Stare de Visare - Balul

[Raizen Isildur]

• Raizen bãu cu nesaț din cupa plinã cu suc de dovleac. Era atât de extenuat dupã dans. Nu putea decât sã se gândeascã la sentimentul acela cã o gãsise. Cã ea era aleasa inimii lui. De-acum era sigur. Se îndrãgostise. Se îndrãgostise de Olivia Summers. Din clipa în care a vãzut-o ceva a luat ființã înlãuntrul lui, dar nu a știut ce era pânã în acel moment. Era de necrezut cum viața unui om se putea schimba atât de radical într-o singura searã. Știa asta. Știa cã viața lui se schimbase. Se simțea altfel. Alt om. Altcineva. Acum cã o cunoscuse nimic nu îl mai putea opri. Toatã viața o cãutase, iar acum cã o gãsise nimic nu îi mai putea sta în cale. Destinul e destin.
  
  Cause I was born to tell you I love you
  and I am torn to do what I have to, to make you mine
  Stay with me tonight
  
  „Sunt atât de fericit cã te-am întâlnit, Olivia !” îi zise el zâmbind. „Ești superbã !”
  
  Olivia vru sã rãspundã, însã exact în acel moment un bãrbat corpolent se așezã râzând zgomotos lângã ea și zise:
  
  „Ãsta trebuie sã fie cel mai fain bal la care am fost vreodatã. Hehe. Eu sunt Josh apropo, iar ea e iubita mea, Megan.”
  
  Se întoarse cãtre fata din dreapta lui când spuse asta. Bãrbatul arãta deplorabil. Era nebãrberit, pãrul pãrea sã nu-i fie spãlat de vreme îndelungatã, și nici hainele sale nu arãtau foarte bine. Tânãra de lângã el nu pãrea nici ea prea îngrijitã. Amândoi bãuserã prea mult în acea searã, asta era clar. Vorbeau încontinuu, oprindu-se doar ca sã mai ia o gurã de berezero. Erau foarte obositori și enervanți. Raizen își dãdu ochii peste cap, însã chiar atunci Olivia se întoarse cãtre el și îl strânse puternic de mânã.
  
  „Iubitule, trenul !” zise ea cât mai tare posibil, asigurându-se altfel cã Josh și Megan o pot auzi clar. Timp de o secundã se lãsã o liniște mormântalã. Apoi Olivia îi fãcu cu ochiul lui Raizen, astfel încât ceilați sã nu o vadã.
  „Oh, trenul ! Dumnezeule, cât e ceasul ?” zise el îngrijorat și se uitã în același timp la ceasul de pe mâna sa. „Vai, mai avem doar 10 minute. Crezi cã mai ajungem ?”
  „10 minute !? Va trebui sã ne grãbim !” îi rãspunse Olivia explicându-le apoi celor doi îndrãgostiți de lângã ea cã trebuiau neaparat sã prindã trenul cãtre Londra. Cei doi se uitarã nedumeriți la ea.
  „Dar...” încercã Josh sã spunã cu un aer trist, însã Raizen îl întrerupse.
  „Trebuie sã ne grãbim. Ne-a pãrut bine de cunoștințã !”
  
  Fugirã amândoi cãtre ieșirea din Marea Sala, încercând din rãsputeri sã nu izbucneascã într-un râs isteric sã-i audã toatã sala. Fugeau ținându-se de mânã, dar nu-și dãdurã seama de asta. Erau atât de fericiți. Chiar când sã iasã din salã, un strigãt indignat se auzi din spatele lor:
  
  „Hei ! Dar nu e niciun tren spre Londra în seara asta !”
  „Oops.” zise Olivia și ridicã din umeri într-un gest de n-am fost eu. Izbucnirã amândoi în râs și ieșirã în fugã pe ușã, lãsând forfota din Marea Salã în urmã.
  

End of Chapter.