Children of the damned
10 Nov 2010, 22:59 (This post was last modified: 06 Jan 2012, 12:33 by Desiree Rose Goth.)
Post: #251
Capitolul 19-I said don’t damn me

[Image: morningmiserybytpakkila.jpg]
  • Vivian P.o.V.

    Fusesem sigură- fusesem aproape sigură- iată confirmarea de care aveam nevoie.
    Dar oare îşi dădea seama de suspiciunile ce le aveam în legătură cu el?Ştia că însăşi Katherine îmi dăduse într-un fel răspunsul de care aveau toţi nevoie?
    Am oftat şi am încercat să-mi menţin tonul vocii ferm.Aveam nevoia ciudată de a mă păstra calmă, întreagă, înainte să aflu tot adevărul.Dacă îl voi afla- condiţia esenţială.
    - Te căutam de ceva timp.Pentru că…trebuie să lămurim ceva, Matt, am răspuns scurt, oarecum glacial.
    Speram că nu va face legătura între mine şi Lyssa, altfel tot planul s-ar fi dus pe apa sâmbetei.Slavă Domnului că mai aveam un ultim as disperat în mânecă.
    Matt mă privi consternat timp de câteva clipe, apoi se uită cu o precauţie furioasă în jur.Am ghicit uşor pe cine căuta atât de asiduu.
    [b] - Lyssa? întrebă el într-un final. Unde este?
    Bănuielile mele au fost adeverite.
    Mi-am muşcat buza de jos şi m-am prefăcut că îi examinam pe oamenii adunaţi la înmormântare.Mă rugam în gând ca acesta să nu pară un gest fals.
    - Acolo, lângă intrarea în cimitir, am replicat după câteva momente pe care le consideram suficiente.
    În secunda în care am rostit cuvintele, ochii Lyssei se ridicară, uitându-se la mine cu sclipiri pline de o resemnare ameninţătoare.Mi-am întors jenată capul spre Matt, sperând în mod înşelător că nu observase schimbul nostru scurt de priviri.

    Ne-ar fi dat de gol, şi pe mine, şi pe ea.
    După expresia lui reflectivă, am realizat că el chiar văzuse ceva, văzuse mai mult decât ar fi fost nevoie.Am rămas cu privirea fixată asupra lui, aşteptând.
    - Hai să plecăm de aici, sugeră Matt rece, la fel de încântat ca şi mine că aveam discuţia asta zadarnică.
    Am răsuflat uşurată, meditând cu o bucurie sumbră la faptul că nu suspecta nimic.Sau cel puţin aşa mi se părea mie.
    L-am urmat într-o tăcere depreciativă, fără să mă uit în urmă.Priveam în jos, evitând să mă gândesc la cum vor decurge lucrurile, ce sens vor lua deciziile mele.Ştiam cum să rănesc direct, fără ocolişuri, sentimentele unei persoane.Poate că atu-ul acesta mă va ajuta într-un fel complicat, distrugând puţinul ce a mai rămas, rătăcind prin emoţiile lui.
    Dar dacă va scoate la iveală numai minciuni, eu nu îmi voi da seama…
    Se opri brusc şi se întoarse spre mine, iar eu aproape m-am ciocnit de el.Stângace, m-am dat înapoi cu doi paşi, îndeajuns încât să-I privesc faţa.
    Reuşeam să citesc doar două lucruri pe chipul lui.Mă rog, să citesc două emoţii: o ură deconcentrată şi o oarecare furie slabă amestecată cu amărăciune.Clar, dacă aş fi fost eu în locul Lyssei mi-aş fi dat şi eu cu sutele de opinii.Totul devenea din ce in ce mai ciudat, deşi simţeam într-un loc rătăcit din străfundurile mele că Matt nu era total vinovat de ce s-a întâmplat.

    Însă trebuia să fiu sută la sută sigură.Pentru mine, pentru toţi.
    - Ce naiba vrei, Vivian? repetă Matt cu acelaşi ton înstrăinat de lume. Sunt ocupat, spune mai repede.
    Am inspirat adânc.Îmi plănuisem parţial replicile…dar uitasem toate cuvintele pe care le-am pregătit cu migală.
    - Ţi-am zis deja, avem nevoie să lămurim câteva lucruri mărunte, am zis încet, de parcă aş fi rostit vorbele numai pentru mine.
