Dezvaluirile Profetului

[Jenny Spring]

"Ce stupid!" ma gandeam in timp ce furculita facea ture in portia de spaghete de pe masa.
Ma enervau toate vocile de azi ce murmurau numai Harry Potter. Un erou. De parca ar fi singurul vrajitor important.
Marea majoritatea murmura " Harry nu poate fi mort, el e puternic, nu poate fi mort" in timp ce altii spuneau " Sigur e mort, hai ca norocul incepatorului nu se repeta"
Am ridicat o spranceana, cu un aer de plictisita si neinteresata, continuand sa ma holbez prosteste la farfuria ce statea in fata mea de mai bine de o ora.
- Tu ce crezi? se auzi o vocea unei fete, probabil noua. Nu o mai vazusem.
- Sa cred ce? o intreb, desi anticipam raspunsul.
Ea isi dadu ochii peste cap, apoi se aproprie de mine, soptindu-mi.
- De toata chestia asta, cu Harry Potter. Ce crezi, e mort sau nu?
- Nu stiu, fu singurul meu raspuns.
- Nu stii ce?
- Nu stiu daca e mort. Poate fi si viu si mort. Sunt realista ca nu e nemuritor, cum credeti voi. Potterica nu e decat o unealta, cum suntem toti. Ne nastem ca sa murim. Multumita?
Fata se uita perplexa la mine, apoi isi indrepta privirile catre o colega de langa ea. Minunat, deja imi creasem o reputatie proasta si cu siguranta eram barfita. Ce sa-i faci, nu-s in toane chiar bune...

- Atentie, va rog!

Am ridicat capul inspre directoarea care incerca sa faca putina liniste. Ma rog, nu prea reusea, dar asta e alta chestie.
" Ce mai e acum?" ma indrept, abtinandu-ma sa nu o spun cu voce tare.

Stiu ca sunteti uimiti, dar va rog s-sa mergeti la ore.

Minunat! Si speram sa scap cumva de ore. Cand m-am ridicat de la masa, am observat ca directoarea se abtinea cu foarte mare greutate sa nu planga. Cat se umileste...
Toti eram pregatiti sa mergem la ore, insa un incident ne opri sa ramanem in sala.

[Samantha Hawkins]

Devenea stupid. Ma simteam strivita. Nu de inghesuiala, ci de invalmaseala de soapte, pareri, voci, ganduri.

Imi facusem abonament la Profet. De data aceasta, pachetul mi-a fost livrat de o bufnita alba, motiv pentru care m-am si holbat perplexa la ziarul ce aterizase direct in farfuria cu mancare. Am ingaimat ceva nu tocmai dragut in sinea mea si am asezat monezile in punguta din catifea rosie legata de piciorul pasarii. Pana si bufnita parea ca s-a saturat de livrari, la drept vorbind, era cam slabanoaga si mi se facuse mila de ea. Am incercat sa o mangai pe cap. Si a stat.

Am apucat cea mai apropiata bucata de carne de iepure si i'am azvarlit-o pe ascuns prefacandu-ma ca musc din ea. Pasarea a inghitit-o cu o lacomie caracteristica. In acel moment am avut impresia ca-mi multumeste din ochi, dupa care si-a luat zborul. Am privit perplexa, pentru a doua oara, zborul pasarii. Am clipit des, am scuturat usor din cap, dupa care m-am concentrata asupra bucatii de ziar din mana mea.

Aproape ca imi era teama sa-l deschid caci stiam deja ce scrie. Vestile ajunsesera mai repede decat ziarul. Amica din dreapta mi-a dat un ghiont usor, dupa care s-a intors si mi-a soptit la ureche ceva despre cercetasa cu care tocmai vorbise.

Era o tampenie. Eu insami nu simteam nimic deosebit. Si totusi era vorba de Harry Potter, tipul omniprezent in fiecare manual de istorie. Toata lumea se agita, dar nimeni nu facea nimic. Nimic. Si totusi era vorba de Hogwarts, a doua lui casa. Si totusi ce ar fi ramas de facut? Si totusi... si totusi... prea mult "si totusi". Imparteam pareri in stanga si-n dreapta. Pana si Cercetasii vorbeau cu Viperinii. Oare eram singura care, totusi, simtea nevoia sa actioneze, simtea nevoia de a pune capat tuturor lucrurilor astora? Bineinteles ca era cu neputinta intr-un fel...

Toti eram pregatiti sa mergem la ore, insa un incident ne opri sa ramanem in sala.

Si in acel moment o bufnita-uliu uriasa ateriza extenuata pe masa lunga, orientata vertical fata de bancile elevilor, daramand niste tacamuri. Vreo 2 profesori se ridicasera injurand. Dar nimeni nu a ras. Zarva s-a mai potolit. Pasarea, avea legata de picior un pachetel.
"Oare ce se intampla?"

