Equinox

[Desiree Rose Goth]

Azi Equinox implineste un anisor ( siii...e o data atat de penibila incat trebuie sa va pun un next plictisitor ).
Vreau pareri

Capitolul 30

-Hei, chiar îmi pare rãu cã te târãsc la club.
La naiba, minciunile sunt într-adevãr bune dacã încerci sã fii diplomatã.În fine, mai aveam nevoie de un zâmbet tãlâmb ºi de un glas adecvat aºa-zisei afirmaþii.Dar având în vedere cã Mel era în spatele meu îmi permiteam sã joc mai uºor.Odatã ce vom fi puse faþã-n faþã la o masã, va trebui sã-mi schimb tactica.
Ce?Nu era nimeni disponibil în seara asta ca sã mã suporte.Exceptând-o pe surioara mea, bineînþeles.Deodatã m-am gândit sã o zbughesc afarã pe primul geam pe care îl voi întâlni.Adicã…Melissa într-un club?Cred cã glumeºti.
Nee, se schimbã vremurile.Deºi încã am vaga impresie cã m-am schimbat ºi eu dacã am invitat-o pe sora mea aici.
Oh ,Doamne, cât urãsc monologurile mele interne.
-Nu puteam sã mã mai ascund în casã, rãspunse ea intransigentã.Oricum, eram sãtulã sã te vãd cum te fâþâi încontinuu, sunând pe toþi din cartier ºi întrebând cine voia sã-þi facã cinste la club.
Aproape m-am înroºit; asta clar era loviturã sub centurã.
-Tot cartierul însemnând Josh, am rectificat agitatã.
Hmm…plus încã câþiva tipi din jur.Nu stricã sã fii pregãtit în cazuri extreme precum ãsta; dar, din nefericire, toþi par ocupaþi astãzi sã taie frunze la câini sau sã se scobeascã în nas.
Bine, bine, Josh era plecat din oraº.Cazurile specificate mai sus se aplicau celorlalþi idioþi care mã refuzaserã într-un mod nu tocmai galant.
-Ai vorbit cu el douã ore întregi? meditã Melissa calmã, distrugându-mi simultan liniºtea sufleteascã.
Nu o sã clachez, nu o sã clachez, nu o sã clachez…chiar dacã lovitura s-ar simþi al naibii de rãcoritoare.Existã ºi virtuþile tãcerii, aºteptând silenþioase într-un colþ.
Am scrânºit din dinþi.Nu a câºtigat rãzboiul, ci doar bãtãlia.Mai vedem noi pe urmã.
Încã nu i-am trântit o replicã monosilabicã când ne-am aºezat la masã.Mel se holba la mine într-un mod nu tocmai cuviincios, aºteptând niºte cuvinte care nu aveau sã vinã în urmãtoarele douã secole.Eh, ce sã faci, discrepanþa e evidentã; din pãcate, ea nu o prea observã.
Hei, nimeni nu spune cã e necesar sã-þi placã!
Am avut destui bani ca sã-mi comand un Martini, iar Melissa a avut destulã demnitate încât sã comande o bere.Crezusem cã venise echipatã cu o sticluþã de apã platã.Asta îmi dovedea cã nu o cunoºteam mai deloc.
O micã recapitulare de ultimã orã.Amorul meu propriu fusese rãnit ºi perturbat de fiinþa care teoretic ocupa locul surorii mele, care reuºea sã pretindã cã era entuziasmatã; eu nu izbuteam sã fac aºa ceva.
Nu o duc tocmai bine, dar putea fi mult mai rãu de atât.
Mi-am plimbat degetele de-a lungul mesei, dorind sã-mi vinã alcoolul cât mai repede.Îmi era dor de zilele în care eram o beþivancã înrãitã ce se strecura în cluburi din ºase în ºase ore.
ªi îmi era dor sã am companie adecvatã în timp ce mã strecor în club.Am oftat compasional pentru frumuseþea vremurile apuse.
-Seara asta bem pentru tine, am hotãrât , fãrã sã mã gândesc la consecinþe.
Mel mã privi ca ºi cum în faþa ei ar fi zãcut cineva evadat de la spitalul de nebuni.Avea o pãrere extraordinar de bunã despre mine; cam aceeaºi opinie care o purtam eu în legãturã cu ea.