    Mi-am dres cu anticipare glasul.În jocul acesta e nevoie să pari sigur pe tine, altfel… pierzi. Măcar regula aceasta era prin teorie simplă. Practica cam lăsa de dorit, dar încă lucram la partea asta.
    M-am străduit să arăt cât mai detaşată.
    - Ce concidenţă, toată lumea dă impresia că vrea lucrul acesta, punctă Matt cu acelaşi calm neobişnuit.Am decis să nu-i dau satisfacţia că cel mai posibil el va câştiga bătălia.
    Dar nu şi războiul, acesta rămânea exclusiv în puterea mea.
    - Ma gandeam si eu , am răspuns cu o inocenţă falsă în timp ce schiţam un zâmbet.Fiindca eu ştiu , spre deosebire de marea majoritate.
    Am tăcut, aşteptându-i neliniştită răspunsul.
    Funcţionă.Calmul lui aparent se zdruncină brusc, făcând loc unei expresii bizară, aproape mânioasă din cauza suspiciunilor ce se adevereau cu o rapiditate exasperantă.
    - Ce vrei să zici? întrebă Matt încet. Nu am făcut absolut nimic de care ar trebui să-ţi pese.
    M-am uitat ezitantă în ochii lui albaştri- deschişi.Cum puteam fi sigură?Exista un singur lucru, un singur detaliu, pe care era posibil să-l fi înţeles greşit.
    Mă adânceam tot mai tare în contemplarea elucubrantă, ciudat de uşor, dar totuşi…

    - Viv, n-ai idee de ce am făcut rost!
    Katherine intră cu mişcări graţioase în cameră şi se trânti nonşalantă pe pat. Mi-am încrucişat aproape din reflex braţele, oftând indulgentă în acelaşi timp.Ca de obicei, abia aşteptam să-şi încheie prelegerea lungă, plictisitoare şi…
    - Poţi să încerci şi tu dacă vrei, mă întrerupse ea aproape serioasă.
    Îmi aruncă cu o fluturare din încheietură o pungă mică, strânsă la gură cu un elastic.Cu o exasperare caracteristică, am început să desfac pachetul minuscul.Probabil că mă mişcam prea încet, fiindcă Katherine îmi luă înapoi punga din mâini după câteva secunde.
    - Dă-mi mie să desfac asta, continuă ea cu o detaşare ciudată. Lucrul acesta îmi atrase atenţia din cine ştie ce motiv.
    Am aşteptat nerăbdătoare să-mi arate noua ei obsesie.De-a lungul anilor am observat că dezvolta noi preocupări, încontinuu, fără şansă de ameliorare.Slavă Domnului, eu nu aveam gândirea ei spontană şi copilărească.În fond, aşchia
    sare departe de trunchi, iar eu eram cel mai bun exemplu.
    Kate îmi înmână triumfătoare o bucată de staniol- acestea erau cele mai potrivite cuvinte pentru a-I descrie reacţiile exagerat de entuziasmate.
    Mi-am impus pe viitor să-mi schimb raţiunea, încă nezdruncinată de atmosfera de exaltare generală.Uneori chestiile astea mă oboseau patetic de mult.
    Am desfăcut petalele şifonate ale hârtiei de staniol şi mi-au căzut in palmă câteva tablete purpurii.Chiar şi de la prima examinare puteam jura că nu îmi puteau trece nici măcar de marginea unghiei. Erau atât de mici, cu siguranţă că eu le-aş fi pierdut dacă le-aş fi avut in posesia…
    Mi-am ridicat capul ca să o privesc pe Katherine.Genele lungi îi dantelau delicat pleoapele, contrastând puternic cu chipul ei sidefiu.
    Încă radia entuziasmul acela absurd din naiba ştie ce motiv.
    - Bănuiesc că astea nu sunt medicamente pentru slăbit, am constatat precaută, ascunzându-mi inflexiunile nervoase din glas.
    - Nuu, acelea le-am aruncat la gunoi săptămâna trecută, îmi răspunse ea veselă, desfăcând o altă pungă.Nu păru să îi pese câtuşi de puţin de banii aceia aruncaţi degeaba- şi numai eu ştiam cât plătise pentru pastilele alea.
    Buzele îmi tremurau într-un gest de furie; întrevedeam discuţia lungă pe care o vom avea peste câteva secunde.În fond, nu era pentru prima oară.
