Natural

[Daniel Cruplud]

- Nu stiam ca exista un Zarnac.Daca as fi stiut probabil ca nu m-ar fi interesat.Dar orice ar fi vreau sa il gasim impreuna.Iar daca este un monstru imens il voi ucide pentru tine iar daca este un animal mic ti-l voi darui.
Ma uitam la ea si stiam ca-i placea ce auzea.Poate partea cu ucisul sa nu o incante asa de mult dar stiam ca venind de la mine ar putea accepta asta.
- Ema,eu nu am glumit,am spus dupa cateva secunde.Vreau sa mergem dupa el.Si voi indeplini ceea ce am spus mai devreme.Chiar daca vi sau nu cu mine eu voi indeplini spusele mele.Vreau sa-ti demonstrez ca te iubesc cu adevarat.
Cu siguranta ca asa era.Chiar asta vroiam si cred ca era cea mai buna cale.Nu vad de ce nu.
- Haide Ema,vino cu mine.Vreau sa fi martora.Daca este ceva micut,ti-l voi aduce dar daca e ceva imens si nu voi putea sa-i car trupul neinsufletit?
Ema nu parea prea incantata ca tot repetam de uciderea animalului si cred ca se ruga in gand ca acest Zarnac sa fie de dimnensiuni reduse sau chiar sa nu existe,sa fie doar o Legenda.
Am facut 10 pasi cu spatele la ea apoi m-am intors si i-am intins bratul.Nu m-am indoit o clipa ca nu va veni cu mine.Si asa a fost.A venit.A alergat imediat spre mine,mi-a sarit in brate si m-a sarutat apoi a luat-o la fuga inspre Padurea Interzisa.
- Stai mai usor Ema,am strigat eu.
Ema alerga foarte fericita.Ma simteam din ce in ce mai fericit cand o vedeam pe ea cat de plina de viata era.
Intrasem in Padure si peste tot doar copaci."Trebuie sa fie pe aici",imi ziceam."Sigur!","Dumnezeu vrea sa ma ajute!Vrea sa ii fac ei un cadou!".
Apoi imi veni in minte un gand groaznic la care ea nu se gandise inca sau poate dorea sa vada cum voi reactiona cand imi voi da eu seama."Cum voi gasi Zornacul?"."Cum il voi diferentia de alte creaturi?".
Insa in acel moment ceva o impinse pe Ema pe jos,pe zapada.Era atat de incantatoare,eram pierdut in privirile ei dar apoi m-am trezit brusc din somn si mi-am zis ca trebuie sa o ajut!
M-am dus sa o ridic,i-am intins mana dar in momentul in care ea imi intindea mana i-am dat drumul.Ea se uita la mine surprinsa,nestiind ce s-a intamplat.In spatele ei era o creatura de dimensiunile unui spiridus.Era insa negru din cap pana picioare.Arata aproape identic ca un spiridus,doar ca avea aripi,mici este adevarat si pielea lui era neagra.Nu purta haine si avea o coada lunga la spate.
- "Stupefy",am strigat imediat.
Creatura fusese aruncata pe jos.
- Esti a mea, am strigat."Expecto Patronus"!
Vedeam foarte clar cum creatura era indurerata de vraja mea si impinsa.Nu stiu unde gasea forta de a rezista.
- Opreste-te Daniel,imi striga Ema.Fa-o pentru mine.
La auzul spuselor ei am aruncat instant bagheta din mana.Apoi m-am aplecat si mi-am ridicat bagheta.Creatura plangea indurerata la cativa pasi.