Surprize de Craciun

[Ema Snow]

Am sarit cu aripile deschise numai ca sa aterizez in picioare, imediat dupa transformare.
Mi-am scos bagheta in timp ce alergam spre locul unde era Blaine. Am avut grija sa ma pozitionez cumva intre el si multime, dar nu prea aproape de cutii, sa nu demasc locatia sa in cazul in care oamenii nu ar fi vazut-o.
" - Protego!" am strigat la timp, vraja atintita spre mine destramandu-se intr-un milion de picatele de lumina.
Am strans si mai tare bagheta.
" - Stati asa, oamenilor. Expelliarmus! Ascultati... Expelliarmus! La naiba! Vreti sa nu mai atacati si sa ascultati?" am tipat nervoasa la ei.
" - Ce vrei?" ma intreba barbatul de la librarie. " Realizezi ca aproape m-a omorat?"
" - Te-a omorat pe naiba! Pari destul de viu pentru mine!"
" - Aproape ca m-a omorat"
" - Te-a impietrit! Asta nu e moarte, dar daca ti-o doresti asa mult, te pot ajuta!"
Stiam ca mint, nu as fi putut vreodata sa fac asta. Dar speram doar ca vocea mea deja ragusita de la atata urlat sa-i convinga, sa mascheze minciuna.
Vanzatorul doar imi arunca o privire mortala, satula, si am fost sigura ca a fost insotita de o injuratura in gand.
" - Bun... Multumesc pentru atentie."
Nu am renuntat la scut, dar am lasat bagheta usor mai jos.
" - Ce aveti cu el? O zi proasta poate transforma pe oricine."
" - Ai vazut cum a vrut cartea aia?" reactiona barbatul.
" - Dumneavoastra l-ati refuzat intr-un mod nu prea politicos. L-ati acuzat ca a furat, pentru numele lui Dumnezeu!"
Nu ma intelegeau. Simteam asta, vedeam asta chiar si din statica lor. Am oftat prudent. Nu doream sa le dau satisfactie.
" - Va rog..." am soptit. " Intelegeti ca si dumneavoastra ati gresit si lasati-l in pace. E perioada sarbatorilor!"