    Continuă apoi, de parcă nu ar fi văzut că aveam o expresie dubioasă pe faţă:
    - Sincer, acelea nu sunt prea puternice, zise Katherine, indicând scurt cu capul fâşia de staniol pe care încă o ţineam în mână. Dar să ştii că e destul de mişto pentru primele dăţi.
    - Primele dăţi? am mârâit deconcentrată.Deja îi vedeam figura îmbufnată, rugătoare şi tăcerea mea justificată.La fel ca şi ultima oară.
    - Da, mai mult primele dăţi.Mescalina nu are un efect chiar atât de puternic.Îţi pot recomanda şi alte chestii, având în vedere că tu nu ai încercat nimic data trecută.
    Am avut nevoie de un mic moment de reculegere în care să pun cap la cap informaţiile pe care tocmai le primisem.Făcuse rost din nou de marfă…şi nu era dispusă să renunţe la ea.
    Mă întrebam totuşi cum de găsise un furnizor în oraşul ăsta nenorocit, întotdeauna prea mic ca să-I satisfacă dorinţele ei pretenţioase.
    La naiba, eu trebuia să-I rezolv mereu problemele.
    - De la cine…? am început , fără să reuşesc să şi termin.Simţeam explozia de furie muşcând negreşit din neliniştea mea, prefăcând confuzia în pură mânie.Îmi transforma vocea în mârâituri isterice.
    Kate ridică absentă din umeri şi se postă în faţa ferestrei.Parcă se gândea dacă să-mi răspundă sau nu, deşi mai bine ar fi meditat la asta înainte de a-mi spune despre preţioasa ei marfă.
    - Ah, mi-a dat Matt, zise ea puţin nesigură. Ştii, mai întâi primeşti chestiile astea gratis.Norocul nostru.Deşi cred că o să luăm în continuare…
    Îmi simteam raţiunea plutind stinsă lângă mine.Am privit-o fix pe Kate timp de câteva clipe, apoi am izbucnit brusc:
    - Katherine, lua-te-ar dracu’ cu tot cu mofturile tale.
    Ea clătină din cap râzând în timp căutam alte replici.
    Înger sadic cu chip de demon, mi-am zis în gând.
    -Hai, Viv, nu mă mai da naibii, chicoti Kate obscen.O sa pierzi toată distracţia dacă vei continua să te simţi vinovată!
    Nu am răspuns, însă i-am mai aruncat o privire de asasin în serie.


    Am revenit aproape dezamăgită în bătaia nemiloasă a vântului de primăvară târzie.Amânasem prea mult momentul, ignorasem prea mult decizia.
    Acum ori niciodată.Tu ce alegi?
    Am tras adânc aer în piept, uitându-mă dinadins la frunzele de sub tălpile mele.
    - Matt, tu îi făceai rost de marfă, am rostit încet. Pentru mine eşti principalul suspect.
    Nu pentru mine, ci pentru toţi.Nu m-am mai obosit să corectez greşeala.
    Îi vedeam slăbiciunea igenuă oglindindu-i-se în ochi, încercând să se ascundă în trupul uscat al unei frunze de pelin.O simţeam plutind cu un iz stins, rătăcit, prin jurul nostru.Punct ochit, punct lovit.
    - N-ai de unde ştii, şopti el candid. Nici tu, nici ceilalţi.
    Şi-a impus să continue minciuna.Era greşit, dar inevitabil…dacă nu interveneam la momentul oportun.Dacă curajul meu nu ar fi fost îndeajuns…dacă n-aş fi dat tot nimicul în jocul acesta.
    -Matt, nesiguranţa vorbeşte în locul tău. Toată ezitarea, frica pe care încerci să nu o arăţi…tu ai ucis-o pe Katherine.
    Şi era o afirmaţie, nu o întrebare.

    Matt P.o.V

    Tu ai ucis-o pe Katherine.
    O deziluzie grotească mă atinse, şifonând cu bestialitate toate zidurile pe care le construisem în jurul meu, lăsând numai durere în urma ei.
    Dar inima mea sângerândă continua să bată cu sunete aproape ireale.
    Cu cât ideea ei începea să prindă contur…cu atât îşi distrugea mai mult nesiguranţa înfiptă în reflex în gândurile ei.Iar şovăiala mă pătrunse năucitor, slăbiciunea aceea pe care o negasem de câteva zile încoace.
