Equinox

[Bell Evans]

nu e scurt e numai bun

Dreapta,tot înainte,stânga,imediat dupã colþ…adicã imediat dupã un coº gigantic de gunoi,vroiam sã spun…lângã sala de chimie.

prea tare

EMN (Emoþii Mistice Necunoscute.)

asta a fost si mai tare

Cine poate ºtii ce e în mintea unei adolescente de 16 ani?Eu abia mi-o ºtiu pe a mea.

dap..mare dreptate

Umbra unei persoane acoperea încetul cu încetul peretele coridorului.

de ce de ce ne lasi in suspans nu dorm la noapte din cauza ta
dess, te anunt ca vrem next..curand

[Alice Morris]

Next
In sfarsit
Si e foarte tare imi place cum isi revine incet inct in simtiri dsar continua sa se inchida in lumea ei roz de plastic adica, nu imi place asta la o persoana, imi place cum expui tu asta in scris
si iar ne'ai lasat in suspans asta nu poate cere decat
Next

PS:Ce cuvant frumos de a incepe si termina un comm

[Helena Daphne Rose]

Ca de obicei , imi plac capitolele tale , le citesc cu interes , dar mi-e lene sa comentez Deh , zodia leu
Tare faza cu EMN
Ne-ai lasat in suspans Next!

[Bell Evans]

bine zis Alice
next, dess

[Katya Sokorov]

Neeext !
Si scuze ca nu am comentat pana acum . Sa stii ca ti-am citit ficul, am fost cititoare fidela .

PS: te uiti si tu la al meu ? ;

[Isabella River]

Dess.. sa nu ma transezi, te rooog.
Stiu ca nu am mai comentat pe aici de ceva timp.. 3 Dar am citit tot ce ai scris pana acum si mi-a placut.
Si fata de capitolele pe care le scriu eu.. ale tale sunt lungi.
Asta e un capitol care m-a tinut cu sufletul la gura. Abia astept sa vad ce o sa se mai inatmple, ca na, tu ne lasi asa in suspans la sfarsit.
Felicitari, Dess.

[Bella Emily Rose]

Hai , Dess
Asteptam cu nerabdare nextul :>

[Bell Evans]

dess
vrem capitol nou
facem greva

[Desiree Rose Goth]

