Natural

[Ema Snow]

Am ras. Ma simteam atat de... atat de vie!
Am luat foaie si am impaturit-o cu grija, punand-o in buzunarul interior al robei, alaturi de pagina. Voi avea suficient timp sa ma gandesc la piesa la noapte, chiar inainte sa ma inunde plasmuirile inconstientului. Voi visa! Si va fi frumos!
L-am luat de mana si l-am tinut strans, impletindu-mi degetele printre ale lui. I-am zambit larg, caci nu imi era greu. Intotdeauna ma puteam abtine din zambete, dar nu si acum.
'Unde esti?' intreba iar vocea micuta din mintea mea.
'Sunt tot eu' i-am raspuns.
Am zambit strengareste realizand ciudatenia si mi-am scuturat capul. Bretonul imi veni in ochi, asa ca l-am dat la o parte.
" - Sigur trebuie sa ma tund" am murmurat, pentru a zecea oara in iarna asta.
Este minunat ce se intampla! Ingerul meu decazut... dar regasit! L-am privit cu ochii larg deschisi, pierzandu-mi sirul gandurilor. M-am gandit ca ochii sai sunt precum ciocolata... sau cafeaua. Aceeasi culoare ce te trezeste, te energizeaza.
" - Ce gen de carti iti place sa citesti?" am intrebat.
" - Carti?" repeta Daniel, parca nevenindu-i sa creada.
Pun pariu ca se astepta la alt fel de intrebari. Am rosit.
" - Da, carti. Este... Consider ca ar trebui sa ne stim mai bine"
Oricum eram intr-o dilema ciudata. Il cunosteam de putin timp si trecuseram prin cateva minunatii, dar aveam impresia ca-l stiu de ani.