    Tu ai ucis-o pe Katherine.
    Indirect, fără voia mea…din simplă prostie de moment.Spune-mi…cine eşti tu acum?Înăuntrul nostru suntem noi…dar pe dinafară?
    Privirea ei mă zgâria intenţionat, hotărâtă, chiar lascivă din punctual meu de vedere.
    - Du-te naibii, am aruncat neglijent.
    M-am întors gata să plec, dar Vivian mă prinse de marginea hanoracului.Cât de convenabil pentru ea.Parcă eram într-un scenariu de film scris de un începător neglijent, numai ea fiind în avantaj.

    - Vreau să ştiu , insistă ea aproape şoptind. Vrem să ştim cu toţii.
    Era atât de diferită de Katherine.Nu uraganul acela distructiv, complicat de entuziast, plin de viaţă.Vivian, deşi o străină, mi se părea opusul Katrinei.Un singur lucru aveau în comun: insistenţa aceea încăpăţânată pe care o dădeam dracului din calea mea.
    - Ai admis că sunt un ucigaş în serie…ai totală dreptate.Ce altceva mai vrei de la mine?
    Sarcasmul meu o făcu să pufnească sceptică.
    - Tu chiar crezi că te ţine ipoteza asta patetică?De ce…ce motive ai avut?
    Se apropie şi mai tare, dacă asta era posibil.Vedeam în ochii ei verzi frământările umane pe care eu le contestam.Fiindcă nu vroiam să fiu obligat să intru din nou în propriul trecut, nu fără voia mea.
    Dezminţisem toate vorbele goale chiar şi în faţa Lyssei.Dar oare conta?Oare conta să-ţi înşiri amintirile în faţa unei persoane pe care abia o cunoşti?
    - Am nevoie de cineva pe care să mă bazez , am mârâit deconcentrat, fără să-mi dau seama că mi-am dat frâu gândurilor.Zi-mi naibii că există nicio raţiune care să mă împiedice să realizez că toate s-au întâmplat din vina mea.
    - Dar aş minţi, răspunse Vivian încet, zâmbetul ei denotând nesiguranţă.
    Am rezistat eroic impulsului de a-mi da ochii peste cap.
    - Ei, bine, nu vei mai fi de aceeaşi părere când îmi vei afla povestea.
    A fost rândul meu să schitez un zâmbet slab, aproape imperceptibil.Probabil că îmi voi regreta faptele peste câteva ore...dar deocamdată eram dispus să fiu prost.
    Şi ea era mai mult decât dispusă să mă asculte.Din cauza unei singure afirmaţii, unui miez rece ce se strecurase săgalnic în jurul unor gânduri distruse.Asemănări tăioase, ce nu ezitau să ucidă.
    Tu ai ucis-o pe Katherine.
    Iar morţii nu spun poveşti.



~~~~~~~
Ok, sper ca va place Finna

and the crashes are heavy for a sinner like me ~
   
[Image: tumblr_m672ztrjKL1qa5eu4o1_250.gif]    [Image: tumblr_m672ztrjKL1qa5eu4o2_250.gif]
You're too pretty for your own good. That's why you destroy everything you touch.

Love you, Bells.
Visit this user's website Find all posts by this user
Quote this message in a reply
10 Nov 2010, 23:29
Post: #252
I swear that I will kill you if you'll say that again: "Ok, sper ca va place " Mai bine ne-ai ura citire placuta, oricat de banal ar suna
Stii ce-mi place? Ca faci niste scene simple sa para asa de intens traite. Numai spun de descriere.

Quote:ªtiam cum sã rãnesc direct, fãrã ocoliºuri, sentimentele unei persoane.Poate cã atu-ul acesta mã va ajuta într-un fel complicat, distrugând puþinul ce a mai rãmas, rãtãcind prin emoþiile lui.
Se pare ca seman cu Vivian la capitolul asta...

Quote:“-Da, mai mult primele dãþi.Mescalina nu are un efect chiar atât de puternic.Îþi pot recomanda ºi alte chestii, având în vedere cã tu nu ai încercat nimic data trecutã.”
