Surprize de Craciun

[Ema Snow]

M-am uitat incurcata. Ce Dumnezeu? Mintea mea parea sa proceseze cu greu ce se intampla.
Blaine disparu intr-o clipa pe usa, prea repede ca sa mai auda " Stai"-ul meu.
Mi-am concentrat gandurile si m-am rugat sa nimeresc din prima.
" - Accio cartea lui Blaine"
Cartea aparu din spatele mesei de la caserie. Am prins-o si m-am indreptat spre vanzator. I-am lasat 10 galeoni pe piept.
" - Nu ai vreun drept sa jignesti, stii asta?"
Nu am mai asteptat raspunsul lui. Am zbughit-o pe usa.
Era prea tarziu, nicio urma de el.
" - Blaine? Blaine!"
Am strans bine cartea in maini. Unde era? Cum il puteam gasi mai repede? Era bine?
Am oftat si m-am indreptat spre gangul dintre librarie si cladirea de langa. Am lasat cu grija cartea pe o cutie curata si m-am transformat. Era pentru a doua oara cand imi foloseam abilitatea. Era un pericol, stiam asta, dar nu-mi pasa. Mi-am intins aripile, de parca statusem prea mult intr-o cusca.
M-am lansat in aer si am luat delicat cartea cu ghearele. O tinem usor, dar ferm, ca sa nu-mi scape.
Am inceput sa-l caut din zbor. M-am asigurat ca nimeni nu ar fi intrat la banuieli. Adica... pana la urma ce ar vedea? O bufnita alba, micuta, cu o carte in gheare. Si? Nu era ceva anormal in lumea vrajitorilor. Puteam prea bine sa fiu o bufnita de posta.
Destul de departe, intr-un spatiu deschis, dar pustiu, m-am decis sa ma intorc. Nu il gasisem.
Dar mi-a atras atentia. Forma neagra de jos, silueta ce se ivea pe zapada alba din jur. M-am apropiat. Era un lup cu cicatrici. Imi erau cunoscute... Blaine?
Am planat deasupra sa si am lasat cartea sa alunece spre baza unui copac. Era un loc ferit de zapada acolo. Cartea avea sa fie in siguranta.
M-am asezat pe cea mai apropiata ramura, sa fiu vizibvila, si am privit staruitor lupul, drept in ochi, asa cum bufnitele fac adesea.