-Ai luat ceva în seara asta? mã întrebã cu un sarcasm neprevãzut de sarcastic.
Mda, sigur, am rãmas fãrã cuvinte.
-Mnu, încã nu, i-am replicat în timp ce mã strâmbam a lehamite.Aº dori sã trag ceva pe nas, dar…criza financiarã nu-mi prea permite sã cumpãr chestii de astea rafinate.
Am oftat din nou, de data aceasta adãugând ironia teatralã.Dupã cum am mai remarcat, soarta e o jigodie abdominabilã ce necesitã dresatã.
Ea avea pe faþã o expresie încruntatã, deºi parcã era gata sã izbucneascã în chicote impozante de râs.
-No comment la adresa mea, am zis glacialã.Tu niciodatã nu ai rãmas în panã de bani?
-Cu siguranþã nu atât de des ca tine.
Se sprijini relaxatã pe spãtarul scaunului- aº fi vrut sã fiu ºi eu aptã pentru o destindere, dar nu mã concentram la aºa ceva.Plictisitã, mi-am scos telefonul din buzunar ca sã verific ora.
Chelnerul veni ºi ne lãsã bãuturile comandate – nu m-am putut abþine sã nu-l supun unui mic test de…bine, sã uitãm de partea asta.Melissa pãrea ok; mult prea ok ºi degajatã pentru stilul meu.Cât de impasibilã ºi indiferentã poate fi o fiinþã normalã cu normã întreagã?O mulþime de tipi miºunau în jur iar ei pur ºi simplu nu îi pãsa.
-Apropo, nu ai vãzut cumva niºte bani dispãruþi în casã?
Probabil cã încerca sã facã loc unei discuþii de complezanþã.Dacã bancotele acelea s-au pierdut înseamna cã Mel nu avea idee unde erau.Auzi, în casã.Am început sã mã joc amuzatã cu restul de lãmâie în formã de spiralã din paharul de Martini.
-Sunt o grãmadã de bani împrãºtiaþi prin toate camerele, am replicat, conturând prea evident aluzia.
-Da, numai cã cei 2000 de dolari pierduþi sunt cei mai voluminoºi dintre toþi, aprobã scurt din cap.
Oh.Asta explicã situaþia imbecilã de acum câteva sãptãmâni. Întotdeauna îmi ia timp sã-mi reamintesc cã Josh nu era singurul cu buzunarele full.Dar, sincer, tot nu am habar cum de am pus mâna pe toþi banii aceia.Mãcar þin minte exact în ce locuri m-am dus pentru a-i face nevãzuþi.
Am tãcut câteva secunde, temându-mã sã nu aiurez numai în interjecþii ºi înjurãturi.
-Te-ai dus la poker cumva? am glumit, sarcasmul meu denotând falsitate.Sau, în niºte împrejurãri foarte fericite, mi-ai construit afacerea cu etnobotanice?
-No comment la adresa mea, mã plagie Mel, luând în acelaºi timp o gurã de bere.Voiam sã vãd dacã ºtiai ceva.Parcã au intrat în pãmânt banii aceia.
De fapt, au intrat în cizmele mele de la Deichman, dar partea asta nu conteazã.Tu concentrezã-te acolo.
Urmã o tuse cu subînþeles din partea mea.Am dus paharul la buze, simþind gustul înþepãtor de Martini.Plãcut.
-O sã te anunþ dacã îi gãsesc, am minþit, privind-o direct în ochi.
-Sã nu cumva sã îi cheltuieºti atunci când vei da de ei, mã avertizã ea râzând.Sper totuºi sã nu îi gãseºti tu…vor fi mai în siguranþã aºa.
O, da, of course.Nu aº face niciodatã un lucru atât de nechibzuit ºi pueril.Poate în trecut, dar în momentele astea nu.Eu sunt îngeraºul întruchipat, îmi vezi aura?
-Mai vedem noi, am rânjit veselã, evaporând ºansele de a fi suspectatã de furt neintenþionat.Sunã mult prea tentant, dar mã pot abþine cât de cât.
