With no-one wearing their real face

[Julieta D. Thibault]

• Fetele chiar lipsisera de la cursurile care iti dadeau indicatii despre Creaturile Magice? Lipsise si ea de cateva ori, insa in final realizase ca acele cursuri erau mai importante decat credea, de exemplu acum. Probabil nu au ajutat-o atunci pe moment insa in viitorul apropiat si in acest moment deja se intamplase asta. Isi intoarse privirea spre Colin si apoi spre fete, ridica din ambele sprancene, spunand:
  - Ar trebui sa mai dati pe la cursurile care va spun despre Creaturile Magice, nu stiti cand va pot folosi. Colin are dreptate, nu ne putem apropia de castel atata timp cat ele sunt pe urma noastra, nu riscam viata a sute de persoane pentru o idee proasta de a ne plimba prin padure. Isi dadu o palma peste frunte instinctiv, realizand cat de idioata fusese ca venise peste zi sa se plimbe. Ea deobicei era genul nocturn, noaptea putea sa se ascunda, sa fuga si sa faca ceva caci nimeni nu ar fi recunoscut-o iar animalele padurii se odihneau deobicei la orele la care iesea ea. Brusc Julietei ii veni o idee in minte.
  - Am o idee, ne despartim. Daca ne despartim ii derutam si vor urmari doar o parte din noi, iar restul se pot gandi la un plan care sa ne ajute sa scapam de ei. Bine, ne impartim asa: Colin mergi cu fetele, iar eu ma descurc singura. Ne vedem intr-o ora in mijlocul padurii.Spuse ea zambind catre cei trei vag insa strangand bine degetele pe bagheta.

[Cassandra Braun]

Se inrosii usor in obrazi mai ales cand Julieta incepu sa zica de cursuri. Well... nu prea era de mult in aceasta scoala si nici nu se ducea pe la cursuri. Putea sa fie sincera cu toata lumea, era putin cam lenesa iar cand era vorba de Irine, ea chiar era putin mai tocilara dar in momentele de panica se pierdea de-a binelea. Daca o intrebai cum o cheama in acest moment cu siguranta ti-ar fi spus dupa 5 minute, dar nu inainte sa faca Aaaaa...aaaaa..aaaa. Era tipic pentru ea. Cand o asculta din nou pe Julieta , ofta usor. De ce trebuia mereu sa incurce pentru ca asa se simtea in aceste momente.
- Pai as putea sa merg si cu tine. Nu vreau sa il impovarez pe Hawk si pe langa asta daca este nevoie putem sa ne despartim si in 4. Nu vreau sa incurc pe nimeni, pentru ca asta simt ca fac. Pot sa ma descurc singura nu sunt chiar asa prostuta, spuse aceasta oftand usor.
Se simtisese prost in momentul in care l-a pus pe Hawk cu ele 2 pe cap, crezand ca nu se pot descurca. Se simtea in plus si pe langa asta nu prea gasea incredere in asta. Nu vroia sa o supere pe fata dar pana la urma, doar isi spuse parerea despre ce spusese fata.

[Colin Hawkeye Rovson]

• Hawk isi ridica sprancenele, privind-o cu scepticism pe Julieta. Dar pana la urma, ideea ei avea un sambure mare de strategie. Un sambure ce atarna greu in balanta. Julieta avea avantajul agilitatii. Ea se putea strecura cu usurinta, mai ales daca era singura. Si era mai mult decat capabila sa-si poarte singura de grija. Cat despre Soimence... Isi intoarse privirea spre ele, cercetandu-le cu atentie. Avea vaga impresie ca nu vazusera astfel de situatii prea des. Probabil ca nu avusesera nesansa de a fi prinse intr-o lupta magica sau sa vada oameni murind in jurul lor. Sau mai rau: sa omoare oameni pentru a se apara. Hawkeye isi inchise ochii, alungand imaginea sinistra ce i se cuibari in minte.
  " Braun, treci incoace" murmura el, strangand sigur bagheta.
  Irisii de safir se aratara peste cateva secunde, iar Soimeanul o fixa cu privirea pe Julieta. Cu cea mai serioasa expresie posibila intiparita pe chip, aproba scurt cu o miscare a capului.
  " Ok. Ne vedem aici peste fix o ora. Ai grija!"
  Isi indrepta bagheta spre pamant si marca zona, desenand rapid un cerc ars.
  " Succes, Thibault!"
  Si cu asta, Hawkeye se intoarse in directia opusa, pastrand un pas lejer pentru ca Irine si Cassie sa il poata urmari.
  