[Crissy Izabelle Tepes]

Mai intai a aterizat o bufnita in fata directoarei, apoi o gloata de bufnite albe au venit in fata fiecarui elev si profesor.
Cu totii stiam ce era asta.
Noul numar din Profet.
Cu totii asteptam vesti bune.
Am desfacut rapid ziarul si am citit prima pagina.
Se pare ca au gasit bagheta lui Harry Potter.
Nu...nu e posibil.
Adica, chiar asa, n-nu...nu s-ar mai putea apara.
Imediat o voce inexplicabil de...de...e el. Nimeni nu a mai auzit asa o voce in viata sa...doar...trebuie sa fie...Stim-Noi-Cine.
Un fior m-a cuprins in timp ce ne vorbea.

[Raizen Isildur]

"Chiar nu insemn nimic pentru tine, nu-i asa?"

„E cam nedrept sã spui asta dupã tot ce s-a întâmplat, nu crezi ?”

Raizen își trecu mâinele peste petele de suc de dovleac de pe robã și se încruntã și mai tare la Kennya.

„Chiar trebuia sã faci asta nu-i așa ? Pânã și Petrificus Totalus de-ai fi folosit ar fi fost mai bine. Abia am cumpãrat roba asta nenorocitã !”

Ea rãmase tãcutã. Îl privea cu o expresie foarte serioasã. Probabil fusese prima metodã de a-l opri care îi venise în minte. Ar fi fost mai bine pentru ea sã fie așa. Nu înțelegea de ce trebuia sã fie așa rea și încãpãțânatã. Era stupidã o astfel de ceartã, un soț și o soție ar fi trebuit sã se înțeleagã perfect. O luã pe Kennya de mânã și o duse într-un colț al sãlii unde nu puteau fi auziți de nimeni. Îi luã chipul în palmele sale pline de cicatrici, și îi spuse în șoaptã:

„Chiar crezi cã nu însemni nimic pentru mine ? De ce mai ești soția mea atunci ? Însemni totul pentru mine, dar nu vreau sã lupți de partea rãului. Tu ești o persoanã bunã, rãul nu e de tine. Trebuie sã înțelegi. Te rog sã înțelegi...”

[Kennya Allen]

"Sa inteleg? SA INTELEG?" striga aceasta intrigata.

Kennya inca se uita uimita la acesta. Inca nu trecuse de partea unde el trebuia sa o accepte asa cum e. Sa-i accepte idealurile si scopurile in viata. El nu o intelegea pe ea. Si parea ca nici nu avea dorinta sa o faca. Sa o intrebe. Sa afle de ce. Kennya se gandea din ce in ce mai mult la egoismul acestuia. Isi puse mainile peste ale lui si incepu din nou sa planga. Nu vroia sa se schimbe. Nu vroia sa fie altcineva. Ce putea sa vada bun in ea? Pentru prima data se uita cu ochii mari la Raizen. Era o revelatie. De ce erau ei impreuna?! Raizen merita pe cineva mult mai bun decat ea. Pe cineva care sa ii impartaseasca aceleasi credinte. Ei erau atat de...opusi. Dar totusi, erau acolo, in coltul acela indepartat de tot haosul si agitatia din Marea Sala.

"Eu nu sunt o persoana buna Raizen. Pentru nimeni din jurul meu. Poate nici pentru mine. Aici nu mai este locul meu."

Kennya nu dadea nici o importanta bufnitelor din Marea Sala. Avea ochi doar pentru persoana de langa ea. Incerca de cateva ori sa vorbeasca, dar nu reusi sa scoata nici un sunet. Ii dadu un zambet timid lui Raizen si ii indeparta mainile de pe fata ei. Isi trecu de cateva ori mana prin parul lui, dar nu indrazni sa mai zica ceva. Nu era in stare sa se schimbe, stia ca astea era calea pe care trebuia sa o urmeze, inca de la inceput. Inca din prima ei zi la Hogwarts cand jobenul o sortase la Viperini. De dragul ei, pentru sanatatea ei interioara. Simtea ca asta era telul ei, misiunea ei. Si era gata sa o duca pana la capat. Chiar daca era nevoie sa-si dea viata pentru asta.

"Imi pare rau pentru roba."

Nu reusi sa spuna mai multe, asa ca fosta viperina se intoarse pe calcaie spre iesirea din Marea Sala.

[Raizen Isildur]

„Doar lașii fug, însã fie, fã cum vrei tu ! Din momentul ãsta nu mai exiști pentru mine !” îi strigã acesta puternic în timp ce Kennya se îndrepta cu pași mari spre ieșire.

Toate privirile din salã erau ațintite asupra lui. Sau cel puțin așa i se pãrea. Se enervã cumplit și câteva vene i se ivirã pe gât și într-un colț al frunții, pulsând.

„Și voi la ce vã holbați !? AM SÃ VÃ DISTRUG PE TOȚI ! Vã voi spulbera !” urlã în continuare la toți.

