Surprize de Craciun

[Misha Darren Collins]

• - Ah, mulþumesc! murmurã Blaine ºi luã galionii din mâna Emei, apoi murmurã: O sã þi-i dau înapoi, promit. ªi.. bine.. sigur. Haide.
  
  Se îndreptã înspre Caligrafie ºi Pete din nou, deºi inima îi bãtea cu putere când intrã în magazin, cu Ema pe urmele sale. Ocoli cu grijã caseria ºi merse direct la raftul cu cãrþi de gãtit, încercând sã ocheascã din nou cartea, dar aceasta dispãruse. Se uitã în jur, la celelalte rafturi, dar nu aveau nici o carte de acel fel. Fãrã prea mare tragere de inimã, începu sã caute altã carte, dar nu gãsi nici una de gãtit - deºi spera cã avea sã gãseascã - la fel de interesantã - vorba vine - decât cealaltã; îºi dãdu jos ghiozdanul ºi îl puse pe podea, pentru cã era cam greu, ºi se încruntã. Blaine merse pânã la vânzãtor, ce pãrea sã-l urmãreascã absent. Când se apropie, se uitã în sus la vânzãtor, care era un gigant, ºi întrebã:
  
  - Scuzaþi-mã, aveºi cartea aceea pe care am vrut sã o cumpãr? Nu o mai gãsesc.
  - Am vândut-o, rãspunse sec casierul ºi-ºi vãzu de lucru.
  - Poftim?! începu Blaine, enervându-se brusc. Dar am lipsit doar cel mult trei minute!
  - Am vândut-o, ºi nu face pe obraznicul cu mine, om-lup.
  - Dar nu fac pe obraznicul cu dumneavoastrã, pentru numele lui Merlin, doar vã întreb unde naiba e cartea aceea...
  - Am reþinut-o, începu vânzãtorul, mormãind ºi el înfuriat. Cum de ai bani, apropo? Ai furat de la cineva? fãcu, batjocoritor, gigantul, în timp ce se uita printre rafturi la persoanele din magazin. Era doar Blaine ºi Ema.
  - Ce dracu', acum vã insultaþi clienþii? se rãsti Blaine, fãrã sã se deranjeze dacã vânzãtorul se enerva sau nu.
  - Tu nu eºti un client, spuse acesta, apoi se rãsti ºi el: Eºti un om-lup, asta eºti, crezi cã poþi sã cumperi cãrþi, în timp ce-þi alegi victima?! Haida-de, nu o sã faci asta nici în-
  
  Se întrerupse când vãzu cã Blaine îºi scosese bagheta ºi pãrea sã fie înfricoºat de expresia acestuia, care pãrea cea a unui lup gata sã ucidã. Cu ochii îngustaþi, vânzãtorul se dãdu înapoi, privind bagheta, pânã când se lovi de un raft ºi rãsturnã câteva cãrþi. Blaine pãru cã se bucurã când vãzu cã vânzãtorul nu putea sã scape, dar se dãdu câþiva paºi în spate când acesta îºi scoase la rându-i bagheta ºi o þinea îndreptatã înspre el, râzând batjocoritor în timp ce vorbea pe acelaºi ton, fãcându-l pe Blaine sã se dea ºi mai mult în spate:
  
  - Ah, acum ameninþi vânzãtorul, nu, om-lup sãrac ce eºti? Cum îndrãzneºti sã-
  
  Însã nu avu timp sã continue, pentru cã Blaine strigase 'Expelliarmus', iar bagheta îi zburã din mânã. Se lipi din nou de raft în timp ce adolescentul se apropie de el ºi îi împunse beregata cu vârful baghetei, având o sclipire animalicã de furie în ochi, ce pãrea sã strãluceascã puternic în culoarea cãprui-verzuie a acestora. Blaine pãru cã nu se putea controla, dar doar se dãdu în spate, iar vânzãtorul începu sã rânjeascã din nou ºi sã râdã, dar nu reuºi prea multe.
  
  - Stupefy!
  
  Vraja îl zburã în aer, dãrâmând raftul, cãrþile împrãºtiindu-se peste tot. Blaine ieºi din magazin ºi începu sã alerge, fãrã sã se opreascã, trecând printre persoanele ce pãreau indignate în timp ce fugea. Sãri peste niºte cutii ºi se transformã în aer în forma sa de Animagus - un lup negru ce avea diferite cicatrici vizibile prin blana groasã - ºi, respirând greoi, continuã sã alerge prin zãpadã, lãsând urme adânci în timp ce se grãbea. Coti brusc spre stânga, într-o alee goalã, întunecoasã, ºi îºi modificã forma înapoi într-una a unui om, în timp ce se aºeza pe zãpadã, strângând din pumni. Era furios, cât se poate de furios, iar când acest lucru se întâmpla, ºtia cã-ºi vãrsase nervii pe cineva.
  
  

ooc, sper cã e bine cum am fãcut, adicã, n-am încãlcat vreo regulã de rp sau ceva.