Desigur, esti documentata. Omfg, halucinogene. O.o

Quote:“-Ah, mi-a dat Matt”, zise ea puþin nesigurã.”ªtii, mai întâi primeºti chestiile astea gratis.Norocul nostru.Deºi cred cã o sã luãm în continuare…”
Normal ca e si baietelul implicat in toata chestia asta =]]

Quote:Nu am rãspuns, însã i-am mai aruncat o privire de asasin în serie.
Imi si imaginez privirea aceea rece care ar putea ucide

Quote:Tu ai ucis-o pe Katherine.
Iar morþii nu spun poveºti.
Heh..suspans si mister again. Heart Desi mai am multe banuieli, nu voi mai spune si am sa astept capitolul urm., si asa am zis atunci faza cu drogurile

Next!

P.s: Iubesc capitolele lungi Love

[Image: 10zvlg1.jpg]
I see nothing in your eyes, and the more I see the less I like.
I know nothing of your kind, and I won't reveal your evil mind.
Is it over yet? I can't win.
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
11 Nov 2010, 09:48
Post: #253
Helena Wrote:Heh..suspans si mister again. Heart Desi mai am multe banuieli, nu voi mai spune si am sa astept capitolul urm., si asa am zis atunci faza cu drogurile

Crede-ma, Helena, I'm so sorry Ma lungesc inexplicabil de mult.Faza cu drogurile trebuia sa fie in urma cu vreo 3 nexturi

and the crashes are heavy for a sinner like me ~
   
[Image: tumblr_m672ztrjKL1qa5eu4o1_250.gif]    [Image: tumblr_m672ztrjKL1qa5eu4o2_250.gif]
You're too pretty for your own good. That's why you destroy everything you touch.

Love you, Bells.
Visit this user's website Find all posts by this user
Quote this message in a reply
11 Nov 2010, 11:02
Post: #254
Ha. eu deja l'am citit
Ti'a iesit foarte bine si ma bucur enorm pentru ca e lung
Dar ar fi perfect daca nu ai mai scrie chestii de genul : Sper sa va placa .

Asa cum a zis si Helena

Cel mai mult mi'a placut sfarsitul

Quote:Tu ai ucis-o pe Katherine.
Iar morþii nu spun poveºti.

Vreau next Love

- Bella Emily Rose -

There's a white moon hanging in the southern sky,
under the sun rising in the east, but the west wind sings for me.


[Image: fight.png]

I love you , Dess.


Find all posts by this user
Quote this message in a reply
11 Nov 2010, 23:11
Post: #255
Scuze ca nu am apucat sa comentez, dar aseara nu am mai avut timp
imi place mult capitolul, si ca e scris din doua puncte de vedere si nu am nimic de comentat, e totul super un singur comentariu am de facut: NEXT

[Image: 2igkmd1.png]
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
12 Nov 2010, 19:52
Post: #256
srry de intarziere
si uuu ce capitol lung
Quote:“-Bãnuiesc cã astea nu sunt medicamente pentru slãbit”, am constatat precautã, ascunzându-mi inflexiunile nervoase din glas.

mi'a placut cum ai introdus amintirea
Mescalina din cactusi? stiu ca am vorbit la o ora de bio anul trecut
Quote:Iar morþii nu spun poveºti.
ce final
un capitol foarte tare
si vrem si next si la celelalte fic'uri, daca se poate
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
03 Dec 2010, 22:58
Post: #257
Scuzati daca e lacrimogen.However, puteti oricand sa dati pe X-ul din dreapta sus
Nu uitati: daca e pe acolo vreun detaliu care nu e la locul lui criticati dur


Capitolul 20-If you fall,then I will too…

[Image: silencebygreyguardian.jpg]

Matt P.o.V.


Glasurile reverberau cu cotituri zvâcninde în capul meu, aducând cu sine decizii de nezdruncinat.Toatã lumea spunea cu o hotãrâre absurdã cã eram cu siguranþã vinovat…dar cine se îngrijoreazã de gura târgului?
Singurul lucru de care îmi pãsa era stima, încrederea mea faþã de sine.Unica calitate oarecum nocivã care mi-a rãmas pe traiectoria realitãþii pe care am parcurs-o.
Toate acestea mi le imaginam ca tocmeala fãuritã încã de la începutul omenirii: primeºti ceva…dai înapoi cu prima ocazie.
“-Îþi închipui cã fiecare din noi ne lãsãm pãcãliþi de imaginea aparentã pe care ne-o prezintã caracterul uman al existenþei?”