Mãturã scaunele și mesele din fața sa cu mâinile și începu sã loveascã cu pumnii toți elevii care îi ieșeau în cale. Nimeri și câteva fete, dar nu îi pãsa atâta timp cât vedea sângele tâșnind și șiroind din arcadele sau nasurile lor. Cineva încercã sã îl loveascã cu o vrajã de împietrire însã șopti Protego și fu înconjurat brusc de o aurã protectoare. Un zâmbet cutremurãtor apãru în colțul buzelor sale, și într-o fracțiune de secundã elevul care încercã sã îl imobilizeze se zvârcolea în aer tãiat și hãcuit de blestemul Sectumsempra. Fusese Profesor de Apãrare Contra Magiei Negre. Se putea duela cu toatã sala la un loc. Zbierã într-o manierã nepãmânteanã și o explozie puternicã pornind din centrul sãu împrãștie totul în jurul sãu pe o razã de câțiva metrii.

„Nu am sã vã cruț pe niciunul ! PE NICIUNUL, M-AȚI AUZIT !?” urlã el în continuare. Zâmbea ca un dement, dar în adâncul sãu, cuvintele rostite în urma Kennyiei încã îi ardeau inima iar focul se rãspândea. „Hahaha, într-o zi !” mai zise el și se îndreptã spre ieșire încã având aura de protecție în jurul sãu. Când se întoarse spre ieșire o vãzu pe Kennya stând împietritã cu o expresie impasibilã pe chip. Își dãdu seama cã fusese vãzutã și închise repede ușa. Se repezi pe urmele sale, dar nu mai era nimeni în Holul de la Intrare. O masã de elevi venea dupã el aruncând blesteme în urma sa. Zâmbi și dispãru brusc. Elevii rãmaserã cu gura cãscatã. Toatã lumea știa cã la Hogwarts nu puteai sã dispari. Dar multe erau cãile Magiei Întunecate.

Despãrțirea de Kennya îl transformase într-o bestie. Nu mai era om, era un dement.

[Cho Ravenclaw]

Privi in jur , concentrandu-se mai mult pe scaparea din balamucul produs de Raizen , decat pe altceva .
Si reusi , iesind pe usa marii sali si , dupa ce aproape ca fu lovita de o vraja , scapa , insa , pe gol se auzeau alte tipete .
Lui Cho ii trebuira cateva secunde pentru a-si da seama ca erau doar acourile celor din marea sala , insa tot se sperie cand auzi . Insa , desi nu il cunostea pe autorul acelor evenimente , era ceva de speriat , ca nu va rani pe nimeni . Cel putin nu prea tare .
Si , sperand asta , mai arunca o privire in incapere .

[Samantha Hawkins]

*guys, sper ca aveti un plan de rezerva in caz ca ne complicam, alunecam intr-un hau si nu mai iesim de acolo xD*

Samantha privea perplexa scena. Poate era prea neexperimentata, prea mica sa inteleaga adevaratul motiv al despartirii cuplului, al framantarilor, al stresului acumulat, dar pricepea un lucru: de la echilibru la haos in lumea vrajitoreasca nu era decat un pas. Iar odata cu ultimul strigat al barbatului, haosul se dezlantui sub forma unor explozii. De ce atata lipsa de auto-control si egoism?

Era bestie cu chip de om, sau om stapanit de o bestie? De himere, de iluzii...?

Explozii, dar in mintea Samanthei, de ganduri si indoieli. Confuzia era palpabila. Nimic nu mai avea sens. Totul era pe de-andoaselea. Iar in acel moment in care pe fiecare fata se citeau urme de teama, i se parea ciudat ca ramasese lucida, fara sentimente. Poate faptul ca nu constientiza ce se intampla defapt, nici macar nu mai discerna intre teama, confuzie, sau alte sentimente. Totul era o invalmaseala haotica. Ceva se intampla, de mai mult timp. Era ceva ce elevii nu stiau? Care erau scenele "din umbra" intamplarilor? Cum se puteau produce atatea "artificii" numai in urma unei "scantei"? Nu era posibil, un razboi nu se produce cu un poc!

Era oare vorba de mai multe comploturi in lant?

Eleva apuca sa rosteasca un "Protego!", scotandu-si stangace bagheta, inainte ca o bucata de lemn (provenita din cine stie ce scaun) sa-i zboara in dreptul capului si sa se loveasca de scut. Oare se temea? Habar nu avea, dar simtea teama si furie, simtea ura si iubire, simtea nehotarare, confuzie, deznadejde. Si parca nu erau ale ei. Parca se simtea detasata, acolo, in spatele scutului cu straluciri safirii. Parca trebuia sa fie alb. Oricum, ignorand acest detaliu, Samantha se intoarse pe calcaie si zbura spre iesire, incercand sa evite coliziunea cu alti elevi la fel de grabiti sa ajunga la ore, sau in camere, sau oriunde altundeva instinctul de autoconservare ii mana, asemenea antilopelor puse pe fuga de leii savanei...

[Raizen Isildur]

140p Viperini
130p Cercetasi
120p Astropufi
20p ODS

80g Kennya Isildur
60g Shayera Cullen
100g Isabella Isildur
20g Cho Ravenclaw
50g Bella Cullen
50g Raizen Isildur

Closed.