Petrecerea de Revelion

[Misha Darren Collins]

• - Da, chiar aºa. O sã cânt ºi cu chitara, ºi la pian. Voce, chitara - voce, pian, ºtii tu. Ridicã din umeri, pãrând emoþionat. Sper sã nu mã fac de râs sau ceva de genul.
  
  κi trecu mâna prin pãr din nou, apoi se uitã ºi el la ºcenã, la pian. Avea sã interpreteze douã melodii la pian ºi douã la chitarã ºi avea sã ºi cânte. Era rãcit, dar spera ca nimeni sã nu-ºi dea seama, ºi se apropia ºi luna nouã, o combinaþie deloc perfectã. Îi zâmbi din nou Emei, apoi se uitã înspre ringul de dans - câteva persoane începuserã deja sã danseze. Oftã ºi se întoarse înspre fata din faþa lui, bucurându-se cã nu avea sã danseze, ºi zâmbi.
  
  - O sã cânþi ºi tu cumva? Sunt destul de curios ce vei cânta... Ce o sã cânt eu e surprizã. Îi fãcu ºtrengar cu ochiul apoi zâmbi.
  
  Se uitã înspre Dianne, ce pãrea puþin emoþionatã. κi plimbã privirile prin salã, uitându-se din nou la scenã ºi încruntându-se. Avea emoþii - prea multe emoþii - ºi spera ca lumea mãcar sã-l asculte înainte sã înceapã sã râdã sau ceva de genul. κi trecu mâna prin pãr din nou, gest pe care-l fãcea când era agitat, ºi din nou se uitã la Ema ºi o ascultã pe Isabelle, înainte de a da din cap afirmativ ºi de a spune, zâmbitor ºi sincer:
  
  - Chiar, rochia ta e deosebitã, Ema. Se uitã înspre Isabelle ºi întrebã, curios: Tu vei cânta sau ceva de genul?
  
  Privi absent înspre masa Cercetaºilor, ºi observã cã husa chitãrii sale ºi aceasta era încã acolo, în timp ce totul era gol în rest. Se întrebã dacã cineva avea sã mai vinã dintre Cercetaºi, sau dacã mai avea sã vinã mãcar un bãiat pe acolo. Nu avea chef sã fie singurul ºi sã fie asaltat de fete - deºi probabil ºi aproape sigur nu avea sã fie - ºi se simþea cam stânjenit în preajma fetelor. Nu le înþelegea. Bine, se simþea normal în preajma Emei, dar ea era prima care vorbise cu el. Se uitã, cu o sclipire de curiozitate în ochi, la Isabella, aºteptând-o sã rãspundã ºi între timp ce uitã la ceas.