Vivian dãdu aprobator din cap, îndemnându-mã sã continui.M-am întrebat subit ce nuanþã aveau gândurile ei acum, privindu-mã ºi analizându-mã din toate perspectivele pe care ºi le permitea.
“-S-ar putea ca toate întâmplãrile sã nu fie reale, ci doar menite sã ne inducã în eroare.Dar raþiunea noastrã ne aratã numai o cale, prima cale de care ne izbim…”
“-Îmi explici cum se comite crima perfectã sau ce s-a întâmplat de am ajuns în impas?” zise Vivian cu o nonºalanþã ucigãtoare.Am descoperit în ochii ei gustul amãrui al nerãbdãrii.
Am ridicat nesigur din umeri, miºcarea denotând un amuzament cinic.
“-Poate cã þi le arãt pe amândouã în acelaºi timp”, i-am rãspuns rânjind, bucurându-mã într-un mod sadic de expresia bizarã de pe faþa ei.”Dar…rãmânem la acel poate, banalul adverb predicativ.”
κi dãdu teatral ochii peste cap auzindu-mi trimiterile la analizele sintactice.Din fericire, nu adãugã alte comentarii fãrã sens.
Am început sã merg fãrã sã ºtiu locul spre care mã îndrept; în mod absurd, Vivian mã urmã în jocul ce nu avea nume.
Spionam gãurile din pavaj când am hotãrât într-un final sã-mi încep povestea.Cãci pentru a afla adevãrul era nevoie sã scormoneºti asiduu în trecut…sã cauþi tocmai amintirile încã sângerânde.
“-S-a întâmplat acum un an.Am întâlnit-o pe ea, Evangeline ºi practic…n-a mai existat nimeni altcineva în afarã de noi doi.Eram îndrãgostiþi iremediabil unul de celãlalt…cum spuneam adesea, formam un singur suflet.”
Trecut.Totul era la timpul trecut.Aº fi vrut sã continui sã trãiesc momentele de atunci dar atingerea prezentului este inevitabilã.
Îmi aminteam de ochii ei albaºtri, pictaþi cu nuanþa cerului primãvara.Buzele ei rozalii, subþiri, erau curbate lin.Pãrul negru îi cãdea în cascade în jurul gâtului, contrastând cu genele ei lungi ºi dantelate.
Vivian mã privi cu colþul ochiului, surprinsã de felul în care începusem.Mã aºteptasem la reacþia aceasta având în vedere cã pânã ºi eu mã miram cã aderasem în favoarea satisfacerii adevãrului.
Am zâmbit.
“-Dragostea adevãratã este crudã, chiar absurdã prin dorinþele ei…iar când vrea poate sã ucidã.Eºti de acord cu mine?”
Dãdu uºor din cap în timp ce o încruntaturã îi atinse faþa.
“-Era în aceeaºi maºinã cu mine când s-a produs accidentul..ºi eu conduceam.Veneam de la o petrecere ºi bãusem pânã am crãpat.Eram tineri, încrezãtori cã nu ni se va întâmpla nimic…Eve întotdeauna râdea atunci când aduceam vorba de concepþii despre moarte.Credea cã va avea o viaþã lungã ºi liniºtitã, chiar plictisitoare.Dar ca sã vezi ironia sorþii…”
M-am oprit câteva secunde înainte de a continua.Mã simþeam gol, pustiit…nevoit sã-mi distrug toate zidurile pe care le construisem cu migalã.
“-…am vãzut-o murind în faþa mea.ªi vedeam cã înãuntrul meu muream ºi eu împreunã cu ea.”
Amintirea acelei nopþi mi se perinda prin minte, sfâºiind ºi lãsând un pustiu elucubrant în urma ei.Era incredibil cum puteau niºte simple imagini sã aibã un asemenea efect asupra mea.Bucãþi din maºinã împrãºtiate în jurul nostru, flacãra intensã revãrsându-se din capotã, dâra de sânge ce cobora de pe obrazul lui Evangeline…
Plus cã eram blocaþi înãuntrul unei maºini rãsturnate cu susul în jos ce avea sã explodeze peste puþin timp.Slavã Domnului cã erau ºi alþi oameni prin apropiere, altfel mã duceam naibii.
