Natural

[Ema Snow]

Si exista nesiguranta timpului. Alaturi de el, totul trecea prea repede. Simteam, intr-un mod terifiant de interesant, cum incerca sa-mi intre pe sub piele. Eram foarte constienta de intentiile sincere din spatele faptului. El nu m-ar trada niciodata. Stiam, pur si simplu stiam. poate ca filozofii aveau dreptate, poate ca intr-adevar exista un al saselea simt, intuitia feminina.
Nu trebuia sa memorez nimic. Pana acum, locul era doar un peisaj unde sa-mi petrec timpul. Venisem in primul meu an aici. Ma simtisem singura atunci, la inceput. Apoi imi descoperisem prietenii. Acum, asta s-a schimbat. Locul, desi ramasese inca unul linistit in inima mea, era spatiul unde soarta mi-a zambit.
M-am lipit de pieptul lui. Simteam emotia ciudata pe care o emana cu fiecare respiratie.
" - Stai linistit, timpul le va rezolva pe toate"
Trupul imi era doar dovada materiala. Multe sentimente se adunasera in mine si stiam ce trebuie sa fac ca sa nu cedez in fata lor. Mi-am promis in gand ca imi voi dezlantui sentimentele potrivite cu persoana langa care ma voi afla. Nu voi deveni tandra cu Rose sau cu Iz, si nici genul amical cu Daniel.
" - Totul se va sedimenta" am murmurat, zambind.
Corpul imi era obosit in fata entuziasmului enorm ce ma cuprinsese. Am privit departarile, mi-am inclinat capul si m-am strambat.
" - Stiai ca se spune ca traieste un Zarnac prin padurile de dincolo de castel?" l-am intrebat intr-un ranjet, pentru a destinde atmosfera.
" - Ce este un Zarnac, Ema?"
" - N-am nici cea mai mica idee"