Iar asta era tot ce aveam de menþionat.Nu aºa cã eºti euforic dupã ce îþi procuri un alibi ca lumea?Eu cel puþin simþeam tot entuziasmul acela nestãvilit ºi irascibil.
Nu pare atât de greu sã fiu eu însãmi, la urma urmei.
Mel continua sã aibã licãrul acela bizar în ochi; dar parcã suspiciunile s-au mai dizolvat, slavã Domnului.Crezusem cã toatã seara voi sta ca pe ace din cauza chichiþei ãsteia.
2000 de lei , o chichiþã.Exact asta am îndrugat mai devreme.
-În regulã, vom vedea pe urmã, fu ea de acord, ridicând placid umerii.
Am rãsuflat uºuratã.Poate cã nu voi sfârºi prin a da explicaþii într-un viitor apropiat; în fine, poate nu voi fi nevoitã sã dau explicaþii nici în viitorul îndepãrtat.
Ce perspective frumoase mi se deschideau în faþã.Gata cu descurajatul planurilor mele în urmãtoarele ore.Doar mã voi sprijini relaxatã de spãtarul scaunului, voi bea din Martini ( hai sã ghicim cine îl va plãti… ºi îmi voi intervieva surioara într-o micã-mare chestiune delicatã.Comparabil cu celelalte relaþii diplomatice pe care le-am distrus, asta era o nimica toatã.
Bãteam cu vârful degetelor în masã când o palã de aer rece se strecurã lent pe lângã mine.Mi-am întors capul ºi, fix în aceeaºi secundã, telefonul porni a-mi vibra în buzunar.
Nu te pierde cu capul.Orice ai face, nu cumva sã-þi pierzi capul!
Ordinele se bâþâiau ameþitoare în mine.Am apucat mobilul cu mâinile tremurânde, rugându-mã ca Melissa sã nu se uite fix în spatele ei.Speram cã expresia de pe chipul meu sã nu mã dea de gol, dar aspiram deja la prea multe lucruri odatã.
De unde sã ºtiu eu cã Sean va intra în acelaºi club?Am analizat repede opþiunile.Sigur, nu sunt clarvãzãtoare, dar sora mea sugerase localul ãsta ( liberã alegere-oricum era o torturã mai mare sau mai micã pentru ea ), deci îl mai vizitase.Cu cine îl vizitase?Nu era atât de greu sã dai un rãspuns concludent.
La naiba, întotdeauna cineva are chef sã-mi strice buna dispoziþie.Tocmai cãutam sã înfirip o conversaþie cu sora mea despre fostul ei iubit când respectivul intrase peste noi.Mã rog, aproape.Mai avea doar douã secunde…
Nu observasem pânã acum cât de enervant suna melodia mobilului meu.Contrariatã, am apãsat pe butonul de apelare rapidã ºi am dus telefonul la ureche.
-Te distrezi?
Ar fi trebuit sã-mi imaginez cã era Josh.Apelul nu lovise în mod neaºteptat; dovedisem ºi în trecut cã el dã buzna peste situaþiile jenante în sutã la sutã din momente.
Inevitabil, dar tot m-a lãsat fãrã cuvinte.
Am inspirat zgomotos, iar Melissa îmi aruncã o cãutãturã exasperatã, fãrã însã a descoperi sursa ce îmi provoca agitaþia.Conflictul a strãbãtut cu viteza luminii secunda aceea, cuvintele izbucnind violent în capul meu.
Nu cumva sã…
ªi-a schimbat brusc punctul de interes, uitându-se fix în direcþia lui Sean.
…te uiþi.
Mi-am ascuns amãrâtã faþa în mâini.S-a întâmplat, asta e.Oare a observat persoana ce venise împreunã cu el sau eram la adãpost?
-Oh, mã distrez de minune, i-am rãspuns într-un final, trântind prima replicã ce-mi trecuse prin minte.Speram sã nu punã alte întrebãri fãrã sens- seara era mult prea încãrcatã ca sã accept alte reproºuri inutile.
Am riscat, aruncând o altã privire spre locul unde se aflau.Am fost pe punctul de a suspina- situaþia asta era, pe departe, cea mai penibilã dintre toate.
Acum cine îmi va plãti Martini?