[Irine Wagner]

Se uita la Julieta cand incepu sa spuna planul si pe langa asta isi duse si privirea catre Cassie care era putin revoltata. Intr-un fel Irine simtea aceelasi lucru dar ea nu a dorit sa spuna ceva. Mai bine statea in banca ei si tacea din gura. Asta era cel mai bine. Cand Hawk striga catre Cassie, Irine ofta destul de lung. Spera ca nu va mai murii nimeni important in fata ei. Mai intai,tatal sau mort iar dupa aventura pe care o avusese cu domnul Dobby aici de fata. Murisera atatia oameni in fata ei si nu a putut sa faca nimic in aceasta cauza. De ce cateodata lumea este atat de rea si te face sa suferi in ultimul hal? Irine nu si-ar fii dorit sa ii vada pe oamenii din satul acela cum mor, chiar daca acum erau bine pentru ca au iesit din carte. Spera ca Hawk avea incredere in ea si spera ca stia ca poate avea grija de ea. Se duse dupa el si ofta usor in timp ce se uita la baiat.
- Sper ca ai incredere in mine Hawk. Nu vreau sa imi zici ca nu ai incredere si ca stii ca daca mai lasa singura, m-ar manca creaturile astea de vie?, intreba aceasta serioasa.
Tot ceea ce dorea Irine este sa primeasca incredere de la prieteni. Pentru ea parerea lui Cassie si a celor pe care i-a cunosc si s-a atasat de ei pana acum, conta cel mai mult.

[Julieta D. Thibault]

• Julieta se descurca mai bine pe cont propriu, nu avea nevoie si de grija altei persoane cu ea. Daca era singura putea sa se ascunda si in cele mai stramte locuri, putea sa fuga la nivelul ei si sa se lupte exact cum invatase, cu sau fara ajutorul magiei.
  - Mai bine va duceti cu Colin, e mai sigur asa. Murmura ea zambind catre cele doua fete si apoi aproba din cap la vorbele soimeanului, surase cand acesta ii ura succes.
  - Succes si tie Rovson, ne vedem intr-o ora. Aveti grija si voi! Isi lua bagheta si o puse in cizma ca apoi sa o ia la pas in padure. Ea o lua spre dreapta iar ceilalti trei soimeni o luasera spre stanga. Nu fusese o numaratoare anume care cum sa mearga ci pur si simplu. Lua o gura mare de aer si pasi pe pamantul inghetat, isi stranse cordonul de la paltonul alb mai bine in jurul taliei si isi aranja fularul mai bine in jurul gatului. Se auzea doar scartaitul ghetei sub picioarele ei, nimic mai mult. Isi ciuli urechile mai bine pentru a asculta diferite sunete care veneau din departare, sunete nu foarte familiare ei. Vantul adia destul de tare, sau mai bine zis batea destul de tare insa asta nu o impiedica sa-si vada de drum. Auzi pasi in spatele ei, se intoarse brusc observand o silueta la cativa metri departare. Isi folosi bagheta si in cateva minute ajunse in copac, avusese noroc ca creatura nu o observa ci trecu pe sub copac.

[Cassandra Braun]

Doar asculta cand fu luata la goana de amandoua persoanele daca ar putea spune asta. Pur si simplu nu mai dorii sa mai zica nimic dar cand il auzii pe Colin ca ii spuse si numele de familie se lasa pagubasa. Se duse dupa el si doar o asculta pe Irine. Ridica o spranceana si zambii dragut. Acum, ea chiar lasase garda jos. Cassie isi dadu seama ca pentru Irine, Hawkeye era o persoana importanta si dorea sa primeasca incredere. Tacu din gura si nu mai spuse nimic. Doar zambii dragut si se duse la Ir si ii prinse usor mana, dar de la antrebat, strangand usor.
- Va fi totul bine, sigur are incredere in tine dar poate ca are un motiv bun pentru care a facut asta, spuse Cassie zambind
Ridica din umeri si ofta usor, gandindu-se la ceea ce gandea baiatul. Logic ca nu isi putea da seama dar macar incerca. Privii in jur si isi dadu seama ca Ir va devenii serioasa si asta va trebui sa faca si ea. Isi prinse mai bine bagheta in mana si ii zambii fete incurajator. Acum puteau arata ca lumea chiar trebuie sa aiba incredere in ele, daca doreau asta.

[Colin Hawkeye Rovson]

• Sa o manance creaturile de vie? Pff! Sigur ca nu credea asta! Dar nici nu credea ca avea sa se intample ceva bun. Poate se datora faptului ca era prea protector, dar, indiferent de motiv, Hawkeye nu avea sa renunte acum la asta. Nu comenta. Nu spuse nici cel mai scurt cuvant, chiar daca isi concentra atentia asupra vorbelor celor doua. Nu ii convenea cum aratau lucrurile. Pur si simplu.
  Se simtea urmarit, dar de fiecare data cand isi intorcea privirea, cercetand in jur, nu vedea nimic nelalocul sau. Se intreba daca nu cumva devenea putin paranoic. Nu ca l-ar surprinde. Ceva trosni undeva in stanga, un sunet suficient de incet, incat Hawk se intreba daca nu cumva i se paruse. Capul lui se indreptase automat spre sunet -slava reflexului cefalogir!- iar privirea cerceta de zor. Nimic. Nu... Nu putea sa nu fie nimic! Trebuia sa existe ceva pe acolo! Se intoarse spre fete.
  " Nu va miscati" murmura si isi ridica bagheta, incercuindu-le incet, murmurand cuvinte moi.
  Multumit de vraja de protectie obtinuta -chiar daca nu era mare lucru-, Hawkeye se dadu un pas in spate, concentrandu-se iar asupra locului de unde i se paruse ca auzise pocnetul. Isi ridica usor mana spre fete si le facu semn sa ramana locului, in timp ce el pasi precaut inainte. Silueta lui se pierdea incet printre copaci. Pana cand disparu brusc.
  Soimeanul simti cum ii fuge pamantul de sub picioare. Aluneca in gol, inconjurat brusc de intuneric. Se izbi de o suprafata tare si injura in surdina. Singurul licar de lumina ce isi facu simtita prezenta disparu odata cu inchiderea trapei de pamant.
  Tot ce ramase in urma pe 'podeaua' padurii era bagheta matasoasa a Soimeanului.
  

