Hmm...tocilari

[Edward Rochester]

Defapt, asemãnarea dintre un tocilar ºi un deºtept e foarte mare. Dar uite, eu învãþ bine, dar am gãsit o cale prin care sã fiu plãcut de ceilalþi, prin care ei sã mã agreeze, sã-i fac sã aive nevoie de mine, nu sã se despartã de mine.
De obicei un copil este fãcut tocilar atunci când are 2-3 prieteni, nu comunicã, nu iese afarã, învaþã la greu ºi chestii de genul. Dupã pãrerea mea da, ãsta e genul de tocilar despre care vorbim.
Sã vã dau un exemplu. Preºedenþia la Liceul meu. Totul e ok, mã bag ºi eu (cã doar na, sunt pasionat de politicã ºi de lucruri de genul ãsta) sã aflu cã o sã concurez cu încã 4 elevi, dintre care 3 mai mari ca mine cu un an (deci a XI-a).
La un moment dat, a trebuit sã þinem un discurs în faþa întregului liceu la Sala de Culturã, unde se adunase peste 1000 de elevi. Vã imaginaþi ce înseamnã ca peste 1000 de elevi sã vã scandeze numele în cor, iar tu sã te uiþi la ei? I-am spus ºi doamnei profesoare de logicã, cã mã pot mândrii cã am atins NIRVANA (fericirea absolutã).
Eu de obicei mã "laud" mereu cu notele mele, însã nu se aud vorbe gen "bã ce tocilar eºti..." sau "get a life..." sau " beºi mã tocilarule".
Tot ce trebuie sã faci este sã te acomodezi cu pãrerile celor din jur, sã te implici în viaþa de zi cu zi, sã gãseºti subiecte interesante sã le discuþi ºi alte chestii.
Ceea ce vreau sã zic este cã tot ce aveþi de fãcut este doar sã socializaþi cu lumea înconjurãtoare, ºi o sã vedeþi cã în momentul în care îþi pãrãseºti colþiºorul, o sã te simþi mult mai bine.