A new hope

[Bell Evans]

sa pun next'ul acum??

daca vreti

[Bella Emily Rose]

Da

[Helena Daphne Rose]

Scrie!

Asteptam nextul

P.s: Ba nu! Pune!
Normal ca da Bellyshor

[Bella Emily Rose]

Deja suntem doua
Deci pune'l

[Bell Evans]

Capitolul 15 ~ Singuratate

Part I - Despartire [Peter]

Singuratate..un cuvant atat de simplu, dar atat de profund. Realizezi cat de mult iubesti pe cineva care iti este alaturi atat de mult timp, abia atunci cand dispare..brusc, fara explicatii logice, poate chiar si ilogice. Numai de as fi stiut de ce ma paraseste. De ce pleaca?! Parintii ei nu stiu nimic, sunt la fel de dezorientati ca si mine.
Am izbit placajul patului si am facut o gaura frumusica. Minunat, mama sigur ma va felicita! Am insfacat papucii de langa mine, un tricou si am iesit din casa. Pasii mi’au fost purtati spre parcul unde ne plimbam intotdeauna. M’am trantit pe o banca si mi’am incurcisat mainile la piept. Ningea..cu fulgi mari, albi, reci. Se asezau randuri-randuri pe pamantul inghetat, invelindu’l protectori.
Gandurile mi’au fugit inevitabil la ea..la chipul ei senin, la parul lung si auriu..la ochii verzi si veseli ce reflectau toata dragostea pe care o avea pentru viata. Pofta de a trai, de a se distra, de a iubi. Si o pierdusem..sau poate inca nu, poate avea sa se intoarca.
Dar totusi..fusese ceva diferit in tonul vocii cand imi spusese ca pleaca. Era hotarat, fara urme de neliniste. Nu s’a balbait, nu s’a inrosit..doar mi’a spus ca pleaca, nici ea nu stie unde. Dar ca inca ma iubeste.
Aveam dovada. Ma iubea, eu o iubeam..si totusi, plecase. Nu eram sigur daca puteam numi asta o despartire, dar pentru mine era cam acelasi lucru. Sau cel putin la fel de dureros.
Ar trebui sa incetez sa ma plang..si sa incerc sa aflu mai multe. Dar de la cine!? Lisa nu stia nimic. Sau se prefacea foarte bine. Dar ea mi’ar fi spus daca s’ar fi intamplat ceva grav..gandul asta ma linistise.
Cerul incepea sa capete o nuanta cenusie, partea albastra incepand sa se rataceasca printre miile de nori. Ninsoarea incepea sa fie deasa, profunda, de parca cerul ar fi asistat la durerea mea.
Insa amintirea despartirii ma invalui dintr’o data.
“-Pete, eu plec” sopti ea, privindu’ma serioasa.
“-Nu inteleg, unde pleci?!!” am intrebat’o eu, incepand sa ma panichez.
“-Sincer..nu stiu, dar am nevoie de o pauza. Te iubesc, insa acum nu mai pot sa iti fiu alaturi. Plec, si nu stiu cand ma intorc. Dar te voi iubi in continuare, indiferent de ce s’ar intampla” sopti ea, cu ochii sclipindu’i intr’un mod ciudat.
Si apoi..pleca. Nicio imbratisare, niciun sarut. Doar o privire plina de durere care ma bantuia si in vise. Si ma lasase singur.
In acel moment, as fi vrut sa plang. Sa ma descarc, sa scap de agonia care mi se cuibarise adanc in piept. Dar trebuia sa fac ceva util, nu sa plang ca o fetita acolo!

Part II – Confuza [Ashley]

