Cautand bucuriile

[Ema Snow]

Trecuse aproape un an de cand nu mai fusesem in aceasta parte a castelului. Era locul perfect pentru a ascunde ceva ce nu vrei sa vada elevii, dar din cand in cand, si studentii mai aterizau prin preajma.
Stiam ca Oglinda lui Erised era pe undeva pe aici, ascunsa intr-o sala. Numai daca mi-as mai fi amintit camera...
Am incercat cateva usi, crispandu-ma la fiecare scartaitura produsa de lemn.
Dar intr-un final, norocul mi-a suras. Am impins usa si am redescoperit camera prafuita. In colt, stralucea rama aurie a Oglinzii.
Cu un zambet vag si pasi pasi marunti, m-am apropiat. Dar nu am apucat sa privesc imaginea reflectata in sticla, deoarece usa se deschise iar.