur, dar momentan se descurca si asa. Si in ciuda faptului ca mai erau inca trei persoane langa el, Hawk nu se ridica de pe pamantul inghetat.
  

[Julieta D. Thibault]

• Julieta privi inspre tanara care venise, probabil tot eleva la Ochi-de-Soim, insa prea vorbareata pentru gusturile ei. Isi scoase mainile din buzunar si ii zambi lui Colin in momentul in care acesta vorbi, ca deobicei porecla ei "Juls" era insotita peste tot. Pornise de la Hawk si se raspandise in tot castelul, desi nu o deranja. Era o porecla a numelui ei destul de draguta, Julieta suna parca prea formal. Isi indrepta privirea spre soimean, spunand:
  -Speram sa spui asta. Mormai asta pe un ton amuzant si in acelasi timp privi in sus, incepea sa ninga incet incet. In curand iarasi avea sa fie inconjurata de un tinut alb ca in povesti, pe gustul ei evident.
  -Nu credeam ca mai e cineva prin padure in toiul zilei, deobicei elevii si ...ceilalti isi fac plimbarile nocturne nu diurne. Acum ca se gandea, ar fi preferat sa fie acum noapte ca sa se simta mai bine, era ca o felina: se plimba pe timpul noptii, invata pe timpul noptii, viziona filme sau chestii ale Incuiatilor tot atunci..bizar.

[Irine Wagner]

Il asculta cu atentie pe Hawk si doar incepuse sa rada. Mai bine nimeni nu mai speria pe nimeni, oricum nu avea de gand sa se contrazica cu el in aceasta zi mminunata de zici ca erau niste copii. II asculta intrebarea si zambii dragut.
- Am venit cu Cassie. Fugea dupa mine pe aici si ne mai relaxam cu aceasta ocazie, spuse Irine zambind dragut.
Se uita dragut la baiatul dar brusc venii si o fata. Era sefa cercetasilor si o cheama Julieta din cate auzise. Oricum se bucura ca am dat de ea aici, este un motiv in plus de a cunoaste oameni noi. Pe ea nu avusese ocazia sa o cunoasca sau sa vorbeasca cu ea. Acum poate ca era momentul potrivit pentru acest lucru. O asculta cu atentie cand incepu sa vorbeasca iar dupa zambii dragut catre ea.
- Este frumos sa vii si dimineata pe aici. Pur si simplu te relaxeaza si poti scapa de monotonie, spuse fata chicotind usor
Nu putea uita de maniere dar acum ca isi amintii, nu facuse cunostiinta cu fata si pana la urma trebuia sa faca asta. Chiar daca in acest moment si i se parea stupid si banal.
- Ahh chiar. Eu sunt Irine iar ea este Cassie. Suntem amandoua de la ODS. Tu trebuie sa fii Julieta, sefa casei cercetasilor, nu?, intreb eu zambind
Se uita la fata, continuand sa zambeasca iar dupa la Cassie dorind sa vada ce are de gand.

[Colin Hawkeye Rovson]

OOC: Ir, te implor, reciteste-ti posturile. Mai ai scapari cu persoana I si greseli gramaticale. Devine obositor sa-ti citesc posturile.

• Hawkeye isi inchise iar ochii, incercand sa 'mediteze'. Desigur, el nu fusese niciodata genul de om care pur si simplu sa stea nemiscat cu orele si sa mediteze asupra vietii privind numai furnica de la picioarele sale. Insa putea sa stea si sa 'mediteze' la ce se intampla cu el. Sa-si descopere felul de a fi in adevaratul sens al cuvantului. Sa isi dea seama ca nu poate sa stea pur si simplu, sa existe fara un scop. Pentru el era destul de clara partea asta, dar venea intrebarea de cinci stele: care era, asadar, scopul sau? De ce se afla el acolo si de ce ii cunostea pe cei pe care ii cunostea. Pentru ca, la un moment dat, toate acestea nu mai puteau sa fie coincidente. Nu?
  Isi raschira degetele, bucurandu-se ca nu avea manusi. si le ingropa pe jumatate in zapada, iar asta il facea sa se simta ca o meduza ce cotrobaie printre alge. Doar ca, la scurt timp, degetele il furnicara cu senzatia de arsura. Zambi. Intotdeauna i se paruse interesant felul in care lucrurile prea reci frigeau. Il facea sa se intrebe daca nu cumva tot ce era opus avea intr-un final aceeasi esenta. Isi ridica palmele, rezemandu-si bine coatele, si isi privi mainile. Erau inrosite. Le stranse in pumn si le relaxa de cateva ori, ochii albastri fixati mereu asupra unor puncte.
  " Ok, mandrelor. Ce ar fi sa..."
  Un sunet strident lovi imprejurimile, facandu-l pe Soimean sa-si scrasneasca dintii si sa se blesteme pentru ca nu ceruse un set de dopuri de urechi de Craciun.
  

[Julieta D. Thibault]

• Julieta ofta plictisita. Chiar nu vedea nimic interesant in conversatiile astea insa nu avea sa faca impresie proasta, soimeanul o stia pe de rost la caracter si nu avea de ce sa se prefaca. Isi indrepta privirea catre Irine schitand un zambet.
  -Da, ma bucur si eu sa va cunosc, fetelor. Probabil ca in urmatoarele minute nici nu mai avea sa le retina numele, pentru ca stia atat de multe persoane in castel incat nu avea sa isi faca un caiet cu numele "elevii si profesorii din castel". Nu avea sa faca asta, era ultimul lucru la care s-ar fi gandit. Isi muta privirea de la soimeanca la Hawk si se incrunta, spunand:
  - Sa?... dar vorbele ii fusesera intrerupte de un zgomot, un sunet la un ton destul de inalt si in acelasi timp care inca se mai auzea, insa vag. Inghiti in sec, isi scoase rapid bagheta indreptand-o in fiecare directie. Isi ciuli bine urechile si pasi pe zapada, le facu semn sa taca si analiza fiecare coltisor din padure care se afla in jurul lor.

[Irine Wagner]

Occ: Ohhh gomene. Cand postez repede gresesc.Imi pare rau din nou, o sa fiu mai atenta.

Se uita la fiecare actiune pe care o faceau persoanele in jurul ei de parca suspecta pe cineva de crima. De ce tot facea acest lucru? Doar nu dorea sa omoare pe cineva. Ofta usor gandindu-se la modul in care supraveghea lumea din jurul ei. Devenea ciudat deja. Se uita la Cassie iar dupa isi intoarse atentie asupra lui Hawk. Era asa de calm si nu stia cum sa isi mai exprime parerea dar i se parea lipsit de activitate sau poate ar fi bine sa spuna energie.Cand o auzii pe Julieta vorbind, isi intoarse privirea spre ea si zambii.
-Placerea este de partea mea, spuse ea zambind dragut catre fata
Nici bine nu se gandii la ceea dorea sa zica si il auzii pe Hawk cum vorbeste. Il asculta dar brusc propozitia se oprii chiar la mijloc. Dorii sa zica ceva dar nu mai apuca pentru ca un sunet strident parca ii invada timpanele. Prima ei reactie a fost sa isi puna mainile pe copac dar nu prea stia din ce motiv iar dupa se uita in jur, gandindu-se la ceea ce se intamplase.
- Ce naiba s-a auzit? Sau mai bine spus, ce s-a intamplat?, intreba ea cu vocea putin tremuranda
Il privii pe cei din jurul sau si ofta usor gandindu-se la ceea ce se putea intampla. Isi scoase repede bagheta si incepu sa mearga dupa Julieta dupa ce aceasta facu semn.