Petrecerea de Revelion

[Misha Darren Collins]

• - Doar cu vreo doi centimetri, spuse Blaine, zâmbind, apoi se uitã în sus la Spence cu sprâncenele ridicate.
  
  Acesta se uitã la el, se strâmbã ºi continuã sã cânte la niºte clape invizibile, pânã când Blaine se încruntã ameninþãtor ºi mârâi. La fel de brusc cum apãruse, Spence dispãru, cu o expresie de teroare pe faþã, ca ºi cum ar fi vãzut un lup uriaº gata sã-l înfulece. Blaine rânji slab, dar satisfãcut, ºi se uitã la Ema, apoi dãdu aprobator din cap ºi se uitã în jur, ochind aproape imediat bufetul. Chiar cã îi era foame.
  
  - Hai, cred cã o sã evit orice înseamnã dans în seara asta, fãcu el rãguºit ºi apoi se uitã din nou la Ema. Nu cred cã cineva ar vrea sã mã vadã dansând. Cred cã aº dãrâma pe toatã lumea. Ceva de genu'.
  
  Se uitã din nou la cerul ce se vedea pe ferestrele înalte ºi vãzu luna. Aproape plinã... însemna cã în noaptea urmãtoare Revelionului - 1 ianuarie, bineînþeles - avea sã se ascundã în Pãdurea Interzisã sau undeva în apropiere, ºi sã fie iar... Scuturã din cap ºi apoi se aºezã pe un scaun din apropiere, cu spatele la masa din spatele sãu, ºi luã distras o broascã de ciocolatã de pe aceasta, fãrã sã se uite exact. Rupse ambalajul ºi în timp ce mânca, se uitã în sus la Ema.
  
  - Cine era idiotu' ãla? ªtii tu, care se prefãcea cã - ce fãcea? ah, da - cânta la pian. L-am speriat de tot, cred cã o sã te lase în pace toatã viaþa. ªi dupã moarte. Puse ambalajul broaºtei de ciocolatã, dupã ce o terminã, pe masã, ºi luã surpriza, clipind. Merlin? Merlin... woah.