“-Eu scãpasem, dar ea nu”, am continuat cu o amãrãciune încãpãþânatã.”Chiar nu ai idee cât de vinovat mã simt.Devenisem egoist, nefericit, totul în jur îmi inspira nesiguranþã.Eram rãtãcit fãrã vreo ºansã de scãpare, chiar dacã familia mea, mai ales Lyssa, era alãturi de mine.”
Vivian se uitã la mine cu o milã mutã în ochi.Cel puþin aºa îi citeam eu sentimentele din priviri.Uram din tot sufletul persoanele ce prezentau compasiunea aceea exasperantã.M-am crispat involuntar.
“-Am încercat sã uit totul.Noaptea aceea putea fi prea bine câteva ore stinse din viaþa mea.Dar nu reuºeam oricât m-aº fi chinuit…ºi acolo a început lunga mea poveste cu drogurile.În fond, cui i-ar fi pãsat dacã m-aº fi distrus cu totul?Nici mãcar pentru mine nu reprezenta mare lucru la vremea aceea, le dãdeam la o parte cu uºurinþã.”
Continuam sã mergem amândoi, pe acelaºi bulevard al visurilor pierdute, în timp ce ea îmi asculta cuvintele.
Am oftat ºi am strâns din pumni în timp ce amintirile continuau sã curgã.
“-Bineînþeles, în afacerile astea am gãsit-o ºi pe Katherine.Prima oarã când am vãzut-o am observat cã semãna izbitor de mult cu Evangeline.Dar cine era strãina aceea sã-mi readucã aminte de trecut?”
Am râs înþepãtor, dar nu din cauza amuzamentului.
“-Persoana ei mã intriga al naibii de mult.Vroiam sã o cunosc ºi îmi doream sã disparã în acelaºi timp; sentimentul era derutant.Însã, din vina afacerii noastre,Kate reuºea sã persevereze din ce în ce mai mult cu mine.Eram obligaþi de circumstanþe sã avem o relaþie profesionalã”, am mârâit, punând accent pe ultimul cuvânt.
Tãcerea din partea lui Vivian înseamna ceva binevenit pentru mine; nu ºtiam dacã aº fi fost în stare sã continui dacã m-ar fi întrerupt.
“-Cu timpul, aºa-zisa noastrã politeþe simulatã s-a transpus într-un plan mult mai concret.Înaintarea constantã a Katherinei reuºea sã dea roade; nu observa cã amândoi ne amãgeam cu ceva ce nu exista: eu mã minþeam, spunându-mi cã persoana din faþa mea era de fapt Eve.Iar Katherine…ei bine, ea probabil sã pãcãlea singurã crezând cã o iubesc cu adevãrat.”
M-am oprit subtil când am remarcat cã Vivian se uita oarecum întrebãtoare în direcþia mea.În mod neaºteptat, mi-am dorit ca sã nu fi rostit ultima propoziþie.Nu atât de devreme.
“-Firea lui Kate se relevase pe parcurs; fusesem dezamãgit cã existau atât de multe diferenþe între ele.Dar continuam sã mã omor, sã o omor ºi pe ea prin simplul fapt cã nu acceptam realitatea ca atare.”
Era incredibil cum amintirile acestea luaserã viaþã cu doar câteva luni în urmã.Detaliile se estompaserã dintr-un motiv pe care nu-l înþelegeam, ca ºi cum nu ar fi avut impact asupra mea.
“-Când Kate începuse sã consume ceva mai multe droguri decât de obicei am realizat cã trebuia sã o opresc.Dar se pãrea cã nu mai aveam niciun control asupra ei; totul a degenerat într-o ceartã când i-am zis cã nu-i voi mai face rost de marfã.Eram hotãrât sã-mi þin promisiunea ºi probabil cã ea îºi dãduse seama de asta.”
Încercam sã privesc evenimentele din perspectiva lui Vivian; oare ce crezuse ea cã se întâmplase în ultimele câteva zile?
“-Sãptãmâna trecutã venise doar ca sã-mi spunã cã gãsise un alt furnizor ºi cã nu mai avea nevoie de mine.Într-un gest de egoism profund am refuzat sã-i reamintesc cã exista un risc atunci când procurai de la o altã persoanã drogurile; eu, cel puþin, mã obiºnuisem sã testez marfa pe care o primeam.”
