Timp, incotro mergi ?

[Bell Evans]

Bell ramase tintuita locului, privind'o pe Crystal cum se indeparteaza; un pas..inca un pas..curand ajunse atat de departe, incat disparuse din raza ei vizuala. Nu ii venea sa creada ca o parasise acolo. Cand de fapt, unicul scop al oricarei actiuni era sa il gaseasca pe cel care se facea vinovat de moartea fratelui ei.

Brusc, o pala de vant ii sufla suvitele de par, involburandu'le in jurul gatului; o ceata densa se lasa asupra poenitei, urmata de un frig patrunzator. Dementori! se gandi Bell in timp ce isi scotea bagheta. Dar nu se simtea in stare sa faca vre'o vraja. Iar un Patronus era deja prea mult.

Silueta pluti din fata ei, indreptandu'se amenintator spre locul unde statea. Avea sa se sfarseasca; repede, dar dureros. Bell facu o incercare, si rosti Expecto Patronum! Veverita ei de zapada tasni din varful baghetei, dar se risipi in atmosfera mult prea repede. Era pierduta.

"-Bell!" striga o voce, din spatele ei. Era Crystal. Poate totusi, acum era salvata..