Exista viata dupa moarte...

[Scarlett Soul]

Cosmar sau vis ?

Un urlet prelung strabatu linistea noptii spintecand si cele maiadanci vise, si cele mai ferecate porti, purtandu-l pe Paul departe de paul sau de vise. Urla, urla si iar urla. Se simtea transpus intr-o alta lume, paralela si nu era varcolac.
Deschise usa incet,rugandu-se sa nu scartaie si cobori fiecare treapta, avand in minte o schita detaliata cu locurile unde trebuia sa calce astfel incat scara sa nu scoata nici un sunet.Victorios, cobori pana la ultima treapta, iar apoi amutit de bezna ce-l cuprinse, se impiedica dand la iveala propria stangacie.
"Paul ?", se auzi un glas, dar baiatul iesise de mult din casa, lasand-o pe mama lui sa-l caute.
Descult inainta prin prima zapada a anotimpului, de aceasta data stiind unde vrea sa ajunga, pricina din care uitase de orice degeratura.
"In sfarsit !", murmura adultul din Paul, impingand poarta grea din stejar si patrunzand intr-o curte imensa, banal amenajata.
"Si vrei sa-mi spui ca nu ai nimic de ascuns ... Ia sa vedem ..."ameninta copilul, furisandu-se de-a lungul gardului care din pricina grosimii putea fi considerat zid.
'Trebuie sa fie ceva ... ceva mai altfel ... ceva unde sa-si poata ascunde secretele', gandi el in vreme ce se invartea nedumerit cautand acel ceva.
Aluneca. Isi simtea capul greu si trupul istovit. Avea o dorinta puternica de somn. Lesina.
Se trezi la fel de greu cum lesinase, dar macar acum era constient si totodata curios pe ce cazuse. Era o poarta tivita-n pamant cu un sistem simplu de deschidere.
"Beciul", realiza Paul, tragand de bucata de lemn ce era acoperita cu un morman de zapada.
"Deschide-te poarta afurisita si lasa-ma sa intru ca de nu ... ! Mama masii de lume ... Am zis sa te deschizi !", zbiera el aruncand cu zapada si blestemand toti zeii, dar poarta nu dadu nici un semn ca ar vrea sa-l asculte.
O lacrima ii brazda rapid fata inainte de a apuca a o sterge, inainte de a realiza ca plangea precum un prunc desprins de la sanul mamei.
'Trebuie sa incetezi. Esti precum un lup, iar lupii nu plang niciodata.', isi spuse el cautand un alt plan de joc.
Nu-i veni nici o idee asa ca inainta spre conacul ce se afla la numai cativa metri in fata sa. Simtea cum vantul ii taia calea urland la randul sau si prevestindu-i o noua era , o noua viata ... sau moartea.
"Frica taie mai adanc decat sabiile", sopti Paul mai mult pentru el, vazand intunericul care-si crea asternut peste conacul la care ajunse.
Apasa clanta cu putere si-si introduse piciorul in tocul usii , asiguranduse ca nu avea sa fie dat afara, dar nu era nimeni acasa. Nu inca. Rasufla usurat si incepu sa cerceteze locul, fiind atent la orice miscare.
Se opri. Isi simtea inima-n piept, apoi in stomac, iar apoi in creier, nestiind ce avea sa faca, caci cheile rasunau vesel in broasca usii de la intrare. Stia cine era, dar nu indraznea sa-i rosteasca numele. Trebuia sa faca ceva, dar nu stia ce.
"Tacut ca o umbra. Rapid ca o caprioara.", isi aduse brusc aminte, rotindu-se spre prima camera care-i iesi in cale. O multime de tigai si linguri atarnau gata sa sune la cea mai mica atingere, cel mai fin imbold. Masa se afla chiar in mijloc, pricina din care Paul trebuise s-o ocoleasca.
"Nu-mi amintesc sa fi incuiat usa ...", se auzi o voce feminina dinspre intrare, lucru care nu-l mira pe baiat, dar totusi actiona asa cum isi propuse si inchise usa de la camara intr-o liniste desavarsita.
'Simt ca am ajuns !', gandi el pipaind peretele si incercand sa gaseasca o cua tradatoare, dar in zadar.
'Trebuie ', se forta acesta continuand sa caute, dar acelasi rezultat.
'Trebuie', gandi din ou acesta, de data asta tragand un pumn in perete.
Era socat, caci isi dadu seama ca avusese dreptate - chiar exista o iesire secreta din camara. Bezna se intensifica cuprinzand totul, pana si trupul mic al lui Paul.
'Calm ca apa linistita. Calm ca apa linistita', isi repeta el la nesfarsit, straduindu-es sa ramana netulburat.
Inainta prin intuneric, inchizand usa secreta, in urma lui auzindu-se cum cineva tocmaiintra in camara.Pipai din nou peretele mat in speranta de a gasi un intrerupator si pac ! Parca binele seinstaura in tinutul acela de jale. Cobori la fel de incet toate treptele si vira in sfarsit spre camera unde ardea palid un bec vechi.
"Ce e aici ? Unde am ajuns ?", se intreba incet, vazand in tavanul scund o usa din lemn.
"Beciul ", sesiza dintr-o data, apropiindu-se de-o masa prapadita. Un morman prafuit de carti parca ii zambi, ademenindu-l. Desi stia ca nu era momentul sa citeasca , rasfoi paginile unui caietel cu coperta albastra, citind la intamplare cateva randuri.

~ Draga Jurnalule,

Acum o saptamana am murit, desi stiu ca suna ciudat, trebuie sa ma crezi !
Am fost spintecata si mi s-a taiat beregata. A fost ingrozitor, mai ales cand ...[...]

Asa incepeau toate Jurnalele de acolo, dar in toate dupa povestea cu moartea se continua cu altceva.
Apoi citi un alt rand si-si bulbuca ochii :
"Nu se poate ! Este .....", rosti el.
Si cineva-l prinse de umar, soptindu-i la ureche:
"E mult mai glorios sa te ridici din nou decat sa nu fi cazut niciodata."
"Skye", ii raspunse incet si simti cum ceva rece ii ameninta gatul. Cutitul.
"E doar un cosmar. Spune-mi ca e doar un cosmar."
Cineva rase sec, adancind lama armei in gatul sau.

OOC : Ma scuzati de intarziere ! X_X