“-Chiar trebuie sa ii spun eu?!” am intrebat’o pe Lisa, poate pentru a zecea oara in acea zi. Edward ne urmarea indeaproape. “Si tu chiar nu ai altceva de facut?! Nu mi’e sete acum” am mormait eu spre el.
“-E datoria mea sa stau aici” raspunse Ed, rece.
“-Si daca Lisa vrea sa inceapa sa vorbim despre chestii de fete? Ai sa asisti si la asta?! Poate esti curios” i’am spus eu, sarcastica.
“-Va aud si din camera cealalta, deci tot aia e” sopti el, intorcandu’se cu spatele spre noi. Deschise fereastra si o boare de aer rece inunda intreaga incapere. Lisa incepu sa tremure, dar era chiar placut. Aroma ei ma imbata, era atat de dulce. Dar frigul alunga orice urma de sete. Lisa era prietena mea cea mai buna, imi era alaturi in clipele astea. Nu puteam sa imi pierd capul chiar acum.
“-E aproape dimineata” anunta Edward.
“-Crezi ca sunt asa limitata mintal incat sa nu vad si eu soarele care rasare sau de ce zici asta?” intreba Lisa, in timp ce isi puse un hanorac pe ea.
“-Spun doar ca Ashley trebuie sa se pregateasca de intalnirea cu iubitul ei, draguta” murmura Edward, ajungand langaa Lisa intr’o secunda. Mainile lui ii strangeau gatul, iar fata incepuse deja sa se invineteasca. Si atunci, am explodat. Nu stiam ce fac, pe cine lovesc, ci doar faptul ca prietena mea era in pericol.
“-Hey, ce se petrece aici?” intreba Luke, dandu’ma jos de pe Edward. Imi infipsem coltii in gatul lui, pastrand inca urmele de sange pe mainile si chipul meu. Lisa zacea pe podea, cu privirile infrigurate. O speriasem, dar macar reusisem sa il impiedic pe Edward sa ii faca rau.
“-Anabell, esti ok?” intreba Luke, ridicand’o de pe podea.
“-Eu da, tu in schimb nu esti ok la cap” spuse ea, scuturandu’se pe spate. Stephan aparu intr’o clipa, indreptandu’se tinta spre Lisa.
“-Esti bine?” sopti el, privind’o ingrijorat.
“-Eu da. Dar Edward ar trebui sa isi faca un control, izbucnirile astea nu sunt sanatoase” murmura Lisa, asezandu’se pe pat.
“-Uite ce e, atata timp cat nu ma calci pe nervi, totul e bine, ok?” spuse Ed, inca tremurand. Rana de la gat incepea sa se inchida, dar mai avea cativa stropi de sange pe camasa.
“-Daca mai sari o singura data asupra ei, eu te omor cu mana mea” mormai Luke, dupa care iesi din camera.
Edward il urma, trantind usa in urma lui.
“-M’am saturat sa ma creada Anabell” se planse Lisa, cu regret in voce.
“-O sa isi dea seama in curand, vei vedea” sopti Stephan, luand’o in brate.
“-Si eu ce fac acum?” am intrebat, cu privirile indreptate spre mainile lor impreunate. Un fior de durere imi strabatul pieptul, facandu’ma sa tremur.
“-I’am dat un mesaj lui Peter..va fi in parc, la ora 9. Iar tu te vei duce si ii vei spune ca pleci intr’o calatorie, ca nu te simti prea bine” spuse Stephan, serios.
“-Nu o sa ma lase, o sa vrea sa vina cu mine” am protestat eu, sigura ca asa va reactiona.
“-Atunci va trebui sa il faci sa te creada” murmura Stephan, calm.
“-Cum?! Sa ii zic ca nu il mai iubesc si ca acum sunt cu Luke!?” am mormait eu, apatica. Incepea sa ma dispere chestia asta, si mai era arsura aia din gat ce nu ma lasa in pace.
“-E o idee acceptabila..mai putin partea cu Luke” sopti Lisa.
“-Da, si tu esti prea obsedata de "New Moon", nu?!” i’am taiat’o eu in acelasi moment.
“-Gaseste tu o varianta mai buna atunci. Si repede” spuse Stephan, ridicandu’se.
“-Unde pleci?” il intreba Lisa.
“-Revin imediat..Ashley trebuie sa se hraneasca inainte sa se vada cu Peter” sopti el, inchizand usa.
“-Nu vreau sa fac asta” m’am plans eu, asezandu’ma langa prietena mea. Ma lua in brate si incepu sa ma mangaie incetisor pe spate.
“-Va fi bine. Asigura’te ca il ranesti suficient ca sa te lase sa pleci, dar in acelasi timp sa te primeasca inapoi cand vei fi capabila sa te controlezi” sopti ea. Ii simteam sangele pulsand repede prin artera de la gat, eram atat de aproape de ea. Puteam doar sa ma intind, iar Lisa avea sa devina micul meu dejun.
“-Ash, nu!” striga Stephan, intrand reptrebuit sa ii multumesc.
Dupa ce m’am hranit din plin cu niste sange adus de Luke, m’am imbracat si am pornit spre parc. Trebuia sa ma concentrez, sa nu ma dau de gol. Avea sa fie scurt si dureros..
__________________
Nu a iesit cine stie ce..vorbesc serios..

[Bella Emily Rose]

In sfarsit .
Prima

Edit later : Prea tare faza cu New Moon
Mi'a placut capitolul.
Si a meritat asteptarea

[Helena Daphne Rose]

Wow , Bell , numai spune asta , capitolele tale sunt superbe! Cine naiba nu le-ar citi?
Saracul Pete...:-< Si ma enerveaza Edward Si Luke Cu Anabell cu tot Cred ca as fii reactionat ca Ash daca as fi in locul ei

“-E o idee acceptabila..mai putin partea cu Luke” sopti Lisa.
“-Da, si tu esti prea obsedata de [i]New Moon, nu?!” i’am taiat’o eu in acelasi moment.

Obsedata de New Moon
Si imi place capitolul Multumim pentru next

[Bell Evans]

la inceput, imi mai ziceau unii "obsedata de New Moon"
e carte mea preferata, din seria "Twilight"
si ca sa nu fie OFF de tot..se va intampla ceva neasteptat
dar sfarsitul va fi ciudat

[Bella Emily Rose]

Vezi ca vrem happy end
Chiar daca partial

[Bell Evans]

va fi un final fericit..dar surprinzator
la inceput am zis ca ideea e absurda, dar totusi..e SF fic'ul nu??