OOC: Va rog, nu grabiti actiunea

[Irine Wagner]

Nu stia de ce Hawk nu spunea nimic si asta o innebunea dea binelea. De ce naiba nu scoatea un sunet? Asta inseamna ca nu are incredere in ea. O asculta pe Cassie si dadu scurt din cap, reluand in cap cuvintele fetei. Pff era complicat. Auzii niste sunete iar dupa brusc pe Dobby. Se oprii si nu se mai misca deloc. Era ciudat, ce naiba se auzise? Nu era nimic in spatele lor. Privirea i se duse catre baiat iar dupa cand privii mai atent, nu mai vazu nimic. Doar ce se duse acolo.
- Hawk!! Ohh nu, Cassie trebuie sa mergem dupa el. Nu il pot lasa acolo! Haide dupa el, spuse aceasta oftand usor
Isi lua bagheta si rupse scutul de protectie. Era unul foarte simplu, cel facut de Hawk dar oricum Irine il putea rupe. Se uita la Cassie si zambii dragut catre ea. Chiar trebuia sa faca acest lucru si nu se va lasa pana nnu il va gasii pe Hawk. Acum trebuia sa fie calma si sa nu se piarda. Se duse incet spre locul pe unde baiatul o luase. Se uita cu atentie si ii vazu bagheta. Ohh doamn, daca bagheta lui era aici, el unde era? Il lua bagheta si o baga in cizma sa iar dupa merse putin mai in fata si puse unul dintre picioare mai in fata din instinct si vazu cum pamantul aluneca. Se uita cu atentie la urmele de pe pamant si isi dadu seama ca pe acolo aluneca baiatul pe unde credea ea. Nu putea sa tipe, atunci chiar ar venii toate creaturile deci asta nu era un plac bun dar pana la urma trebuia sa stea si sa se gandeasca la un plan. Numai ele puteau sa se duca dupa Hawk si asta o stia!

[Julieta D. Thibault]

• Se uita cu atentie la creatura care isi muta privirea in toate partile. Simti cum corpul ii cedeaza sa cada jos de pe creanga. Isi opri bataile inimii, sau mai bine zis le incetini ca sa nu provoace ceva si animalul sa se uite in sus. Acesta se dadu un pas in spate iar cercetasa facu ochii mari, dar se linisti cand observa ca inainta. Insa in momentul urmator isi scapa piciorul jos si cazu exact la cativa metri. Se ridica de acolo rapid desi simti o durere surda in picior. Animalul pufni scurt si parca scotea flacari pe nari, se apropie cu pasi rapizi sa o inhate insa Julieta o lua la pas alergand cat de tare putea. Pana dadu de gheata si aluneca in jos, undeva in intuneric si se izbi de ceva tare, mai exact podeaua. Isi puse mana in cap pentru a masa usor si apoi isi scoase bagheta murmurand "lumos", iar un licar din bagheta se aprinse imediat luminand incaperea. Insa auzi cum trapa aceea se inchide si isi intoarse privirea observand o silueta, se apropie rapid aproape tarandu-se si il recunoscu pe Hawk imediat. Ajunse drept in drept cu el, pe la spatele lui si puse mana pe umarul baiatului, zicand:
  - Hawk, esti bine?

[Cassandra Braun]

Se uita cu atentie la baiat cum merge si cand cazu Cassie marii ochii involuntar. La naiba! Acum o secunda era acolo, acum este dumnezeu stie unde. O asculta cu atentie pe Irine si dadu din cap. Se duse langa ea si se uita in jos, vrand sa il vada pe Hawk dar nu vedea nimic. Pana la urma o lumina o facu sa vada si dupa ce se uita cu atentie mai jos, isi ridica o spranceana. Wow, era si Julieta acolo. Parca se duse in alta parte. Ce cauta acolo? Ofta usor si isi puse mainile pe pamant, in timp ce se lasa pe genunchi cu atentie.
-Hey voi doi, sunteti bine acolo jos?, intreba aceasta destul de curioasa
Se uita la Irine cu atentie si zambii slab. Se gandii mai mult la ceea ce puteau face pentru ai ajuta in aceste momente.
- Ce naiba putem face? Trebuie sa facem ceva si sa gasim un mod de ai scoate de acolo, spuse aceasta privind-o serios
Nu prea gasea nimic prin jur de care se putea ajuta si nici nu avea idee de vraja dar Irine poate era mai norocoasa decat ea in aceste momente tensionate. Statu sa se gandeasca in timp ce astepta ca fata sa zica ceva.