Abia acum remarcam cã eram în faþa casei mele.Ar fi trebuit sã observ mai devreme peticul de trotuar pe mergeam, locurile în care s-au petrecut atâtea lucruri…
“-Dupã câteva ore am aflat cã Katherine era moartã.Mã învinovãþisem din nou, repetându-mi cã am ucis-o la fel de brusc ca ºi pe Evangeline.ªtii ce consumase în ziua aceea?Presupun cã nu…”, am adãugat în timp ce Vivian clãtina din cap.”κi injectase heroinã în stare purã, din câte am vãzut prin rapoartele poliþiei.Iar asta are un efect absolut mortal atunci când te gândeºti la cât de mult exagera Katherine cu consumul…”
Iar acesta era sfârºitul.Celãlalt sfârºit.Duruse mult mai puþin decât primul, dar avusese ºi el un sfârºit nociv.Dar dacã finalul lasã mereu loc unui nou început…

Vivian P.o.V.

La naiba, nici nu e de mirare cã nu ºtim ce vrem.ªi treaba cu indusul în eroare…
Oare chiar mai e ceva de spus?



and the crashes are heavy for a sinner like me ~
   
[Image: tumblr_m672ztrjKL1qa5eu4o1_250.gif]    [Image: tumblr_m672ztrjKL1qa5eu4o2_250.gif]
You're too pretty for your own good. That's why you destroy everything you touch.

Love you, Bells.
Visit this user's website Find all posts by this user
Quote this message in a reply
03 Dec 2010, 23:04
Post: #258
Quote:-If you fall,then I will too…

I just love it

Si imi place foarte mult capitolul asta , Desiree .
Si mi'a reamintit de un lucru . Maine va trebui sa stam putin de vorba . Sper ca vei avea mila de mine si ma vei asculta .
Despre capitol , nu am ce critica si sper ca esti constienta de lucrul asta .
Daca cineva merita sa devina .. stii tu ce , atunci tu esti cu siguranta acea persoana .
Ai un dar , femeie . Pe care trebuie sa il folosesti . Wink

- Bella Emily Rose -

There's a white moon hanging in the southern sky,
under the sun rising in the east, but the west wind sings for me.


[Image: fight.png]

I love you , Dess.


Find all posts by this user
Quote this message in a reply
03 Dec 2010, 23:22
Post: #259
Oh my fuckin' Gina
Dau edit acum

Edit: Asa...deci..it's amazing Numai cuvinte de lauda. Si tu poti face ceva lacirmogen sa nu para asa siropos, that's one of the reasons I love you

Quote:Uram din tot sufletul persoanele ce prezentau compasiunea aceea exasperantã.M-am crispat involuntar.
Si eu urasc chestia asta. Mai bina ura decat mila.

Quote:κi injectase heroinã în stare purã, din câte am vãzut prin rapoartele poliþiei.Iar asta are un efect absolut mortal atunci când te gândeºti la cât de mult exagera Katherine cu consumul…”
Drogata! Vivian rocks!
Ok, gata, termin =]]

Quote:Oare chiar mai e ceva de spus?
Se pare ca ea a ramas speechless.

Next cat de curand, pentru ca iubesc povestea ficului asta si sa nu mai spun ca tu ii dai un iz special
Btw, oare se va infiripa ceva, ceva..intre Matt si Vivian? Finna

[Image: 10zvlg1.jpg]
I see nothing in your eyes, and the more I see the less I like.
I know nothing of your kind, and I won't reveal your evil mind.
Is it over yet? I can't win.
Find all posts by this user
Quote this message in a reply
04 Dec 2010, 14:43
Post: #260
Deci va place?:-S

Helena Wrote:Si tu poti face ceva lacirmogen sa nu para asa siropos, that's one of the reasons I love you Love
Ma bucur macar ca nu dau impresia de siropos Finna

and the crashes are heavy for a sinner like me ~
   
[Image: tumblr_m672ztrjKL1qa5eu4o1_250.gif]    [Image: tumblr_m672ztrjKL1qa5eu4o2_250.gif]
You're too pretty for your own good. That's why you destroy everything you touch.

Love you, Bells.
Visit this user's website Find all posts by this user
Quote this message in a reply


Possibly Related Threads…
Thread Author Replies Views Last Post
  | Children's soul | Ainsley Shannon 10 3,224 07 Sep 2010, 18:22
Last Post: Ainsley Shannon