Surprize de Craciun

[Misha Darren Collins]

• Blaine, cu rucsacul pe spate ºi cu o mutrã ce arãta enervare, se strecurã printre oamenii ce nu-i prea dãdeau atenþie. Câþiva copii trecurã pe lângã el ºi acesta, încercând sã se dea la o parte, se dezechilibrã ºi cãzu în zãpada de pe marginea Aleii, julindu-ºi blugii ºi palemele pe pietrele ascuþite ascunse în aceasta. Înjurând groaznic ºi plin de zãpadã ºi noroi, se uitã dupã copii ºi înjurã din nou când se aplecã sã-ºi dea jos zãpada de pe pelerinã, observând cã blugii sãi noi era rupþi ºi cã genunchii îi sângerau, la fel ca ºi palmele. Simþindu-se ca ºi un copil, se uitã urât la vrãjitorul ce chicotea, fãcându-l sã tacã.
  
  Se ura pe sine pentru cã nu ºtia nici o vrajã care sã vindece juliturile ºi rãnile ºi chestiile ce dureau ºi aºa mai departe ºi, mormãind înjurãturi ca pentru sine, înfãºurã o batistã pe care o avea în jurul palmei mai rãnite, oprind sângerarea. Pietrele nenorocite îi intraserã pânã la carne în palme ºi genunchi, ºi rãnile îl dureau. Usturau ºi sângerau. Intrã în cel mai apropiat magazin, aºa umplut de noroi ºi julit cum era ºi se uitã în jur, þinând pumnul stâns în jurul batistei. Se uitã în jur ºi urât la vânzãtoare, ce pãrea gata sã-l alunge, pãrând deosebit de furios, chiar având o umbrã animalicã pe faþã.
  
  Uitându-se la rafturi, deveni brusc agitat. Trebuia sã gãseascã niºte cãrþi pentru prietenii lui ºi pentru mama sa sau orice altceva ºi gândul îi tot zbura la un Pigmeu Pufos pentru Sami, o carte despre Vâjhaþ pentru Joey ºi o carte de gãtit magic pentru mama sa. Vroia sã cumpere ceva ºi pentru sine, desigur, dar avea doar vreo douã zeci de galioni la sine ºi nu avea un cont în Gringotts ºi aºa mai departe. Întinse mâna cãtre o carte, dar se retrase repede când aceasta, prinsã în lanþuri, vru sã-i sfârtece mâna ºi aºa înfãºuratã în batistã. ªchiopãtã - din cauza juliturilor ce usturau ca naiba - înspre raftul cu ºi despre Vâjhaþ. Dupã ce se uitã atent prin cãrþi, alese una la zece galioni, cu imagini ºi text ce era aºezat în formã de jucãtori ºi mãturi pe pagini ºi putea sã zboarã pe pagini, perfect pentru cel mai bun prieten al sãu.
  
  Când ajunse însã la rafturile de cãrþi de gãtit, se apropie repede de una ce avea un tort de ciocolatã cu phoenicºi pe copertã ºi o luã, dupã ce o rãsfoi puþin, apoi se uitã din nou prin magazinul Caligrafie ºi Pete pentru o carte pentru Sami, cãci voia sã-i caute ºi ei una despre animale ºi chestii de genul. Luã una ce i se pãrea foarte groasã ºi foarte ieftinã, cãci era la reduceri - trei galioni - ºi dupã ce rãsfoi ºi prin aceasta timp de câteva minute, dând peste tot felul de imagini cu bestii ce scoteau sunete ºi se miºcau, se duse înspre casã, ºi cãutã prin buzunari galioni. Puse cãrþile pe masã ºi scoase cei douã zeci de galioni ºi câþiva cnuþi.
  
  - Treizeci de galioni, spuse prompt vânzãtorul în timp ce-i împacheta cãrþile în ambalaje ºi fundiþe cu culorile Cercetaºilor. Blaine îngheþã ºi îºi numãrã banii apoi se uitã în sus la vânzãtor ºi murmurã:
  - Am doar douãzeci ºi zece cnuþi...
  - Atunci, fãrã cartea de gãtit.
  - Dar, începu Blaine, fiind întrerupt de vânzãtor, care se rãsti mai mult decât nepoliticos, pãrând cã observã cicatricile ºi rãnile de pe faþa, genunchii ºi palmele bãiatului:
  - Trei zeci de galioni - n-ai, nu cumperi.
  - Pentru numele lui.. la dracu', mormãi Blaine, dar se opri când vânzãtorul începu sã vorbeascã peste el.
  - Nu permit sã se înjure în magazinul meu - mai ales de cãtre un sãrãntoc, care mai e ºi un om-lup pe deasupra. Du cartea la loc, dã banii sau dispari.
  
  Blaine luã cartea cu mâini tremurânde din cauza furiei pe care o simþea crescând în mintea lui ºi merse încet înapoi la rafturi, abia abþinându-se sã nu sarã la beregata vânzãtorului. De parcã era vina lui cã avea doar douã zeci de galioni ºi cã fusese muºcat de un idiot de om-lup. Înghiþind în sec, încã tremurând de furie, rupse ambalajul din jurul cãrþii, o puse la loc pe raft ºi aruncã restul de ambalaj, acum pãtat puþin de sângele de pe palma sa stângã ºi de pe batista din jurul celei drepte, ºi merse înapoi la casã. Ezitã puþin, apoi plãti ºi se uitã din nou în jur, fãrã însã sã observe pe nimeni cunoscut. κi dãdu jos rucsacul, puse cãrþile în el, îl închise ºi plecã fãrã sã mai spunã nimic din magazinul de cãrþi, oamenii ocolindu-l de îndatã ce-i vedeau expresia.
  
  

ooc, sper cã nu e nimic cã am continuat eu.