Am terminat
Dar mi se pare atat de stupid Nu criticati prea dur


Capitolul 25


“-A naibii sã fiu dacã aceea nu e profa de chimie.”
Nu,sã fiu eu a naibii dacã nu îmi venea sã-I trag o palmã peste obraz.Tonul ei superior,expresia ei superioarã,rânjetul ei superior; astea erau deja prea multe pentru demnitatea mea fãcutã ferfeniþã.M-am mirat cã încã nu îmi smulgeam pãrul din cap de frustrare.
Totuºi,chiar avea dreptate,aº putea sã vãd hainele de prost gust ale profesoarei încã din partea cealaltã a ºcolii.Balerini roz,jachetã roºie,pantaloni trei-sferturi…ce naiba,ãºtia inventeazã o lume a lor?Unii oameni chiar nu ºtiu cum sã se îmbrace.Sau poate doar vor sã semene cu un curcubeu, o versiune mai neobiºnuitã.
“-Cred cã trebuie sã plec chiar acum”,continuã Aoede cu aceeaºi expresie tâmpã pe faþã.”Deci…la revedere.”
Da,ar fi trebuit sã fie la ora aceea de chimie; dar asta numai dacã eu nu aveam de reglat niºte conturi cu ea.
“-La revedere pe dracu’,tocmai am zis cã nici nu am început”,am murmurat furioasã.
Aoede aprobã în silã din cap ºi mã privi cu un oarecare dispreþ nonºalant,înainte de a-mi întoarce spatele.Cât de mult se pot schimba oamenii într-un timp atât de scurt.
Sau poate transformarea aceasta începuse mai demult…iar eu nu observasem.
ªtii , oamenii au ºi ei o viaþã a lor.Doar una.ªi nu sunt obligaþi sã þi-o dedice þie.
Da,ºtiam cã devenisem o fiinþã de aceea fãrã scrupule.Dar,sincer,nu îmi pãsa.Deocamdatã.
Dar de ce acele cuvinte îmi tot reveneau în minte,over and over again?
“-Nu cred cã profesoara ta se va supãra dacã te reþin puþin.Puþin mai mult.”
Am încercat sã-I adresez un zâmbet diabolic,deºi nu se uita la mine.Însã,spre satisfacþia mea,am reuºit sã prind secunda aceea în care ea s-a întors pentru a-mi da o replica.Secunda în care nu era atentã,în mod neintenþionat.
Perfect,absolut perfect.În fond,cine râde la urmã, râde mai bine,nu-I aºa?
Am apucat-o de încheietura mâinii ;înainte sã mai comenteze ceva,sau poate sã mã înjure puþin,dintr-o simplã plãcere sadicã,de moment- am târât-o pânã în baia din care tocmai ieºise.Bineînþeles, nu am uitat sã trântesc uºa dupã mine.
“-Gata.Acum putem vorbi…fãrã sã ne deranjeze nimeni”,am continuat eu în timp ce m-am sprijinit de uºã ºi mi-am încruciºat ironicã braþele.
Aoede îºi dãdu ochii peste cap ; lucrul acesta îmi aducea aminte de Josh,de parcã încerca sã-i imite nonºalanþa perfectã.Nu ºtiu de unde mi-au venit cuvintele astea,dar parcã sunau prea artistice ca sã le facã chiar persoana mea.
Dar chiar aºa era.Datul ochilor peste cap era ceva specific lui Josh,dupã pãrerea mea.
“-Tot nu înþeleg ce vrei de la mine”,spuse ea,schiþând un zâmbet plin de amãrãciune,însã abia perceptibil,pe chip.
M-am strâmbat.Unele fiinþe pot fi al dracului de încãpãþânate (iar eu mã exclud din categoria asta….
“-Cum sã-þi formulez eu,ca sã-mi rãspunzi cum trebuie?De ce…ai devenit atât de distantã cu mine?De ce simt cã nu mai suntem prietene?”
De fapt,nu cã simt,ci chiar nu mai suntem prietene.ªtiam asta , deoarece senzaþia cã ne putem dezvãlui fiecare secret , obsesia noastrã comunã pentru Mall ,vremurile în care ne împrumutam una alteia hainele…toate dispãruserã,de parcã nu existaserã niciodatã.
Ceva se schimbase.Ceva a rupt ritmul natural al lucrurilor.
Eh, la naiba, suspansul ãsta chiar e insuportabil.
Aoede se bâþâi nerãbdãtoare prin camerã.Aproape cã auzeam cât de furioasã era.
“-Ca sã formulez astfel încât sã întelegi ºi tu”,începu ea pe un ton indiferent”,mã mir cã încã nu þi-ai dat seama cã din vina ta nu mai suntem prietene.”
Am aprobat din cap,cu o miºcare a lehamite.Mã aºteptasem la chestia asta.
“-Eh,mã rog aproape vina ta…”
“-Aici am o micã-mare dilemã.Eu nu am fãcut absolut nimic.Nu am ridicat nici mãcar un deget…”
Aoede dãdu sã-mi rãspundã într-un mod sarcastic, dar eu am încercat sã-mi conduc cauza pierdutã pânã la capãt.
“-Nu beau decât vreo patru sticle de bere pe sãptâmânã,nu fumez-m-am lãsat de fumat sãptãmâna trecutã- ºi nu înjur deloc…deci,la mama naibii,de ce mã mai învinovãþeºti acum?”
“-Hahaha,foarte distractiv,chiar nu mai am cuvinte”,zise Aoede ,cu o fluturare plictisitã de mânã.
Am ridicat din umeri.Ironia ei nu mã impresiona deloc.
Aoede începu sã se plimbe prin baie,oprindu-se în dreptul unei oglinzi crãpate la jumãtate.Începu sã examineze cioburile tãioase ce ieºeau în evidenþã.
“-Încercam sã retuºez puþin atmosfera asta de înmormântare”,am bolborosit eu neatentã.Sã trecem înapoi la ale noastre…deci am rãmas la motivul pentru care…”
“-Înainte sã apari tu,eu eram împreunã cu Josh.”
Vocea ei era inexpresivã,dar reflexia din oglindã nu era chiar atât de nepãsãtoare precum glasul.
“-A,doar atât.De…Poftim,ce-ai spus?”
Sincer,probabil cã îmi luase câteva secunde sã realizez ce spunea.Aoede cu Josh?Poate doar într-o dimensiune paralelã ciudatã.Nu aici,în faþa mea.
Deºi…trebuia sã recunosc cã se potrivea extraordinar de bine.Nu am mai mers la o partidã de cumpãrãturi cu Aoede din…ziua în care m-am sãrutat pentru prima oarã cu Josh.Când ne-am fãcut oficialã relaþia,cum îi plãcea lui sã spunã,ca sã mã enerveze.
“-Deci,stai,stai,stai.Explicã-mi”,am rugat-o eu,puþin gânditoare.Sau mai degrabã i-am ordonat.”Cum adicã chestia asta e vina mea?”
Aoede se strâmbã.Probabil cã nu îi plãcea felul în care am abordat subiectul.
“-Pãi,e simplu de înþeles”,oftã ea.”Îl cunosc pe Josh de luni întregi,de la club.Ok,recunosc cã relaþia noastrã nu mergea chiar extraordinar.Însã la câteva sãptãmâni dupã ce ai apãrut tu,pur ºi simplu…”
“-V-aþi despãrþit ,da,mi-am dat seama”,am înterupt-o eu.
Chestia asta chiar suna a scenariu de telenovelã.Aoede relata totul prea siropos.
“-Da”,mã aprobã ea cu o cutã de încruntare pe faþã.”ªi,bineînþeles, Josh e acum cu tine.”
Ah,dar asta nu prea sunã a Josh în primul rând.Sincer,el nu i-ar fi dat papucii lui Aoede ca sã fie…cu mine.Era atât de aiurea.
Cineva avea câteva explicaþii de dat mai târziu.
ªi tot nu înþelegeam de ce mã învinovãþea Aoede atâta.Josh avea viaþa lui,poate sã facã orice doreºte cu ea.
Rezultatul?Nu era vina mea cã Josh o aruncase pe Aoede din viaþa lui ca pe o cârpã de unicã folosinþã.Ar fi trebuit sã vorbeascã cu el,nu cu mine.
Situaþia asta deja devenea al naibii de complicatã.Se pare cã nu sunt singura cu un istoric romantic dubios.

[Bella Emily Rose]

Woow .
Capitolul e pur si simplu genial
De abia astept nextul , Desiree .
Si inceputul e bestial
Ai un stil aparte

Turta mea . Sunt mandra de tine